Prietenia mea cu Monica este foarte veche. Ţinând cont de faptul că are o atitudine mai băieţoasă, în ciuda înfăţişării ei, uneori mă miră că durat atât de mult prietenia noastră. Cumva am devenit prieteni buni, buni confidenţi unul altuia. Nu ne-am sfiit vreodată să ne împărtăşim gândurile şi chiar am aşteptat fiecare sfaturi şi soluţii la problemele pe care le-am întâmpinat cu sexul opus. …
Cel mai câştigat, aş zice că am fost eu. Ea fiind biologic femeie, m-a învăţat cum să înţeleg mai bine femeile, dacă pot fi înţelese. În cazul ei, atitudinea ei impulsivă, agresivă uneori în exprimare, cu băieţii, i-au determinat pe aceştia să o evite, deşi, la aspectul fizic arată perfect… cel puţin pentru mine, are un corp ideal. Înaltă atât cât trebuie, cu un trup ca de clepsidră, un bazin bine structurat, sânii mari, coapsele pline. Poate că asta a făcut ca relaţia mea de prietenie cu ea să dureze atât de mult. Îmi plăce să o privesc, să o am în preajmă.
Chiar dacă îmi plăcea cum arată, felul ei mai băieţeşte îmi displace şi mie. Mi-am luat gândul destul de repede că vreodată noi doi vom avea o relaţie… sau… măcar să avem o mică aventură. Cum nici eu nu aveam mai mult noroc la fete, îmi petreceam foarte mult timp cu ea. La concerte de muzică, excursii la munte şi la mare, ieşiri în oraş. Unele persoane ar fi putut spune că noi formăm un cuplu, din moment ce eram mai tot timpul împreună.
Devenise ceva obişnuit să mergem peste tot, să ne facem planurile împreună. Într-o după-amiază, i-a venit ideea să mergem câteva zile la munte. Mai scăpam de poluarea din oraş, aer curat, vedeam altă lume, ieşeam din monotonia din care intrasem. Din toate activităţile pe care le poţi face vara în capitală, parcă nimic nu ne mai era pe plac.
Partea mai puţin plăcută… finanţele. În mod obişnuit, facem planurile din timp, să avem şi suficienţi bani la noi, mai ales că peste tot unde ne-am cazat am luat camere separate. Aveam amândoi peste 25 de ani, am petrecut atâta timp împreună, şi totuşi nu voia să împărţim aceeaşi cameră. De acelaşi pat… nici nu putea fi vorba. Doar că de data asta, cheltuielile ne-au prins la înghesuială şi nu ne ajungeau banii de două camere separate. După ce am făcut calculele şi mi-am dat seama că nu ne ajung, am zis:
– Nu ne ajung banii, mergem luna viitoare.
– Cum nu ne ajung banii?
– Nu ne ajung să luăm două camere, la preţurile de acum.
– Nu ai găsit mai ieftin?
– Din păcate nu…
-… Mmmm… Dar eu vreau la munte!
Era prima dată când se pisicea în faţa mea. Mi s-a părut haios şi atractiv… În sfârşit o urmă de feminitate în trupul ăla minunat!… mi-am zis eu. Poate că avea multe de dovedit ca femeie, însă, nu a găsit partenerul potrivit căruia să i se “predea” cu totul.
– Uite cum facem!… Eu tot vreau la munte, nu mă interesează!… Luăm o singură cameră, dar nu dormi cu mine în pat. Împărţim fotoliul cu patul, facem cu rândul!
– Nu am luat niciodată o singură cameră. Eşti sigură că vrei să facem asta?
– Dacă vreau să merg la munte la sfârşit de săptămână, daaa… la ce bani avem.
– Atunci aşa să fie.
Organizaţi ca de fiecare dată, am plecat de vineri de la prânz către Braşov, urmând ca de acolo să hotărâm ce vrem să facem. Pentru că a fost destul de greu ca “mândra” să se decidă ce vrea, am rămas la Braşov. Ne-am cazat pentru acea noapte. Găsisem o cazare destul de drăguţă la o pensiune ce părea nou construită. O cameră destul de mare cu un pat dublu şi multe alte facilităţi, la preţ de două stele. Erau la început şi aveau nevoie să afle turiştii de ea.
Deşi patul era mai mult decât suficient pentru amândoi, a rămas cum am stabilit înainte de a pleca… şi anume, nu împărţim acelaşi pat. Târziu în noapte mi-am făcut un duş şi m-am pus în pat. Ea a ales prima fotoliul ce se afla aproape de fereastră. Un fotoliu care putea deveni cu uşurinţă un pat de o persoană. A zis că-i place mai mult acolo.
Ar fi trebuit să meargă şi ea să facă duş, însă, tot trăgea de timp. Avea chef de vorbă, şi cumva s-a activat din nou acea pisiceală pe care nu o mai văzusem la ea. Cu cât voia să vorbim mai mult, cu atât părea că se întâmplă ceva ciudat cu ea. A avut tupeul să urce în pat să fie mai aproape de mine când vorbim. Mai mult de atât, se purta ca o adolescentă. Se juca cu marginea rochiei, ochii peste cap, când era pe spate îşi ridica picioarele în aer ca şi când păşea pe tavan.
Coapsele ei pline le mai văzusem de câte ori am fost la mare, însă, acum, aveau ceva aparte, nu aş ştii ce anume, doar că mă atrăgeau. Gambele încordate, genunchii uşor flexaţi, coapsele… mmmm… între care mă şi vedeam aşezat, să mă mişc într-una, să transpir, să gâfâim de plăcere. Nu am realizat că erecţia mi s-a văzut prin pantalonii scurţi. Până în acel moment doar am ascultat-o şi o îngânam. Ea nu-şi dorea un sfat de la mine, ci doar să-şi spună oful, să se descarce. Uitându-se către mine, a văzut umflătura din pantaloni.
– Eiii!… Tu la ce te gândeşti?… Te uiţi la picioarele mele şi deja ai erecţie?
– E vina mea că le fluturi de jumătate de oră prin aer, zici că vrei să mergi pe tavan. Ai zis că mergi să faci un duş, dar nu ai mai ajuns de când vorbim aici… am încercat eu să mă justific în faţa ei, să fiu absolvit de orice vină, deşi, tânăr fiind… cu activitate sexuală destul de rară, din orice puteam avea erecţie.
– Ia zi, la ce te gândeai?
– Cum la ce mă gândeam?
– La ce te gândeai de ţi s-a sculat…
– Cine ştie la ce mă gândeam… Doar s-a întâmplat. Aşa a funcţionat subconştientul, nu este vina mea. M-am uitat la picioarele tale foarte frumoase. Cu imaginea asta în minte… s-a întâmplat minunea din pantaloni.
– Haide, spune! Te gândeai cum ar fi să mi-o tragi?
Nu ştiam dacă este o întrebare pe bune sau era doar o capcană.
– Nu chiar… poate un pic… un pic mai mult!
– Uită-te la el! Am luat pentru prima dată o cameră împreună şi deja vrea să mă fută!
– Dacă o spui aşa… se pierde farmecul.
– Te tachinam şi eu un pic… Şi… Cum e?… O ai mare?
– Ce să fie mare?
– Nu te prostii! Ştii la ce mă refer…
– Mare faţă de cine? Concurez cu cineva?… am zis eu râzând.
Monica nu avea stare. Se întorcea de pe o parte pe alta, ochii îi sclipeau, gândul ei era doar la ce am eu în pantaloni.
-… Nu mi-ai răspuns… zise ea în şoaptă, uşor peltic.
– Nu aş ştii ce să-ţi răspund. Dacă zic mare, eşti mulţumită?
– Eram şi eu curioasă… atâta tot, fără altă gânduri.
A coborât din pat cu gândul să se ducă la baie, dar s-a întors din nou, s-a aşezat cu picioarele sub ea şi mi-a zis, privind către tavan.
– Dacă îmi arăţi… îţi arăt şi eu ceva.
– Du-te să faci baie, nu te mai prosti! Te porţi copilăreşte în seara asta, ceva atipic pentru tine.
– Poate aşa vreau eu să mă port în seara asta. Care este problema ta?… mi-a zis zâmbind, fără să fie răutăcioasă.
– Du-te să faci duş!
– Bine.
De data asta chiar s-a dus la baie, dar nu a stat mult. A revenit în cameră cu prosopul înfăşurat în jurul trupului. Eram convins că nu mai are nimic pe sub el, iar asta a sporit imaginaţia mea.
– Gata, ai făcut duş?
– Nu încă!… Mă ţin de promisiune, întotdeauna o fac. Îţi arăt eu ceva, apoi este rândul tău, este bine aşa?
– Bine.
A tras de marginea prosopului până l-a tras pe tot, dar fără ca eu să pot vedea ceva. Îl ţinea drept scut cu braţele în zonele intime. A urcat pe pat, picioarele sub ea, apoi a lăsat să cadă partea de sus a prosopului dezvelindu-şi sânii. Îi văzusem trupul în costum de baie, ştiam că are sânii mari, dar nu era suficient. Acum când erau liberi, pupilele s-au mărit instant, penisul zvâcnea în pantaloni. Poate că a făcut intenţionat pentru a mă excita înainte, poate că avea chef de sex.
Rămas interzis, privind la sânii ei. Nu am realizat în prima fază că aveam gura deschisă. Era destul de aproape de mine. Aş fi putut doar să întind mâna ca să-i ating, dar nu ştiam dacă am voie. Nici ea nu mai zicea nimic, dar o simţeam că o apasă ceva. Stătea nemişcată cu sânii la vedere, dar capul i se plimba în toate direcţiile. Pe alocuri, îşi apăsa uşor buzele. Eram gata să mă predau, să-i arăt penisul, dar pentru că eu nu am răspuns… sau… poate că ea devenise mult prea nerăbdătoare… a plusat.
– Îi poţi atinge, dacă vrei… a şoptit ea.
Monica este genul de femeie care îţi taie elanul din câteva cuvinte dacă încerci să-i faci propuneri indecente, poate că şi din acest motiv am întins mâna cu o uşoară sfială. I-am atins sânul stâng, l-am prins în palma mea. Parcă îmi era teamă să-l strâng, o făceam mult prea delicat. Nu eram eu mult prea sigur pe mine în relaţiile cu alte femei, dar acum am părut aproape mut, fără reacţie.
M-a lăsat câteva minute să mă delectez vizual cu partea de sus a trupului, să o pot atinge. Era mai mult decât aş fi putut spera vreodată. A tras prosopul, apoi s-a acoperit. S-a întins pe pat lângă mine. Zâmbea pe sub mustăţi, privindu-mă cu ochii mari, ce păreau să spună… Este rândul tău acum!…
După ce mi-a arătat sânii, acum aveam un penis la capacitate maximă. Nu unul extraordinar de mare, dar unul potrivit. Mi-am dus mâna la pantaloni şi voiam să trag de ei în jos pentru a-mi elibera penisul. În ultima clipă mi-a zis grăbit:
– Vrei să mă laşi pe mine?
– Să te las pe tine?
– Da. Nu am făcut asta nici unui băiat.
– Bine.
S-a pus în şezut între picioarele mele, prosopul abia se ţinea la partea de sus. Ca şi când se aştepta la vreun cadou neobişnuit, a tras încet de marginea pantalonilor. Îşi muşca buza de jos şi continua să tragă de pantaloni. Ceva, ceva… tot se vedea. Ochii ei mari spuneau cât de tare îşi doreşte să facă asta. Într-un final penisul a ieşit în totalitate, spre marea ei satisfacţie. Atât eu, cât şi ea… doi nefutuţi. Eu nu ştiam să vrăjesc fetele, pe ea o evitau băieţii.
– Wow… zise ea, de parcă aş fi avut în pantaloni un stâlp de telegraf.
În sinea mea se instalase o uşoară mândrie, deşi nu ar fi trebuit. Dacă tot era acolo, Monica nu s-a mulţumit doar să o privească. Din priviri mi-a sugerat că vrea să-l atingă. I-am confirmat în acelaşi mod. Mi-a prins penisul între degetele ei. Degetele ei se mişcau încet în sus şi în jos, cu atingeri fine. Ce eram excitat în acel moment, dar când i-a văzut prosopul eliberându-i sânii, am crezut că explodez.
Cu ceva tupeu, am tras de prosop să pot vedea şi ce are între picioare. Nu s-a împotrivit, m-a lăsat să fac asta. Între coapsele apropiate i-am zărit o mică despicătură. De parcă mi-a citit gândurile, şi-a depărtat uşor coapsele şi m-a lăsat să văd mai mult… labiile subţiri, ce păreau roşii de excitare. …
Dacă ţi-a plăcut ceea ce ai citit… nu beau cafea… dar cu o prăjitură mă poţi cumpăra… ador “savarina”.
https://revolut.me/florincerchez
Materialele publicate pe acest blog intră sub incidenţa dreptului de autor. Copierea totală sau parţială, distribuirea şi difuzarea neautorizată reprezintă o încălcare a dreptului de autor şi se pedepseşte conform legii. Pentru contact folosiţi adresa: domnuroz@yahoo.com
