Marchiza de Montespan (1)

Întâlnirea diplomatică cu regele Angliei a fost un real succes şi trebuia sărbătorită printr-un eveniment special care să cinstească măreţia Regelui Franţei în ochii nobililor. Toţi nobilii au fost invitaţi la palat de către rege să participe şi să se bucure de marea realizare. Un bal mascat a fost considerat a fi mai potrivit de către rege. Saloanele palatului au fost pline, mi-a făcut plăcere să revăd anumite persoane pe care nu le mai văzusem de mult. Mi-a plăcut mai mult să privesc decât să dansez, deşi am fost invitată de mai mulţi domni. Cel mai insistent a fost Chevalier de Lorraine: …

– Madame de Montespan, am plăcerea să vă invit să-mi acordaţi acest dans… făcând o reverență mai largă decât de obicei, apoi mi-a sărutat mâna.

– Monsieur Chevalier de Lorraine, sunteţi foarte amabil şi sunt onorată că v-aţi gândit la mine. În seara aceasta nu am dispoziţia necesară. Sunt convinsă că sunt doamne mult mai frumoase decât mine care abia aşteaptă atenţia d-voastră.

– Madame de Montespan… frumuseţea doamnelor prezente păleşte în comparaţie cu a voastră…

– Monsieur Chevalier de Lorraine… cuvintele d-voastră sunt aur la inima unei femei.

Eram nerăbdătoare să ne întâlnim mai târziu, însă formalităţile trebuiau să fie prezente necontenit. Amabilă ca de obicei m-am întreţinut cu toată lumea, am stat la şuetă, am tras cu urechea la ultimele bârfe de la curtea regelui.

Banchetul era pe sfârşite acum. Mulţi dintre invitaţi s-au retras în apartamentele lor. Îmi pregăteam retragerea cât mai diplomatic posibil… discuţii scurte, saluturile obişnuite, zâmbetul discret. Aveam în minte doar un singur scop… întâlnirea cu Monsieur Chevalier de Lorraine. Părăsisem saloanele şi mă îndreptam agale pe culoarele palatului înspre apartamentul meu.

Nu se cade ca o doamnă să fie văzută intrând în apartamentul vreunui domn la ceas de noapte. Trebuia doar să am răbdare să vină el la mine. Timpul trecea şi el nu mai venea. Mă gândeam că poate altă doamna l-a făcut să uite de mine. Deschisesem puţin uşa să ascult prin uşa întredeschisă dacă mai este cineva pe culoarele palatului. Era linişte, iar Chevalier de Lorraine încă nu-şi făcuse apariţia.

Mi-am făcut curaj să plec către apartamentul lui, încurajată de liniştea mormântală. La fiecare zgomot mă opream şi încercam să mă fac nevăzută mergând pe lângă zid. Mergând pe culoarele palatului am ajuns în dreptul apartamentului lui Sir Thomas Beaumont. Un zgomot puternic m-a făcut să mă opresc. Inima îmi bătea puternic. Am stat o vreme să mă asigur că pot continua deplasarea fără să fiu văzută.

Când să fac primul pas… din apartamentul lui Sir Thomas Beaumont s-au auzit nişte gemete puternice ce mi-au stârnit curiozitatea. Atunci am observat că uşa nu era bine închisă. Mă aflam într-o dilemă… să intru să văd ce se întâmplă exact sau să continui deplasarea. Curiozitatea a fost mai puternică… am deschis uşor uşa cât să pot intra în apartament.

Ascunsă după perdea, am putut să văd cum Sir Thomas Beaumont se întreţinea intim cu Ducesa de Cassel. Erau amândoi îmbrăcaţi în pat. Îi ridicase rochia în timp ce o împungea pe la spate aprig, aproape răzbunător, iar doamna gemea şi îl imploră mereu:

– Nu vă opriţi domnul meu… aaa… mai tare vă rog.

Acesta, gâfâind de intensitatea mişcărilor, abia reuşea să scoată două vorbe:

– Doamna mea… fac orice pentru d-voastră.

Îi priveam înmărmurită. Instinctiv mi-am băgat o mână pe sub rochie între picioarele mele. În prima fază nu am realizat că aveam un deget în gură muşcându-l uşor. Rămăsesem hipnotizată la cele văzute. Sir Thomas Beaumont a tras de marginea de sus a rochiei scoţându-i sânii enormi. Aceştia se mişcau înainte şi înapoi în ritmul impus Sir Thomas.

Uitasem să mai plec. Deşi nu eram atât de aproape de ei, mă mulţumeam să privesc întreaga scenă. După un timp Sir Thomas s-a prăbuşit peste Ducesă. Ritmul alert şi diferenţa de vârstă dintre cei doi îl epuizase. Întâi a căzut peste ea, apoi s-a răsturnat în pat cu faţa în sus. Ducesa s-a urcat pe Sir Thomas… la cât de obosit era după ritmul alert, nu reuşea să facă nici un gest, nu avea nici o reacţie la săruturile ei, pe gură şi pe faţă.

Iniţial am crezut că totul s-a sfârşit, însă Ducesa a preluat conducerea călărindu-l energic. Îl luase mâinile şi le-a pus pe sânii ei. Părea să-i convină de minune nouă poziţie. Din locul unde mă aflam, îl vedeam pe Sir Thomas mai relaxat, mai concentrat.

Ducesa s-a oprit, s-a aplecat către el… l-a apucat de cap şi l-a direcţionat către sâni. O ţinea strâns şi sugea ca un copil din pieptul ei. Sunetele puternice emise de el o determina pe Ducesă să se mişte mai repede… până când… Sir Thomas i-a eliberat sânii şi s-a prăbuşit în pat trăind spasmele plăcerii.

Îmi muşcam buzele de poftă, eram umedă şi plină de dorinţa carnală. Spectacolul se terminase, trebuia să-l trăiesc pe al meu. Fără să fac nici cel mai mic zgomot am ieşit din apartamentul străin, am tras uşor uşa după mine şi am pornit către apartamentul lui Chevalier de Lorraine.

Cutreierând culoarele palatului am ajuns într-un final, mai înfierbântată că niciodată. Am bătut sfios la uşă, însă nimic. Am încercat şi a doua oară… tot nimic. Doar nu a adormit deja?!… mă gândeam eu. Ce ar fi dacă i-aş face o surpriză, în caz că doarme? Sigur se va bucura

… citeşte partea a doua …

PS: Orice asemănare cu persoane reale este pur întâmplătoare.

Total vizualizari: 2.065

Lasă un răspuns