Bărbatul din inima mea 1

L-am urmărit discret de fiecare dată… este concentrat la ceea ce face, nu se uita după alte femei, deşi sunt multe în jurul lui. Ardeam de nerăbdare să intru în vorbă cu el. Pasiunea lui pentru întreţinerea corporală era o limbă străină pentru mine.

Într-o zi, m-am apropriat mai mult de el decât de obicei şi îmi făceam de lucru la aparate. Prin această mişcare mă aşteptam să mă remarce mai repede. Ideea de a-l aborda să-mi dea sfaturi pentru a face exerciţii cât mai corecte nu era rea, dar emoţia mă împiedica să fac acest lucru.

Se tot mişca pe lângă mine, era înalt… îl măsuram discret din priviri. Braţele lui vânjoase voiam să le simt, să mă cuprindă, să mă simt protejată. Să-i ating corpul, să-l mângâi pe piept, să-l sărut.

Aveam emoţii mari de fiecare dată când se mişca în jurul meu. Încercam să mă controlez… la exterior păream calmă, dar înăuntru păream că fierb.

Îmi făceam în minte tot felul de scenarii, cum să-l abordez, când… din senin… s-a apropiat şi m-a întrebat dacă mai lucrez mult la aparatul acela. Păream că nu am cuvintele la mine… m-am înroşit la faţă… îmi căutam cuvintele şi nu le găseam. Apoi îmi zise:

– Mă numesc Sergiu, la aparatul acesta mai ai mult de lucru?

– … aaa, Simona… sunt, cred că am terminat… poţi să îl iei tu… eu nu mă descurc prea bine. Un mic ajutor nu ar strica…

– Te-am mai văzut pe aici… eşti puţin stângace la aparate. Eu mai am 10 minute de stat, ce faci după? Putem să mergem la o cafea împreună… ce părere ai?

Nu mă aşteptam la o asemenea invitaţie, emoţiile mă copleşeau. Îi zâmbeam în timp ce vorbea cu mine. Cu emoţii am acceptat invitaţia.

După duşuri am plecat cu maşina lui, am fost la o cafenea unde am vorbit vrute şi nevrute. La despărţire, i-am zis la revedere şi am vrut să cobor din maşină. Atunci el m-a apucat de braţ m-a tras uşor către el. Pentru moment m-am speriat, dar vocea lui blândă m-a calmat.

– Nu-ţi vreau să-ţi fac rău vreau să îţi ofer un sărut pe obraz…

M-am apropriat de el, am întins obrazul, m-a sărutat odată… apoi încă o dată. Capul meu se mişca încet către el. Un gol în stomac am simţit în acele momente. Tânjeam după el… sărutul pe buze a venit imediat.

Întâi unul… apoi încă unul… am închis ochii şi m-am lăsat toată lui. Mâinile lui m-au cuprins… erau groase, pilozitate redusă, delicate la atingere. Braţele lui m-au aplecat uşor pe spate… mă săruta… îl mângâiam pe braţe, pe umeri şi pe spate.

Eram o firavă pe lângă el. Mă încălzisem… eram în parcare şi ne sărutam. Voiam mai mult de atât… dar nu era timpul şi nici locul potrivit. Aş fi mers cu el să facem dragoste atunci, să-l simt peste mine, să-l ating peste tot.

Mă încinsesem, păsărica se umezise. Îl voiam atunci… dar nu voiam să par uşuratică. Salvarea mea fost când a sunat telefonul.

– Trebuie să plec… poate ne vedem mâine… este sâmbătă şi nu am nimic în program…, i-am zis eu puţin răvăşită şi ameţită.

– Cum să nu… acesta este numărul meu de telefon. Sună-mă când eşti gata.

Am plecat. Pe drum mă gândeam satisfăcută la ceea ce s-a întâmplat… eram mulţumită. Mă gândeam la ziua de mâine. Şi la ce voiam să se întâmple… la aproprierea noastră intimă, la braţele lui şi corpul lui frumos lucrat… abia aşteptam…