Obsesii, ţăcăneli sau maturitate

În timp ce înaintăm în vârstă, fiecare dintre noi îşi modelează personalitatea într-un mod diferit, în funcţie de trăirile pozitive sau negative, gradul de cultură dar şi de receptivitatea la schimbări … de percepţii, de atitudine, flexibilitate, diplomaţie … de acceptare a sexului opus.

Ideal ar fi să investim într-o relaţie cu o persoană care ne este drag să fie în prezenţa noastră, ne face să ne simţim bine, ne completează emoţional… chiar dacă anumite detalii au un grad de indignare, ce pot determina viitorul unei relaţii, înainte ca aceasta să înceapă.

Uneori nu se realizează că detaliile incriminate pot fi simple copilării, peste care ar trebui să se treacă cu vederea sau ar trebui să învăţăm să trăim cu ele, ca şi când ar fi ale noastre, împreună cu persoana iubită … acceptând-o aşa cum este, cu defectele şi calităţile sale, fără să încercăm să impunem anumite reguli care să satisfacă doar o anumită parte sau, dacă este posibil, să se ajungă la anumite compromisuri ce ar putea satisface toate gusturile.

Ştiu, este dificil să crezi că detalii simple pot sta zid în calea a doi oameni doar pentru că nu pot trece cu vederea peste anumite aspecte ce pot părea banale pentru cei care stau pe margine. Abia acum putem să înţelegem titlul acestui material … obsesii, ţăcăneli sau maturitate. Este greu de răspuns obiectiv, unde există ţăcăneală sau unde există maturitate.

Obsesii vestimentare. Nu-ţi cere nimeni să ai studii superioare în vestimentaţie … şi nu vorbim de celebrele cazuri nepotrivite … costum şi şapcă pe cap sau costum şi pantofi sport, şosete la sandale sau la papuci, etc. Vorbim de aspecte neimportante, dacă e să-mi dau cu părerea.

E suficient să nu-ţi placă o persoană doar pentru că a îndrăznit să poarte pantaloni scurţi, dar eleganţi, într-o fotografie?… pe motiv că i se vede părul de pe picioare … sau… poartă cămaşa cu mânecă lungă cu manşeta întoarsă de mai multe ori … pe motiv că … ori poartă cămaşa aşa cum este, cu mâneca lăsată ori îşi cumpără cămaşă cu mâneca scurtă, una din două.

Un alt caz, manşeta de la haina costumului să fie perfectă, încât să permită vizibilitatea manşetei de la cămaşă, câţiva centimetri. Sau, cutele de la pantaloni să cadă perfect pe pantofi… o singură cută, nu mai mult şi nici prea pronunţată. Cine ar acorda atâta atenţie acestor detalii?

Obsesii verbale. Există o gamă variată de ticuri verbale, atât expresii pozitive cât şi expresii negative. În unele cazuri, sunt persoane care reuşesc să irite prin modul de a se exprima, pe toată lumea … bărbaţi şi femei. Un exemplu pe care îl am în minte, este al unui domn care îşi cerea scuze exagerat, la orice, chiar dacă nu se impunea, de două ori într-o propoziţie … uneori.

Obsesii gestuale. Nu ştiu câţi vă regăsiţi, dar cum ar fi să te cerţi cu partenerul doar pentru că are obiceiul să se joace cu paharul, să-l pipăie, ca într-un joc al seducţiei. Celebrul deget arătător al unor femei atunci când explică hotărât şi cu patimă într-o discuţie tensionată.

Obsesii de “igienă”. Nu are legătură cu acele persoane certate cu apa, săpunul şi deodorantul. Ţine de alte aspecte. De exemplu, părul de pe piept. Unii bărbaţi au mai mult sau mai puţin, după cum “mama” natură i-a înzestrat … la alţii mai deloc sau extrema cealaltă, “blană” în toată regula. Vorbim despre persoanele care au păr pe piept, aproximativ în limitele normale – trebuie tuns, tăiat … pentru că partenera nu acceptă aşa ceva. Mai mult de atât evită să mai aibă contact cu acea persoană, iar despre o relaţie, nu mai intră în discuţie.

În aceeaşi categorie intră şi părul pubian. Deşi sunt un adept al “cucului” golaş, trebuie să accept că există bărbaţi cât şi femei care preferă părul pubian netuns, din varii motive. La bărbaţi, reprezintă masculinitatea, poate aspectul religios să-i împiedice, iar la femei, aspectul religios … sau cine ştie din ce alt motiv…

Indiferent care sunt detaliile care ne displac la viitorii parteneri, sunt convins că prin discuţie se poate ajunge la un consens care să i apropie şi nu să-i îndepărteze. Unii spun că ar fi de vină criza vârstei de 40 de ani, alţii susţin că însăşi maturitatea îi determină pe oameni să ştie ce vor şi nu mai acceptă experimente, vor totul perfect. Tot ce-i posibil în ambele variante, dar nu ar trebui ca însăşi vârsta să le ofere o minte mai luminată, un caracter cerebral pentru cântărirea obiectivă a problemelor?

Obsesiile tale sunt ţăcăneli sau maturitate?

Total vizualizari: 2.359

One thought on “Obsesii, ţăcăneli sau maturitate

Lasă un răspuns