Oral contra serviciu (1)

Ajunsesem la stadiul să o urăsc foarte mult după ce relaţia noastră de amiciţie părea că nu va avea de suferit vreodată. Aveam momentele noastre în care discutam deschis anumite subiecte mai sensibile, de cele mai multe ori ea era cea care apela la mine să o ajut cu vreun sfat sau vreun serviciu. Conjunctura a făcut ca relaţia noastră de amiciţie să înceteze brusc şi apoi să încheiem orice contact verbal, iar despre umărul oferit ca altă dată… nici nu se mai punea problema. Acum abia ne salutam în rarele momente când ne vedeam. ….

Cu greu răspundeam la salut. Cu siguranţă şi ea a observat acest lucru. Ea nu a avut curaj să mă înfrunte să punem lucrurile la punct, să dăm cărţile pe faţă, iar eu nu mai doream să mai clarificăm ceva. Lucrurile erau perfecte pentru mine la modul cum se desfăşurau în acele momente.

Deşi pusesem o barieră invizibilă între noi la ultima discuţie, a venit şi ziua în care m-a abordat să o ajut într-o problemă, destul de importantă. Venise special la mine acasă. Nu ştiam dacă avusese şi alte variante iar eu rămăsesem ultima speranţă, dar nu am fost curios să aflu. Însă, nu vroiam să o refuz aşa pur şi simplu. Vroiam ca ea să renunţe la a-mi cere ajutorul ca urmare a ceea ce îi solicitam.

Având o privire serioasă i-am spus:

– Te ajut numai cu o singură condiţie, trebuie să am şi eu un avantaj de pe urma ajutorului oferit…

– Ce vrei?… vrei bani?, spuse ea puţin surprinsă…

– Nu, nu vreau bani… vreau şi eu tot un serviciu…

– Despre ce este vorba?

– Te ajut doar dacă îmi faci sex oral. Nu negociez! Rămâne la aprecierea ta dacă accepţi sau nu…

– Ceee?!… a răspuns ea iritată de cele auzite. Nu-mi vine să cred că ai tupeu să-mi ceri aşa ceva…

A continuat având o privire dezamăgită şi dezgustată în acelaşi timp la propunerea mea.

– Eşti un nesimţit, să ştii! Chiar nu mă aşteptam să te cobori la un asemenea nivel, să-mi ceri ceva la schimb în primul rând. Iar faptul că vrei să-ţi fac sex oral… ai scăzut enorm în ochii mei… eu nu am făcut niciodată sex oral şi nici nu vreau să fac vreodată, este dezgustător.

– Este ok. Nu vrei, nu eşti obligată. Trebuie să cauţi pe altcineva să te ajute.

– Nu am la cine să apelez, ştii asta foarte bine.

– Cu atât mai mult ar trebui să accepţi propunerea mea. Poate e mai bine să te ajute altcineva în rezolvarea problemei.

În acel moment simţeam în interior o imensă satisfacţie, faptul că ajunsese la mâna mea iar eu nu eram disponibil să o ajut, ca de fiecare dată. Nu am fi ajuns în această postură dacă nu-mi trăda încrederea. Eram convins că nu o să accepte, la cât de bine îi ştiam modul de gândire cu privire la relaţiile intime, însă, eu trebuia să fiu ferm pe poziţie, pentru că nu vroiam să o ajut. Ceva din mine vroia să o pedepsească.

Când am văzut că a plecat resemnată m-am bucurat puţin, dar nu pentru mult timp. Satisfacţia dispărea treptat, apoi sentimente contradictorii şi-au făcut loc rapid. Mă simţeam ca un nesimţit. Poate că nu trebuia să-i spun aşa. Puteam să o refuz politicos şi atât. Este o fată bună şi nu merită să fiu un nesimţit.

Trecuse o oră de când plecase de la mine. Mă uitam la televizor în sufragerie când a sunat cineva la sonerie. Cine mai este acum, mă gândeam eu. Era ea, nu mă aşteptam să revină. A intrat în casă fără să spună un cuvânt cu privirea serioasă, privind în pământ. Şi-a lăsat poşeta la intrare, s-a descălţat şi s-a dus la televizor aşezându-se pe canapea.

M-am aşezat pe canapea, la o oarecare distanţă de ea şi ne uităm la televizor fără să scoatem vreun cuvânt. Nu ştiam ce gândea, începuse să-mi pară rău de ceea ce am zis. Îmi căutam cuvintele în minte să deschid subiectul, dar până la urmă am reuşit să spun ceva:

– Îmi pare rău pentru ce am zis… nu trebuia să zic asta.

– Ştii!… întorcând privirea spre mine… am vrut să plec dar m-am oprit în părculeţul de faţa blocului şi m-am tot gândit. Am refuzat să fac sex oral foştilor iubiţi… poate că nu meritau un asemenea tratament…

– Da?!…

– Nu mă întrerupe, te rog… un timp m-am gândit la asta, chiar aveam de gând să-i fac sex oral lui… V… dar până la urmă m-am răzgândit. Ce voi spune acum, este din inimă. Sunt de acord să-ţi fac ţie sex oral, dar nu eşti obligat să mă ajuţi cu problema mea dacă nu vrei. Vreau să fac asta… sunt atâtea femei în lumea asta care fac… şi nu a murit nimeni. Vreau să încerc… şi m-am gândit să încerc cu tine pentru că tu mă cunoşti şi ştii să păstrezi un secret.

– Uită de asta… nu trebuie să-mi faci… te voi ajuta cu problema ta.

– Ba vreau… acum când sunt hotărâtă. Tu ai deschis subiectul aşa că e timpul să te dezbraci.

Cei drept, chiar aş fi avut chef de un sex oral, însă, parcă nu eram convins că vorbeşte serios.

– Dacă nu te dezbraci tu, te dezbrac eu!… mi-a spus ea destul de hotărâtă.

De obicei nu sunt timid, dar atunci mă mişcăm mai în reluare. Mi-am dat pantalonii jos, apoi chiloţii şi aşteptam cuminte pe canapea. O priveam cum se uită la penisul meu ce începuse să prindă viaţă. Ştiam că văzuse în trecut nişte clipuri xxx unde scena în desfăşurare era sexul oral, dar nu ştiu dacă a şi prins ceva din tehnica.

S-a apropiat mai mult de mine. Din când în când îmi mişcam penisul fără să mă ajut de mână. Încercam să o privesc discret. Obrăjorii ei prinsese puţină culoare. Ca să nu o sperii am decis să o las pe ea să înceapă…

… citeste partea a doua …

Total vizualizari: 2.955

2 thoughts on “Oral contra serviciu (1)

Lasă un răspuns