Cafeneaua dorinţelor noastre

Mi-ai transmis prin email că urmează să treci prin Bucureşti vineri seara. Că ai câteva ore între zbor şi tren, interval în care ai decis să-mi oferi mie tot ce eşti. Această expresie a aprins mulţi fiori în mine. Intru în cafeneaua stabilită. Deja ai ajuns şi te-ai aşezat la o masă foarte retrasă, de parcă ar fi vorba de altă cafenea decât cea în care am intrat, cumva, după colţ, sub fereastră prin care nu se vede nimic din pricina vitraliilor. … 

Tremuri. Tremur. Mă apropii de tine. Te iau în braţe fără cuvinte şi… instantaneu îţi simt atât de familiarul miros. Brusc simt excitarea când îţi simt striviţi sănii de pieptul meu. Simţi şi tu asta, motiv pentru care mă strângi mai tare sau pur şi simplu ţi-a fost foarte dor. Sau ambele.

Ne aşezăm la masă. Ai luat deja o cafea şi ţi-ai aprins o ţigară. Comand şi eu o cafea, îmi scot ţigările şi o aprind stângaci, din pricina emoţiilor. Povestea curge. Vrute şi nevrute. Amintiri. Cum ai călătorit, cât de dor ne-a fost, cum am trăit, cum am simţit, cum am vrut şi cum n-am putut sau am putut. În stilul tău caracteristic, prin care uimeşti oamenii, mi-a venit şi mie rândul să mă surprinzi cu afirmaţia: te vreau în mine.

Discuţia era despre răcoarea de afară, oportunitatea unui vin şi lăsatul de fumat. Brusc, ca la comanda ta se ia lumină. Te apropii de mine cu scaunul şi eu de tine. Nici nu am sesizat că ai o fustă până-n genunchi uşor largă. Îţi văd genunchiul, lucru ce mă excită teribil. Chelneriţa se apucă să aprindă lumânări cerându-şi scuze de la clienţi pentru situaţie şi dând asigurări că situaţia va fi remediată în cel mai scurt timp.

Când se apropie de masa noastră să ne asigure lumina unei lumânări, îi fac semn că nu avem nevoie. Îmi place această lumină atât de palidă, că mulţi ar numi-o beznă. Ea se uită la noi, ne vede deja foarte apropiaţi şi înţelege. Ne întreabă dacă mai dorim ceva, cum îi dăm asigurări că este totul în regulă, pleacă zâmbind şi muşcându-şi buza de jos.

Ne uităm amândoi în urma ei… zâmbind, cădem de acord că este drăguţă şi că are un corp frumos. Tu insişti să afli de la mine dacă aş vrea s-o fut, iar eu zâmbesc şi mă eschivez uşor ruşinat. Dar cum insişti, îţi spun în urechea dreaptă ca pe tine vreau să te fut… şi nu oricând, ci acum. Ca la un semn ţi se întăresc sfârcurile, lucru ce-l zăresc prin cămaşă verde pe care o porţi. Pe loc am înţeles că nu ai sutien.

Se naşte în capul meu întrebarea dacă ai chiloţi. Îmi citeşti gândurile şi, ca răspuns, te apropii de urechea mea şi-mi spui: ştii că înainte să ajungi am fost la baie şi am renunţat la chiloţi? Nu ştiu de ce am făcut asta, dar acum pricep. Şi fără să mai stai pe gânduri, îţi bagi palmele pe sub cămaşa mea, pe piele, tresar cu uşor zgomot. Ne unim buzele. Acelaşi gust, aceiaşi atingere, parcă a fost ieri.

Palmele mele urcă pe coapsele tale şi mă conving singur că nu e nimic sub fustă. Ne sărutăm tot mai insistent. Nimeni nu ne zăreşte, pentru că în interiorul cafenelei sunt câteva zeci de lumânări care fac ca lumina să fie relativ puternică, doar în colţul nostru, lângă fereastă, e noapte. Îţi desfac coapsele ca să pot să-mi pierd în tine degetele. Am două în tine.

Tresări şi-ţi mişti mijlocul spre mine în mişcări ritmice şi dulci. Te ţii cu ambele mâini de masă şi te mişti tot mai ritmat. Chelneriţa aruncă priviri spre masa noastră fiind sigură că va urma ceva încins în zonă. Te-a văzut şi, ca un înger păzitor, îndruma noii clienţi spre alte mese, încât să ne asigure intimitatea necesară. Eşti umedă şi caldă. Parcă mai umedă că niciodată. Am două degete în tine şi unul pe clitoris.

Te laşi cu mijlocul mai în jos astfel că am loc să-ţi masez şi anusul. Totul e instinct. Degetele mele parcă sunt controlate de mintea ta. Le las să danseze între pulpele tale, lipite de păsărica ta… tremuri din toate încheieturile. Mâna dreaptă de pe masă o îndrepţi către prohab şi-mi desfaci cu oarecare greutate cureaua şi pantalonii, apoi, îmi scoţi penisul din chiloţi şi începi s-o freci… îmi şopteşti… că ţi-a fost dor. Mă apropii de urechea ta, dar nu spun nimic. O muşc.

Degetele te răsfaţă căutând, parcă, să recupereze anii pierduţi, căci abia acum îmi dau seama că aceşti au fost pierduţi. Sub mişcările tale parcă tremură întreg pământul în momentul în care simţi că tot ce-ţi lipseşte este penisul meu în propriul vagin. Tremuri câteva momente, prelungite. După câteva momente de revenire îţi lipeşti cu o elegantă desăvârşită spatele de scaun şi-ţi aşezi mâna stângă pe masă.

Orgasmul a trecut, dar a rămas în tine şi îl vei purta în tine tot timpul. Îţi place că s-a întâmplat ceva ce nu vei uita, ceva ce-ţi va smulge multe zâmbete. Mâna dreaptă îmi freacă uşor penisul. Îţi umplui palma de salivă şi apoi continui. Ţi-ai amintit că-mi pace să ai palma umedă, lucru ce-mi fură minţile. Încep să nu am stare, să tremur din toate încheieturile.

Nu te opreşti nici măcar în momentul în care toată palma ţi-e plină de seva mea. Aceiaşi mişcare uşoară şi suavă o execută cu o poftă sălbatică, dar stăpână pe situaţie. Chelneriţa vine să ne întrebe dacă vrem ceva. Evident că excitarea a trimis-o spre noi, dat fiind că ne urmărea şi chiar te-a văzut în momentul orgasmului şi a recunoscut orgasmul meu după relaxarea cu care o privesc.

Îi zâmbeşti şi-i spun că nu avem nevoie de nimic, decât de fundul ei, adaug eu, instinctiv, fără să realizez ceea ce spun. S-a uitat la mine, s-a uitat la tine, a zâmbit, a adus un scaun la masa noastră şi s-a aşezat cu o siguranţă greu de priceput, dat fiind tipul de invitaţie făcut.

Poveste scrisă de Hyperion

Domnu' Roz

Autor: Domnu' Roz

Domnu' Roz +18 – Artă erotică, povestiri, fantezii…

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.