Colega cea ursuză

Dacă mă întreba cineva despre colegii mei de muncă, oricând puteam să spun că sunt persoane comunicative, amabile şi respectabile. Ca la fiecare, se întâmplă să avem şi zile mai puţin reuşite, zile în care vrem să fim lăsaţi în pace, nu dorim compania nimănui, iar oricine încearcă să intre în zona noastră de confort, este respins imediat. … 

Aşa am crezut şi despre Dorina, colega noastră de la administrativ. Are aproape 40 de ani şi o consideram o femeie de treabă, mai ales că este amabilă cu toţi şi îşi oferă ajutorul de câte ori situaţia o cere. Cred că nici un coleg nu şi-a dat seama că este într-un proces de schimbare a comportamentului ei.

Când am început să ne dăm seama era deja o nesuferită, avea o privire încruntată, privire laser şi mai ales părea mai răutăcioasă cu colegele mai tinere. Uneori îmi spuneam că poate mâine va fi mai bine şi va avea o altă atitudine. Chiar am încercat să vorbesc cu ea, dar nu am avut izbândă. Mă gândeam ce putea să o determine să se schimbe atât de radical şi mai ales când a început totul.

La urechi îmi ajunsese o informaţie precum că soţul ei a înşelat-o cu o femeie mai tânără. Părea că are sens. Asta trebuia să fie motivul pentru care îşi refula furia pe colegele mai tinere. Vroiam să o scot din starea asta dar nu ştiam ce să-i spun.

Colegii ieşise în pauza de masă. Am profitat de faptul că eram singuri şi m-am dus la biroul ei. Nu mai părea nervoasă, părea tristă cu privirea în jos. Mi-am tras un scaun şi m-am aşezat lângă ea fără să-i spun nimic. Am atins-o uşor pe umăr. S-a întors cu faţa către mine, m-a privit lung apoi a izbucnit în lacrimi. Am prins-o de mijloc şi am tras-o către mine.

În timp ce o ţineam în braţe cu o mână mă jucam în părul ei. Îmi părea rău de ea, dar nu era treaba mea să mă bag în casnicia ei, să-mi dau cu părerea. Din când în când i-am spus în şoaptă… linişteşte-te…;… o să fie bine, ai să vezi. A ridicat capul de pe umărul meu şi se uitat la mine cu ochii înlăcrimaţi. Cu degetele i-am şters urmele de lacrimi de pe obraz.

După multă vreme i-am văzut un zâmbet discret. Era atât de aproape de mine… privirile rămăsese fixate către celălalt. În acel moment am simţit nevoia să o sărut… şi asta am făcut. Văzând că nu s-a împotrivit am mai sărutat-o încă o dată. Atunci şi-a pus mâinile în jurul gâtului, m-a tras către ea sărutându-mă puternic.

Focul pasiunii s-a aprins între noi. De la un mic sărut începusem să-mi doresc şi mai mult. Din instinct i-am pus mâna pe sâni, frământându-i nerăbdător. Cu greu m-am oprit. Nu conştiinţa era cea care m-a făcut să mă opresc ci faptul că puteam fi surprinşi într-o ipostază indecentă de ceilalţi colegi.

– Te doresc foarte mult, dar trebuie să ne oprim. Trebuia să vină colegii de la masă. Cel mai bine este să rămânem după program… ce zici?

Mi-a răspuns afirmativ din cap. Am continuat să ne sărutăm încă câteva minute, apoi m-am dus la biroul meu. Dorina şi-a aranjat hainele şi fiecare şi-a văzut de treaba lui. Greu au trecut orele. Mi-au părut o veşnicie. Programul se terminase, iar colegii plecau unul câte unul.

M-am asigurat că nu mai rămase nimeni, în afară de Dorina. Cu paşi mari şi emoţii pe măsură m-am dus la biroul ei. Mai emoţionată ca acum nu cred că am văzut-o vreodată. S-a ridicat de pe scaun, a sărit în braţele mele astupându-mi gura cu a ei.

Conexiunea dintre noi părea veche, ca şi când eram iubiţi şi acum ne-am revăzut după mulţi ani. Îi mângâiam fesele. În joaca noastră i-am ridicat marginea fustei deasupra taliei. Dresul de culoarea piciorului era ca o mică barieră. Îmi venea să trag de ei şi să-i rup, dar mă gândeam la ce va spune acasă, de ce nu poartă dresul.

L-am prins de margine şi vroiam să o dezbrac încet, fără să-i deteriorez. Ştiam cât de fragili sunt. Dorina s-a oprit din sărutat, s-a uitat adânc în ochii mei şi mi-a spus foarte hotărât… rupe-i!

– Dresul?… să-l rup?

– Da, rupe-i!

– Ce vei zice acasă când o să vadă că nu porţi?

– Voi spune că s-a agăţat foarte tare şi nu puteam să mă fac de ruşine pe stradă… aşa că rupe-i!

Cu toată forţa am tras până s-a rupt în bucăţi mari. S-a descălţat de pantofi… şi-a îndepărtat bucăţile rămase de la dres, apoi a venit în braţele mele. A pus capul pe mine şi mi-a spus:

– Nu pot lipsi mult, aşa că trebuie să ne mişcăm repede.

Am ridicat-o în braţe aşezând-o pe birou. Scaunul l-am împins din calea mea. Stând în picioare lângă ea, ne sărutăm şi ne mângâiam unul pe altul. Penisul se întărise destul de mult. Mi-am desfăcut pantalonii şi mi-am scos penisul afară lipindu-l de ea în timp ce ea îşi descheia nasturii de la cămaşă. Când a terminat, a pus un deget pe gura mea, s-a depărtat uşor apoi s-a întins pe spate pe birou.

Vroiam să-i văd feminitatea. După ce am ajutat-o să rămână fără chiloţei, m-am aşezat în genunchi între picioarele ei. Şi-a aşezat picioarele pe umerii mei. Am tras-o mai aproape de mine. Mi-am dat seama că este pregătită la cât de umezită era. Limba aluneca uşor printre labiile zemoase. Suspina intens arcuindu-se neîncetat. Un deget l-am introdus în vagin… cu limba îi alintam clitorisul.

Se trăgea de sâni cu putere exprimându-se destul de zgomotos. Noroc că nu avea cine să ne audă. M-am oprit. Am simţit nevoia să culeg savoarea de pe degetul meu, fără pic de reţinere. Mi-am lipit gura de vaginul ei… limba intrase adânc. Atunci a strigat la mine:

– Vreau penisul tău în mine!

Practic îmi amintise că timpul nu era de partea noastră. M-am ridicat. Picioarele s-au încolăcit în jurul taliei. După ce mi-am potrivit penisul, am împins cu putere… făcând-o să exclame de plăcere, apoi i-am luat picioarele şi le-am aşezat pe umerii mei. O mână îi ţineam picioarele să nu alunece, iar cealaltă îi smotoceam sânii.

Cert este că nu o făceam destul de tare, aşa cum ar fi vrut ea. De fiecare dată apăsa peste mâna mea determinându-mă să mă mişc şi mai tare, lovindu-mă cu putere în interiorul ei. Gemea intens lăsând impresia că vrea mai mult, mai tare.

După un timp, m-am lăsat în jos… îi ţineam picioarele ridicate… gura flămândă se înfrupta din feminitatea ei făcând-o să mă ţină de cap cu o mână şi să nu mă elibereze. Într-un final m-am ridicat, mi-am potrivit penisul din nou… îşi ţinea picioarele în aer. Cu palmele o ţineam strâns de mijloc având mişcări destul de rapide.

Dorina se mângâia pe sâni, iar cu o mână îşi stimula clitorisul destul de repede. Nu ştiam cât mai durează la ea, însă eu eram foarte înfierbântat… gâfâiam încordat… la mine era aproape. O priveam pe Dorina de sus până jos… începând de la figura încordată cu ochii închişi, la modul cum îşi smotocea sânii… la penisul ce se pierdea rapid între labiile ei.

Toate aceste elemente m-au stimulat şi mai tare. Îmi încordasem picioarele foarte tare încât mă dureau muşchii coapselor… ştiam că sunt aproape… şi totuşi nu trebuia să finalizez în interior. De fiecare dată când mă gândeam la asta… mă îndepărtam puţin de momentul culminant. Începusem să nu mai fiu atent la semnalele ei, mă gândeam doar la locul unde nu trebuia să termin.

Când m-am aşteptat mai puţin… Dorina a început să gâfâia destul de tare, apoi… ahhh… urmat de un strigăt de eliberare. La scurt timp şi-a apropiat coapsele ţinându-le strâns. Nu reuşeam să mă concentrez, orgasmul se lăsa aşteptat… am scos penisul, m-am lăsat în genunchi… cu greu mi-am băgat capul între pulpele ei, în timp ce îmi frecam penisul energic. Gura lipită… limba adânc… mmhhh… am ridicat capul… aaahhh… apoi mi-am lipit gura din nou de feminitatea ei, lăsând sămânţa să se scurgă la podea.

A doua zi, Dorina părea mai luminoasă, mai zâmbăreaţa. Colegul meu Mircea, s-a întors către mine şi mi-a spus admirativ:

– Ce schimbată este azi!?… ai idee ce s-a întâmplat?

Nu puteam să-i spun… it is our secret.

Dacă ţi-a plăcut ceea ce ai citit… nu beau cafea… dar cu o prăjitură mă poţi cumpăra… ador “savarina”.

https://revolut.me/florincerchez

Materialele publicate pe acest blog intră sub incidenţa dreptului de autor. Copierea totală sau parţială, distribuirea şi difuzarea neautorizată reprezintă o încălcare a dreptului de autor şi se pedepseşte conform legii. Pentru contact folosiţi adresa: domnuroz@yahoo.com

Autor: Domnu' Roz

Domnu' Roz +18 – Artă erotică, povestiri, fantezii…

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

error: Content is protected !!

Descoperă mai multe la Domnu' Roz

Abonează-te acum ca să citești în continuare și să ai acces la întreaga arhivă.

Continuă lectura