Salvamarul cu ochii albaștrii

După terminarea facultății, m-am angajat imediat la o farmacie din oraș iar prin iunie anul următor m-am căsătorit cu Victor. Nunta a fost de vis. Mulți invitați, muzică bună și distracție. Prin luna iulie am plecat la mare în stațiunea Costinești, pentru a ne petrece luna de miere. Cazarea am avut-o la o pensiune imediat în apropierea plajei, iar masa o luam pe la terasele din stațiune. Seara ieșeam prin cluburi alături de studenții care veneau să-și petreacă vacanța. … 

După care plecam în cameră și făceam dragoste până dimineața când se crăpa de ziuă. La plajă mergeam în special după ora 3 după-amiaza. Acolo, pătură lângă pătură, aglomerație, iar muzica prea tare de la o terasă făcea să acopere sunetele valurilor. Așa că am plecat spre epavă pentru a face plajă, cu toate că mergeam 15 minute pe jos.

Nu era așa de aglomerat, era liniște și puteam să culeg scoici aduse de valurile mării. Mi-au atras atenția nudiștii aflați mai încolo, dar nu am mers niciodată, fiind o persoană mai pudică. În schimb Victor, proaspătul meu soț a trecut de vreo două ori pe acolo să arunce doar priviri, în timp ce eu culegeam scoici de pe lângă cazemata lăsată de germani din Al Doilea Război Mondial.

Epava era la vreo 200 de metri față de plajă și ne doream să ajungem la ea atât eu cât și soțul meu. Nu știam cât de adâncă este apă și dacă se poate urca pe vaporul panamez eșuat acum aproape 50 de ani. Ne-a lămurit însă un salvamar brunet, tuns scurt cu ochii albaștri și cu corpul bine făcut ars de soare.

– Se poate ajunge, dar trebuie să știți să înotați. Când doriți, eu și colegul meu vă putem însoți cu barca până acolo.

I-am mulțumit frumos spunându-i că atât eu cât și soțul meu știm să înotăm .

– Trebuie să aveți grijă că sunt curenți reci care pot să vă crea probleme. Mai bine să ne spuneți când doriți să ajungeți acolo, măcar să vă supraveghem.

– Ok, dar pe epavă se poate urca? L-am întrebat eu curioasă.

– Da, mi-a răspuns el. Este un orificiu în partea de jos a vaporului. Trebuie să aveți mare grijă să nu vă accidentați. Nava este plină de rugină. O simplă julitură vă poate strica concediu printr-o infecție. Dacă se întâmplă să vă zgâriaţi de fierul ruginit, vă recomand să vă curățați rana cu apă de mare sărată și să mergeți imediat să vă faceţi antitetanos.

Aveam de gând să ajung atât eu cât și soțul meu. Așa că am anunțat pe un cuplu care stăteau lângă noi să se uite la lucrurile noastre o oră până ne întoarcem, apoi le-am spus salvamarilor că mergem spre epavă. Ei au luat barca să ne însoțească, scuzându-se că nu au voie să ducă cu barca turiști… numai în caz de urgență.

Am intrat în apă și am mers cam o sută de metri atingând cu picioarele fundul apei, după care am văzut că apa se face din ce în ce mai adâncă. Am continuat să înotăm până la vapor. Salvamarii ne-au indicat intrarea în cala navei. Apoi am intrat, având grijă să nu ne accidentăm de marginile ruginite. Am urcat treptele și am ajuns pe puntea de sus de unde am putut admira stațiunea.

Acolo mai erau 3 tineri care au sărit în apă de la înălțime. Am observat că a urcat și salvamarul care ne lămurise pe plajă cum se poate ajunge. Colegul său rămăsese la barcă. După o inspecție a navei ruginite, Victor, soțul meu a dorit să sară de la înălțime în apă, dar l-am rugat să nu o facă.

– Ai grijă că este destul de mare înălțimea, i-am spus eu. Nu știi ce adâncimea are apa.

– Apa este aproape de 3 metri poți să sări doar în partea aia unde au sărit și cei trei băieți. Rămân eu aici cu doamna și o ajut să coboare.

L-a convins el, apoi l-a strigat pe colegul său să tragă barca în cealaltă parte a epavei pentru a-l recupera pe Adi din apă. Tremuram toată de frică și i-am spus să nu o facă, dar bărbații ăștia vor să facă pe vitejii. În momentul în care a sărit am închis ochii, apoi i-am deschis de abia când salvamarul de lângă mine mi-a spus că este teafăr. M-am aplecat cu atenție spre balustrada ruginită care împrejmuia puntea și l-am observat pe soțul meu că înoata spre barcă, iar colegul salvamarului i-a aruncat un colac de salvare. În timp ce-l strigam pe Victor să aibă grijă, am simțit o mână pe spate care mă mângâia pe omoplatul drept.

Am rămas fixă fără să mă mișc, ceea ce i-a dat și mai mult curaj bărbatului. Mâna a alunecat în jos spre fese simțind cum partea dintre picioare a chilotului de la costumul de baie este dată de degetele bărbatului, iar apoi limba lui mă udă cu salivă. Îmi departasem picioarele mai mult pentru a-i facilita accesul.

Tipul arăta bine, mai bine decât Victor, tenul lui măsliniu, ochii albaștrii și pieptul plin de mușchi îmi atrăseseră atenția încă de pe plajă. Îmi era însă frică să nu fim observați. S-a ridicat și s-a lipit de mine…i-am simțit mădularul lipindu-se de mine… l-a pregatit și încearca să mă pătrundă în vagin. Bărbatul m-a rugat să stau puțin mai aplecată și să-mi cabrez bazinul spre spate.

M-am conformat ridicându-mă puțin pe vârfurile picioarelor pentru a fi la înălțimea barbatului. Vaginul era pătruns la maxim de penisul bărbatului ceea ce m-a făcut să am o grimasă involuntară.

– Să nu ne vadă cineva, i-am spus eu gâfâind în timp ce priveam barca de jos și marea.

– Nu ne vede nimeni. De jos, soțul tău te vede doar pe tine. Eu rămân în spatele tău.

Cu ambele mâini mă ținea de șolduri în timp ce eu încercam să îmi țin echilibrul pe vârfurile picioarelor sprijinită de balustrada ruginită. Jos, soțul meu era ținut de vorbă de colegul din barcă. În depărtare se vedeau vapoarele care navigau în larg, iar pescărușii dansau în zbor.

La un moment dat bărbatul din spatele meu își întețise mișcările făcându-mă să mă dezechilibrez din poziția aceea pe vârful picioarelor, iar umerii să mi se miște. M-am uitat jos și barca se apropiase și mai mult de vas astfel încât nu se vedea din cauza unor uși mari ce erau cu un etaj mai jos.

Bărbatul m-a apăsat de spate să mă aplec mai mult pentru a mă penetra mai bine. M-am lăsat până aproape să dau cu pieptul de bară ruginită. Penetrările erau mai profunde iar la scurt timp am avut un orgasm. El și-a întețit mișcările mai mult și la un moment dat am simțit că mă trage de șolduri și se înfige adânc în mine eliberându-se în interiorul meu.

M-a răsucit cu fața spre el, m-a prins în brațe și m-a sărutat. L-am privit vinovată în ochii lui albaștrii ca cerul.

– Să coborâm și să te speli în apa sărată a mării, a spus el.

Jos ne așteptau cei doi cu barca. Am urcat în ea nu înainte de a mă spăla jos.

Epilog

Anul următor nu am mai putut merge la mare. Pe la începutul lui iunie făceam botezul fiicei mele Rozalia. Toată lumea se mira de ochii albaștri ai ei care semănau cu cei ai soacrei mele, Maria sau poate…

Poveste scrisa de Mona

Total vizualizari: 1.441

Lasă un răspuns