Cu şefa. Din vorbă… la sex (1)

Îmi terminasem treaba pe teren la distanţă mare de birou. În mintea mea se derula încet traseul transportului public pe care aş putea să-l urmez ca să ajung la birou, asta pentru că nu sunt şofer. În câteva clipe m-am hotărât ce traseu să urmez. Eram în staţie şi aşteptam autobuzul potrivit, privind lung către stânga. Căutăm cu privirea, coborât de pe trotuar, dacă autobuzul se vede în depărtare. Pe banda întâi am observat că se apropie o maşină 4×4, neagră, dar nu am realizat marca şi numărul. M-a claxonat când a ajuns în dreptul meu… cine e de nu are loc de mine? …

M-am dat într-o parte să nu mă calce, maşina a oprit în dreptul meu. Aplecându-mă uşor am văzut şoferul acelei maşini în timp ce geamul fumuriu cobora încet. Era şefa mea, îmi făcea semn să urc în maşină. Nu am stat mult pe gânduri şi am urcat. Conversaţia dintre noi a început despre activitatea mea, ce făceam în acea zonă, unde merg, ce am am rezolvat şi alte lucruri ce ţin de job.

Traseul lung şi traficul destul de aglomerat, ne-a oferit posibilitatea să avem o conversaţie mai lungă. În momentul în care mi-a solicitat să vorbim deschis, am realizat că urmează un subiect aparte. Prima întrebare o aşteptam de mult, dar nu în acest context, deoarece cunoşteam bârfele dintre colegi.

– Vreau să vorbim deschis, crezi că putem face asta?

– Da, de ce nu…

– Ai avut sau nu vreo relaţie cu Adina? Te întreb pentru că eu am auzit ceva în acest sens…

– Chiar dacă ar fi fost tot nu aş fi recunoscut… apoi am continuat… trebuie să menţionez că relaţia noastră este pur colegiala.

– Din afară se vede altceva…

– Ştiu, ştiu şi cine a lansat acest zvon, însă nu are legătură cu realitatea. Faptul că suntem mai mereu în preajma celuilalt nu înseamnă nimic. Ea este o femeie singură, simte nevoia să vorbească mai tot timpul cu cineva… nu-i place să ia masa singură. Pentru că sunt singurul bărbat disponibil din biroul nostru, îmi cere mereu ajutorul, la fel şi eu când întâmpin anumite probleme… dar este doar atât, şi ea este la curent cu acest zvon, dar nu a vrut să facă vâlvă, a zis că nu are rost să-şi consume energia inutil.

Am crezut că răspunsul meu a fost suficient şi se va închide de la sine acest subiect, dar ea a continuat, zâmbind ironic.

– Vrei să-mi spui că nu ai avut nici o fantezie cu ea, mai ales că este singură?!

– Fantezie este una, să pui în practică este altceva. Fantezii poţi avea cu oricine, oricând… nu afectează bunul mers al relaţiilor cu nimic, mai ales dacă nu sunt împărtăşite… Aici ar fi trebuit să mă opresc, dar nu am putut, nu am avut frână la limbă, şi am continuat… fantezii am avut şi cu tine, i-am zis eu plin de încredere.

Nici nu putea să fie altfel, o găsesc foarte atrăgătoare… brunetă, minionă, trup armonios, mai tot timpul îmbrăcată elegant. Ador când o văd încălţată cu toc înalt, arunc câte o privire la picioarele ei când poartă fustă, la forma gambei încordată, lungimea piciorului, şi multe vise despre ce se ascunde în spatele materialului textil. Vârsta este destul de apropiată cu un plus în dreptul ei, şi din acest motiv nu mă adresez ei la persoana a treia.

– Cum?!… mi-a răspuns la cele auzite, vizibil surprinsă… nu-ţi este ruşine să afirmi aşa ceva? Nu mai zic că există relaţia angajator/angajat, dar şi de faptul că sunt măritată, tu eşti însurat…

– Eşti o femeie frumoasă, nici un bărbat nu poate rămâne indiferent…

– Aşa este, dar nici să spui asta, aşa direct…

– Ai vrut să fiu sincer… şi sunt până la capăt, dar nu-mi fac iluzii…

– La ce te referi?… m-a întrebat ea curioasă.

– Rămân doar cu visele, nu va exista nimic între noi, niciodată… sunt conştient de asta.

– Vrei să spui că nu sunt atât de… pentru gusturile tale, sau ce?

– Nu, nu asta. Nu sunt genul tău de bărbat. De multă vreme te-am studiat şi am reuşit să-ţi fac un profil a ceea ce ţi-ai dori, ce fel de bărbat te atrage.

– Ce îmi doresc eu? Hai că m-ai făcut curioasă… m-a întrebat eu zâmbind, aruncând un ochi către mine în timp ce era concentrată la drum.

– Eu te văd într-un fel, poate greşesc, dar aşa te văd eu. Îţi plac bărbaţii puternici, înalţi, cu o fizionomie mai matură, care să te domine fizic şi intelectual, în sensul bun al expresiei. Nu trebuie să-mi confirmi dacă te-am ghicit. În schimb, eu, chiar dacă sunt înalt, nu am un fizic mai impunător, fizionomia este una mai blândă…

– Atât?!… prin zâmbetul ei am înţeles că sunt drumul cel bun şi voia mai mult.

-… cred că eşti o fire pasională, îţi place să te dăruieşti total partenerului. Ai un simţ al altruismului foarte dezvoltat, preferi să ştii partenerul mulţumit, satisfăcut, iar plăcerea ta rămâne pe planul doi, dar mulţumirea partenerului este cel mai important pentru tine… aşa cred.

– Wow, eşti foarte aproape, nu ştiam că te pricepi să citeşti oameni…

– Încerc să-i citesc pe cei care îmi plac, care mă atrag.

– Mă urmăreşti de mult?… m-a întrebat ea mirată.

– Nu te gândi că sunt vreun obsedat… da, recunosc, am anumite fantezii cu tine, au fost momente când te priveam atent la trup, la limbajul trupului, încercând să aflu mai multe despre tine. În rest, sunt doar un bărbat cu un apetit sexual mai ridicat, nimic mai mult.

– Îmi este frică să întreb… ce fel de fantezii…

– Fantezii normale, ale unor oameni obişnuiţi… ce ar face două persoane de sex diferit, de comun acord, fără prejudecăţi… nimic mai mult.

– Mereu am zis, bărbatul cucereşte, este vânătorul… soţia ştie?

– Nu, nici nu trebuie.

– Am înţeles… nu mă aşteptam să aflu asta de la tine, faptul că ai făcut o pasiune pentru mine.

– Poate ai dreptate… ar trebui să-mi fie ruşine pentru ce am zis, însă, te rog să mă ierţi dacă te simţi ofensată. Discuţia va rămâne între noi. Iubesc discreţia. La fel cum o femeie doreşte discreţie totală, şi eu solicit acelaşi lucru, chiar dacă sunt bărbat, iar mulţi dintre bărbaţi se laudă după fiecare cucerire. Mai degrabă s-ar auzi de discuţie de la tine, decât să spun eu…

– De ce crezi asta? Cum aş putea să spun cuiva despre ce am vorbit?

– Unele femei doresc să atragă atenţia asupra lor, chiar dacă nu s-a întâmplat nimic. Am întâlnit astfel de femei şi încerc să mă feresc de ele. Îmi cer scuze dacă te-am etichetat greşit. Se pare că aici m-am înşelat.

Tăcerea s-a instalat rapid între noi. Eu nu mai eram în stare să spun nimic, mă gândeam să nu spun vreo prostie. Începusem să mă îndoiesc de mine. De faptul că nu am procedat bine că m-am destăinuit şi i-am spus anumite lucruri ce ar fi trebuit să rămână doar pentru mine. Atentă la drum, un pic serioasă, dar nu părea iritată… nu a continuat discuţia.

Eram destul de aproape de birou, am crezut vă oprii în faţa clădirii ca eu să cobor, apoi ea îşi continua drumul să parcheze maşina la subsol, la locul de parcare. Mi-a zis să rămân fără să-i fi spus eu ceva. Cuminte pe locul din dreapta, am aşteptat până a oprit maşina. S-a întors către bancheta din spate să-şi ia geanta, apoi zâmbind uşor mi-a spus.

– Ce s-a întâmplat, ţi-a mâncat pisica limba? Nu mai spui nimic, ce te-a indispus aşa?

– Simt o vină… nu ar fi trebuit să-ţi spun ce am spus mai devreme…

– Stai liniştit, fii bărbat, ce naiba!

La îndemnul ei, am considerat că este momentul oportun să acţionez, atunci, în acel moment. Era o ocazie cu care nu credeam că mă voi mai întâlni. Mai făcusem astfel de greşeli în trecut, am ratat momentul, iar regretele erau de prisos… dacă aş fi putut să întorc timpul exact în acele momente.

– Ştii, vreau să întreb ceva… având emoţii cât caru’.

– Da, te ascult… mi-a spus ea, întorcându-se uşor spre mine, interesată de ceea ce aş fi vrut să spun.

– Îmi permiţi să te sărut, aici, acum… pentru o clipă am închis ochii, apoi am privit-o fix, întors către ea, aşteptând reacţia ei. Ce-i drept îmi doream asta, dar negativistul din mine nu credea că va fi posibil. Mă mulţumeam cu faptul că am încercat şi nu am irosit ocazia, ca apoi să nu regret că nu am fost mai curajos.

– Dacă ne vede cineva, ce ai?… răspunsul ei mi-a dat curaj. Nu era un răspuns că nu şi-ar dori, o interesa doar să nu fim văzuţi.

– Cine să ne vadă?… traficul nu este intens, sunt maşini în jurul nostru… geamuri fumurii în lateral.

Îmi bătea inima mai tare ca niciodată, eram pregătit pentru un refuz amabil, însă… de ce să nu să întâmple. Încă cântărea situaţia, îi citisem încordarea pe faţă. Nu mi-a dat un răspuns, în schimb… s-a întins uşor spre mine şi m-a sărutat pe buze, cât să le atingă. A dat să se retragă, dar a venit din nou spre mine. La jumătatea distanţei buzele noastre s-au unit… buzele apăsau, fremătau de dorinţă… mi-am strecurat limba în gura ei, şi a făcut la fel.

Din instinct, din prea multă încredere, cine ştie… am pus o mână pe genunchiul ei. Nu a spus nimic, chiar am continuat să-i masez piciorul urcând uşor pe coapsă. Picioarele s-au deschis larg… plin de încredere, mâna aluneca tot mai sus. Cu degetele îi masam zona fierbinte acoperită de chiloţi. Pentru o clipă uitasem cine este ea de fapt, poate şi ea a făcut acelaşi lucru, intrând în jocul meu.

În timp ce ne sărutam, cu mâna băgată între picioarele ei… mă gândeam la o soluţie, la ceva care să ne ducă la următorul nivel. Sărutul a fost doar începutul. Habar nu avea ea la ce mă gândeam eu. Mă mulţumeam cu orice îmi putea oferi din părţile trupului său, acolo, în acel moment. După un timp, partea din faţă a chiloţilor se umezise. Era pregătită. Singura idee la care mă gândeam că o putem face acolo în maşină, fără să riscăm prea mult, era un cunilingus. Şi i-am spus.

– Vreau să-ţi ofer un orgasm oral… acum, în acest moment…

– Aici, acum?… uitându-se în jur să nu treacă careva.

– Da, acum. Rabatam scaunul tău iar eu îmi fac loc între picioarele tale…

– Eşti nebun… mi-a zis ea uşor stânjenită…

… citeste partea a doua …

Domnu' Roz

Autor: Domnu' Roz

Domnu' Roz +18 – Artă erotică, povestiri, fantezii…

4 comentarii la „Cu şefa. Din vorbă… la sex (1)”

    1. Salut, nu este complicat deloc. Doar că linkul nu este pus, pentru că povestea nu este gata. Mai am ceva de lucru la ea, iar când va fi gata o voi publica. Mulțumesc pentru înțelegere.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.