Cât de egoist poţi să fii în pat?

11184537384_6de522ae72_oAdesea aud despre dorinţe şi fantezii. Se doresc a fi satisfăcute de către unul dintre parteneri, dar nu se împlinesc sau nu în totalitate. În principiu, pare simplu. Avem un partener stabil cu care dorim să punem în practică fanteziile  sexuale cele mai ascunse.

De unde ştim ce-i place şi ce nu-i place partenerului? De unde ştim ce doreşte şi ce nu doreşte partenerul să experimenteze? Care este limita de care nu poţi trece? Este suficient să se satisfacă acea fantezie sau de fiecare dată va dori mai mult? …Există multe doamne care, din diverse motive (de igienă, boli, religioase, aspecte ce ţin de merite – recompense, etc), refuză complet să satisfacă oral partenerul de viaţă. În alte cazuri, la insistenţele şi rugăminţile bărbatului, femeia cedează şi îi oferă un mic moment de plăcere orală. Dar nu înseamnă că acel moment este făcut cu plăcere. În acel moment, ea urăşte ideea de a face sex oral sau, cine ştie, poate îşi urăşte partenerul pentru că îi solicită aşa ceva.

Dacă motivele ce ţin de igienă, boli, religie sunt uşor de interpretat, aspectele ce ţin de merite – recompense trebuie să le explic. Deşi sunt bărbat, am susţinut întotdeauna că o femeie trebuie să facă sex oral partenerului doar dacă acesta merită. Mai precis, o femeie nu poate să facă sex oral de plăcere unui bărbat care nu o respectă, nu-i acordă atenţie, afecţiune, îi vorbeşte urât, poate este violent sau dacă este dependent de alcool şi mai ales dacă nu există şi principiul reversului. Un bărbat căruia îi este jenă, scârbă sau i se pare înjositor să facă cunilingus, nu ar trebui să aibă pretenţii să solicite să primească “plăcere” din moment ce el nu este în stare să ofere.

La sexul anal părerile sunt împărţite. Ştiu doamne care recomandă cu căldură sexul anal, dar şi doamne care au încercat o dată, nu le-a plăcut şi nu vor să mai experimenteze. Sexul anal implică mai multă atenţie. În primul rând igiena. Fără o igienă corespunzătoare nu se recomandă actul sexual anal. Nu insist asupra acestui aspect. Al doilea aspect este durerea. Dacă nu se fac pregătirile necesare pentru relaxarea muşchilor, va fi un dezastru. Mai există un element, cel psihologic. Unele doamne urăsc ideea în sine, ideea de sodomizare. Act sexual nefiresc, anormal.

Poziţiile. Este greu de conceput că în secolul XXI sunt cupluri care fac sex, dragoste, amor doar în poziţia misionarului. Sunt cupluri mai rare, dar există. Alternarea poziţiilor sunt că sarea şi piperul în mâncare.

Sexul dur, dominat sau poate categoria grea, BDSM. Un bărbat care preferă sexul mai dur va avea dificultăţi în a convinge o femeie, deoarece femeia este mai romantică, mai pasională, uneori mai firavă. Totuşi, o doză mică de duritate nu ar strica relaţiei: vocea mai puternică, utilizarea forţei (la bărbaţi) în grade mici, gesturi de supunere (la ambii parteneri), etc.act-841437_960_720

Sexul se face în doi, cel puţin. Dar când se doreşte implicarea unei a treia persoane, un alt bărbat sau femeie, după preferinţe, iar unul dintre parteneri nu doreşte. Sau, schimbul de parteneri în aceiaşi încăpere. Sunt cupluri care fac schimb de parteneri dar nu se întâlnesc în aceeaşi locuinţă. Fiecare cuplu “nou format” se deplasează într-o altă locuinţă, pentru intimitate. Unora nu le place să aibă relaţii sexuale atunci când sunt mai multe persoane în preajmă. Nu se simt în largul lor.

La astfel de cupluri, atât cei care preferă doar a treia persoană şi cei care fac schimb de parteneri, este importantă încrederea totală în partener. Gelozia este principalul inamic, atât pentru femei cât şi pentru bărbaţi.

Se mai poate vorbi şi despre alte aspecte: despre roluri, pe care personal le-aş dori; utilizarea de jucării sexuale; locurile publice; bisexualitatea, etc.

Să presupunem că unul dintre parteneri, de obicei bărbatul, el are mai mult curaj să ceară, îşi doreşte ceva în plus faţă de cât primeşte în mod obişnuit, dar partenerul/partenera refuză din start ideea de a discuta şi mai ales de a pune în practică. Fiecare este egoist în felul său. Unul care se gândeşte doar la plăcerile lui, iar celălalt, care nu doreşte să le ofere.

Obligarea sau constrângerea partenerului să accepte fanteziile sexuale a celuilalt conduce la frustrare. Plăcerile pot fi satisfăcute pentru moment, dar frustrările celui obligat sau constrâns vor dezvolta ură asupra celui care le impune.

A cui este egoismul mai mare? Putem măsura egoismul? Care este rezolvarea?

De fapt, există rezolvări, dar nu sunt pe placul niciunuia dintre parteneri.

* Cel refuzat va trebui să se mulţumească cu ceea ce primeşte, iar comportamentul său va suferi în timp modificări, în funcţie de gradul de frustrare. Frustrările acumulate nu fac bine relaţiei dar nici persoanei în cauză.

* Cel refuzat accepta şi respecta decizia partenerului, dar va alege să “culeagă flori din altă grădină”, să-şi satisfacă fanteziile.

* Şi ultima, cel refuzat alege să se despartă de partener, pentru a găsi un alt partener care să împărtăşească aceeaşi fantezii sexuale.

Nici una dintre variante nu este uşor de urmat. Dacă cei doi parteneri au deschidere către discuţie, pot ajunge la un compromis, care să-i împace pe amândoi. Pot stabili limite, durată, gradul de implicare şi frecvenţa – cât de des. Detaliile fac diferenţa.

Care este limita egoismului tău? Cât accepţi şi cât refuzi?

Total vizualizari: 485

2 thoughts on “Cât de egoist poţi să fii în pat?

Lasă un răspuns