Aventurile micului detectiv

detectiv

Mi-a trebuit mult curaj ca să mă fac detectiv particular. Lucrasem mulţi ani în poliţie şi aveam cunoştinţele necesare pentru a porni o investigaţie, deşi experienţa în teren mi-a lipsit având responsabilităţi strict administrative, în spatele unui birou. În toţi aceşti ani mi-am creat o mulţime de relaţii şi legături în societatea în care mă învârteam. Aveam siguranţa că voi găsi clienţi care să mă plătească pentru serviciile prestate. Investigam un caz de crimă. Grădinarul unui milionar a fost găsit în casă fără suflare din cauze neelucidate. …

Poliţia nu a găsit destule dovezi pentru a prinde făptaşul şi a clasat cazul. Totuşi, pe dl Vladimir îl măcina faptul că un angajat al său a murit în condiţii misterioase şi m-a rugat pe mine să investighez cazul.

Din informaţiile culese, a reieşit ca un anumit domn Popescu a fost printre ultimele persoane care l-au văzut în viaţă. Aveam încredere că investigaţia v-a conduce către o pistă nouă, ce putea să facă lumină în acest caz, să se afle adevărul.

Domnul Popescu locuia pe o stradă întunecată din centrul vechi. Clădirile vechi cu tencuiala căzută până la cărămidă mi-au oferit un aer de nesiguranţă în negura nopţii. Am ajuns la numărul 19, dar nu ştiam apartamentul. Un bărbat în vârstă cu o sticlă de alcool tare, îmbrăcat dezagreabil, nebărbierit, cu un miros izbitor a nespălat stătea pe treptele scării de la intrarea în imobil.

– Domnul Popescu la ce apartament locuieşte, l-am întrebat eu.

Dintr-o dată a început să râdă zgomotos în timp ce vorbea cu mine, era extrem de fericit că poartă o convorbire cu cineva sau licoarea minune îşi făcuse efectul, în timp ce m-ai lua o gură de băutură. Nimic din ceea ce exprima nu-mi era de folos. Am insistat:

– Îl cunoşti pe domnul Popescu, ştii la ce apartament locuieşte? L-ai văzut cumva?

– L-am văzut mai devreme … hhaac … tocmai a plecat cu un domn care a fost la dna Popescu…

Dna Popescu … hhhmmm… o fi soţia, mă gândeam eu … poate ea mă va ajuta în ancheta mea. Trebuia să aflu unde stă. Dna Popescu nu era soţia, era o damă de companie … coincidenţă de nume de care am aflat-o ulterior, dar să revin.

– Unde stă dna Popescu, la ce apartament?

– … ha, ha, ha.. tu vrei să ajungi la dna Popescu, de ce nu spui aşa? Ţi-e ruşine, ai?… hhaac… O găseşti la apartamentul 5. Ai grijă de tine, tipa te va mânca cu fulgi cu tot … apoi mi-a făcut cu ochiul.

Am deschis uşa imobilului, un coridor lung cu tavan înalt, prost iluminat, cu pereţii murdari mi-au dat fiori reci. Speram să culeg informaţiile rapid, atât locul cât şi imobilul nu-mi inspirau încredere. Scara în spirală din lemn obosit, scârţia la fiecare pas pe care îl făceam. În capul scării la etajul unu am zărit prin lumina ştearsă a unui beculeţ o uşă imensă pe care scria cu vopsea cifra 5. Acesta trebuie să fie apartamentul dnei Popescu, mi-am zis.

Am bătut la uşă, soneria nu funcţiona. S-a deschis uşa, lumina puternică din interior mi-a arătat o siluetă feminină cu forme apetisante care m-a poftit înăuntru, în hol. După mine a încuiat uşa, a pus zăvorul şi un lanţ. Uitasem că m-ai există acest tip de încuietori.

Femeia arăta fenomenal … vârsta de aproximativ 45 de ani. Era îmbrăcată într-un compleu format din chiloţi şi sutien – din care sânii mai aveau puţin şi se revărsau afară, dres cu portjartier … pantofii cu toc cui o înălţau foarte mult. Mă depăşea la înălţime, eu având 1.78 cm. Rămas cu gura căscată la formele acestei doamne abia am reuşit să spun că o caut pe dna Popescu.

– Dragule, eu sunt dna Popescu … eşti nou, nu te-am mai văzut pe aici … nu-i aşa?

S-a apropiat de mine, m-am dat un pas în spate şi încă unul până m-am lipit de perete. Dna Popescu a pus o mână pe zid, zicându-mi galeş:

– Iubitule, nu muşc … dacă mă cauţi pe mine trebuie să fii bărbat, că doar de aia ai venit..

Vizibil emoţionat, cu erecţia să rup chiloţii, i-am spus:

-… de fapt, îl caut pe dl Popescu…

– Aici nu locuieşte vreun domn Popescu … dl Popescu stă mai sus cu un etaj, la mansardă … eşti pe invers cumva? Dacă tot ai venit ar fi păcat să pleci cu erecţia în pantaloni … şi-a pus mâna la prohabul meu şi mă strângea uşor. M-a apucat de cravată şi m-a tras în dormitor. Până la urmă nu era ideea. Nu mai futusem de multă vreme ceva nou, sângele pompa cu putere în penis şi ar fost păcat să plec … nerezolvat. În numele investigaţiei puteam să o “interoghez” pe ea, doar eram plătit pentru fiecare zi de lucru.

Încăperea avea un pat imens cu baldachin în mijloc, mobilier vechi iar pereţii erau vopsiţi în roşu aprins pe care erau atârnate câteva tablouri pictate în ulei. La colţuri se regăsea câte un lampadar cu un aer vintage. Exceptând clădirea în care se afla, veche, ponosită … gata să cadă, camera era amenajată cu gust.

Atenţia la detalii mi-a fost întreruptă când dna Popescu a stins lumina din lampadare. Nu observasem până atunci existenţa unor aplice micuţe ce aveau becuri alungite de culoare roşie. Încăperea mi se părea interesantă, incitantă. Dintr-un colţ al camerei dna Popescu a lăsat să cânte în surdină o melodie lentă franţuzească la pick-up-ul pe care îl zărisem când am intrat.

Atmosfera era perfectă, era imposibil să nu simţi erotismul cum te învăluie. Tipa îşi merita toţi banii, cu siguranţă. S-a apropiat de mine şi a început să mă dezbrace.

– Dragul meu, dă-mi voie să te ajut … tensiunea apasă pe umerii tăi, te vei simţi mult mai bine după…

Mi-a luat haina, a aşezat-o pe scaunul de lângă pat, fără să se grăbească mi-a desfăcut cravata pe care a aruncat-o pe jos. În timp ce îmi desfăcea fiecare nasture al cămăşii … îmi şoptea cuvinte la ureche… “te doresc … te vreau acum … vreau să mă faci fericită, iar eu o să am grijă de tine”.

După ce a pus cămaşa pe spătarul scaunului, m-a prins de mână şi mi-a spus să mă aşez pe pat. Din două mişcări m-am descălţat de pantofi. Mi-a făcut semn să mă întind pe spate. S-a aşezat în genunchi … mi-a desfăcut cureaua … apoi nasturii. Mi-a scos penisul din pantaloni … s-a plecat asupra lui, gura l-a cuprins… până jos … aaahhh … am închis ochii bucurându-mă de senzaţiile noi trăite.sensuality-1141794_960_720

Nu a durat mult şi m-a dezbrăcat de tot. S-a urcat peste mine că o felină în călduri. M-a sărutat pe piept, pe gât … sfârcurile sânilor ei mă atingeau delicat peste tot … au ajuns în dreptul gurii mele, le-am atins cu limba … aş fi vrut să-i prind între buze, să-i sug, să trag de ei. Am reuşit să-i ating în timp ce se retrăgea … sfârcurile mi-au atins penisul … şi-a făcut loc între sânii ei … i-a prins pe amândoi strângându-i în jurul penisului meu. Dna Popescu ştia cum să zăpăcească un bărbat.

Ofta şi suspina … mai mult să mă incite pe mine … în timp ce penisul se freca de sânii ei, din când în când limba ei jucăuşă îl atingea la vârf … mă înnebunea la modul cum îşi mişca limba provocator, rapid precum un şarpe. Mi-a prins  vârful penisului  între buze, l-a eliberat de strânsoarea sânilor … mă privea atent în timp ce gura ei experimentată făcea să dispară în totalitate cei 16 cm de penis. Niciodată nu mai avusesem asemenea trăiri.

În materie de sex nu m-am putut lăuda cu performanţe extraordinare, dar această femeie m-a dat peste cap … simţeam că urmează să ejaculez, fără să am bucuria să-i simt interiorul. Parcă i-am împărtăşit gândurile telepatic, la puţin timp s-a oprit … de undeva a scos un prezervativ, l-a pus la gură … mi-a prins penisul. Dintr-o mişcare i-a pus “hăinuţă” nouă. Câtă dexteritate! Şi-a dat chiloţeii jos și i-a aruncat pe pat lângă mine.

Am urcat mai sus în pat, a venit după mine, la fel de provocator… s-a aşezat pe mine în dreptul penisului, l-a prins cu mâna … l-a direcţionat. Cu mişcări lente s-a lăsat în penisul meu. Penisul putea lejer să intre mult mai rapid. Elasticitatea vaginului şi experienţa acumulată a făcut să nu conteze, părea un fluier mic într-o sală de concerte mare.

Dna Popescu ştia ce-i aia ciorbă şi ce ingrediente să folosească. Modul cum îşi mişca bazinul m-a înnebunit. S-a lăsat pe mine. În sfârşit puteam să-i ating sânii … m-a văzut că sunt hotărât să sar pe ei. M-a atenţionat că dacă stric produsul se termină distracţia. Sânii îmi atingeau faţa, din corp a făcut câteva mişcări lovindu-mă cu ei. I-am prins pe amândoi. Păream un copil ce abia aşteaptă să deschidă cadoul de la Moş Crăciun. I-am prins sfârcurile între buze şi i-am supt pe rând … m-am oprit la unul singur pe care îl sugeam cu o poftă nebună … dna îşi calcula bine mişcările, nu părea să le facă la voia întâmplării … eram foarte excitat … ideea de face sex în mai multe poziţii s-a năruit, când … aaahhh … am ejaculat având sfârcul ei în gură.

Am stat aşa o vreme până m-am liniştit. Dna Popescu a coborât, mi-a tras prezervativul … mi-a prins între buze penisul și a cules ce a mai rămas din sămânţă. Era un pic moleşit, copleşit de plăcere … mişcările de du-te vino de sus până jos l-au făcut din nou apt de muncă. Mă simţeam atât de bine încât îmi doream să finalizez oral. Mişcările pasionale au fost devansate de mişcări mai rapide.

Trebuia să înmagazinez această scenă în mintea mea, poate niciodată nu voi mai trăi una la fel de intens. Era aplecată asupra penisului, sprijinită în mâinile poziționate la stânga şi la dreapta mea … în planul îndepărtat se vedea funduleţul ridicat … gura ei încăpătoare culisa pe toată lungimea penisului meu cu o uşurinţă fantastică. Plescăitul, oftatul … erau cireaşa de pe tort. Mi-am încordat abdomenul … părea că vreau să mă ridic puţin … am închis ochii … aaahhh … şi a ţâşnit. Dna Popescu nu s-a oprit, dar a încetinit ritmul până a scos şi ultima picătură din sămânţa mea.

Eram epuizat, m-am îmbrăcat. Trebuia să plătesc pentru tratamentul primit. Mi-a căzut fața când am auzit că trebuie să plătesc 250 de lei. Şi-a meritat banii. O să-i trec la cheltuieli în contul dlui Vladimir.

Total vizualizari: 1.287

Lasă un răspuns