Asta este ziua ta norocoasă!

Viaţa mi-a oferit multe şuturi în dos şi de fiecare dată a trebuit să-mi revin şi să merg înainte, însă, acum nu mai puteam, păream epuizată. Mă aflam într-o perioadă, încât nimic nu părea să mă ajute să trec peste greutăţile vieţii. Poate că este ceva banal, dar am ales să ies seara şi să mă plimb prin parc. Nu vorbesc cu nimeni, nu interacţionez cu nimeni, doar stau aşezată pe o bancă sau mă plimb pe alei şi privesc către lumea ce trece pe lângă mine. …

Copii care aleargă, se joacă, se bucură sau plâng, oameni care fac câţiva paşi prin parc, singuri sau cu alte persoane, patrupezi ce dau din coadă mergând alături de stăpânii lor. Toate astea le vedeam zi de zi, aşezată pe o bancă. În multe momente nu am realizat că în fiecare zi sunt cam aceleaşi persoane, cam pe la aceeaşi oră, ce împart acelaşi timp împreună. Un bărbat s-a apropiat de banca unde eram aşezată.

– Bună seara… spuse el.

– Bună seara… i-am răspuns, gândindu-mă că este doar un simplu salut.

– V-am văzut în parc de mai multe ori, îmi place de d-voastră şi mi-ar face plăcere să vă cunosc. Dacă mi-aţi oferi şansa să ne plimbăm sau să ieşim la o cafea…

– Nu, mulţumesc!… i-am zis eu, aproape răstit. Tupeul lui m-a scos din sărite, el îmi lipsea!

– Bănuiesc că totul este în regulă şi că nu v-am deranjat prea tare.

– Da, este în regulă. O seară bună!

– O seară bună!… mi-a răspuns şi el, apoi a plecat.

Ultimul lucru la care puteam să mă gândesc era o întâlnire cu un bărbat. Chiar dacă eram o femeie singură, fără obligaţii, tot nu aş fi ieşit cu el. Nu mi-a plăcut nici modul de abordare, parcă prea simplu, prea banal, dar nici persoana nu m-a atras foarte tare. Ori eu eram prea închisă în mine, ori acel bărbat chiar nu era pe gustul meu.

Îl vedeam cum se depărtează de mine. Dacă ar ştii cât l-am înjurat în gând, deşi nu mi-a greşit cu nimic. Dacă m-a văzut de mai multe ori, poate că s-a gândit că sunt singură… el singur, şi şi-a încercat şi el norocul cu mine. Tipul nu avea de unde să ştie că mă aflam într-o perioadă a vieţii destul de dificilă, iar o relaţie nouă o puteam situa departe de primele locuri, altele erau priorităţile.

Am stat în parc ca de obicei. În afară de faptul că am fost abordată de un bărbat, nimic nu se schimbase în comparaţie cu alte seri. Până am ajuns acasă, păream mai liniştită, mai împăcată cu mine. Serile următoare, am fost prezentă în parc. Nu mereu m-am aşezat pe aceeaşi bancă. Chipul bărbatului ce mă abordase şi căruia nu i-am oferit vreo şansă, apăruse în raza mea vizuală.

Trecea pe alee, arunca o privire scurtă spre mine, apoi îşi continuă drumul fără să spună nimic. Poate că avea dreptate… Nu poţi să stai de vorbă cu nebuna!… adică eu. Începusem să-l recunosc după mers de la distanţă. Uneori nu trecea pe aceea alee, dar pentru că mă observa aşezată pe bancă, doar se uita spre mine de la distanţă, apoi îşi continua deplasarea.

Începuse să mă enerveze tipul, aproape seară de seară îl vedeam trecând prin parc, când pe aleea pe unde mă aflam eu, când pe altele. De fiecare dată arunca o privire scurtă spre mine şi asta era tot. În multe momente mi-am zis în gând… Cum să ies cu tipul ăsta, uită-te şi tu la el cât este de urât?… Nu aş putea să zic că tipul mă urmărea, el doar se plimba singur prin parc, precum mai erau şi alte persoane la fel de singure.

Totul s-a schimbat în mintea mea din momentul în care îl vedeam că trece pe alee, dar el renunţase să mă mai privească. Deja mă simţeam ignorată şi mă deranja acest lucru. Acum eu eram cea care îl căuta cu privirea prin parc, să văd dacă a apărut. Într-un târziu îşi făcea apariţia, dar el mă ignora cu desăvârşire. Renunţase total să mai arunce şi scurtă privire pe care o făcea înainte.

Începusem să mă învăţ cu ideea că singurul admirator pe care l-am avut, l-am pierdut şi pe acela. Însă, mă apăsa faptul că nu mai există schimbul de priviri. Nu mi-am propus să fac nimic pentru a schimba situaţia, dar în una din seri, cum nu am avut ce face, m-a mâncat undeva să-l salut pe “fostul” meu admirator.

S-a nimerit să treacă pe aceeaşi alee cu mine, mă aşteptam să fiu ignorată din nou, şi aşa s-a întâmplat. Când a ajuns în dreptul meu, nu a schiţat niciun gest de a mă privi. Deranjată de atitudinea lui, am zis imediat ce a trecut de banca unde mă aflam:

– Bună seara!… am zis eu cu voce tare.

– Bună seara, a zis el foarte mirat, întorcându-şi capul spre mine. S-a oprit în loc fără să mai înainteze.

– Nu muşc, este destul loc pe bancă lângă mine…

Destul de reţinut, a ajuns lângă mine şi s-a aşezat pe bancă. Au urmat prezentările, aşteptând de la el să dezvolte conversaţia dintre noi, doar că nu era deloc sigur pe el sau poate că am reuşit să-l inhib cu abordarea mea. În acele momente am realizat că este un bărbat mult mai timid, şi retras, însă îmi puneam întrebarea… Cât timp i-a trebuit până a avut curajul să mă abordeze?… Realizasem că pentru el a fost un efort imens chiar şi pentru acea scurtă conversaţie dintre noi.

Contrar principiilor mele, a trebuit să întreţin discuţia, altfel el nu părea în stare să o facă. Şi totuşi, avea un suflet bun, un bărbat de 38 de ani, un bărbat obişnuit ca înfăţişare, singur, în căutarea unei femei cu care să întemeieze o relaţie de lungă durată. Părea destul de sincer în cele spuse de el, oricât de mult l-am analizat ca să-i descopăr minciunile. Şi totuşi, am zis ceva ce nu mai făcusem până atunci.

– Dacă tot locuieşti în apropiere, nu mă inviţi la tine la o cafea?

A părut şi el foarte surprins de întrebare, dar a aprobat imediat. Într-adevăr, nu locuia foarte departe de parc, din acest motiv era prezent aproape seară de seară pentru o scurtă plimbare. Cafeaua era doar un pretext pentru a ajunge la el acasă, dar tipul chiar mi-a pregătit o cafea. Am reuşit să iau o gură din acea cafea, mai mult din politeţe, apoi am aşezat cana pe măsuţa din apropiere.

Zici că i-a furat cineva vorba, abia reuşea să scoată câteva cuvinte. Dacă tot m-am autoinvitat la el acasă şi mă aflam într-o dispoziţie foarte bună, m-am gândit să-l tachinez, mai mult să mă joc cu el, nu plănuisem nimic. Întâi din vorbe, apoi prin atingeri. Am fost curioasă să aflu cum reacţionează dacă o femeie străină îl atinge în zona lui intimă. A tresărit imediat când i-am prins zona dintre picioare în mână. Cu ochii mari, puţin temători, mă privea, ca şi când ar fi fost speriat de mine.

La puţin timp am realizat că tipul avea erecţie şi părea să fie destul de dotat… Măi, băiete, dacă ai în chiloţi ceea ce îşi doresc toate femeile, de ce eşti singur?… Oricât de dotat ar fi un bărbat, dacă personalitatea nu se potriveşte cu acelei femei, este fix degeaba. Strângeam ferm penisul în mâna mea şi mă intriga faptul că pot să controlez autoritar un asemenea bărbat, ce era, fizic, destul de masiv.

Văzând că el nu face nici un gest să mă atingă, şi mai mult de atât, nici nu se împotrivea faptului că puteam face ce doresc, l-am descheiat la pantaloni. Să-i fi văzut privirea cu care privea către mâinile mele. Când i-am scos penisul afară, am reuşit să spun:

– Asta este ziua ta norocoasă!… apoi i-am făcut cu ochiul.

El mi-a zâmbit uşor, şi părea că se relaxează tot mai mult. Frecându-i penisul, aceasta a ajuns la capacitate maximă. Era firesc să mă întreb dacă scula aia va putea intra toată în mine. Se excitase, lichidul pre ejaculator a ieşit prin acel mic orificiu. Dacă tot mă aflam acolo, şi păream că totul este sub controlul meu, neavând nimic care să mă facă să mă tem, i-am zis:

– Sper că ai prezervativ, nu-i aşa?

– Sigur…  a zis el.

Din buzunarul de la spate al pantalonilor a scos un prezervativ sigilat. După cum arată ambalajul, zici că a făcut războiul. Doar că, el îl purta de multă vreme şi nu a apucat să-l folosească. L-am desfăcut uşor cu dinţii şi l-am scos afară.

– Ţi-a mai pus vreo femeie prezervativul?

– De câteva ori, dar de cele mai multe ori l-am pus eu.

– Cu câte femei ai făcut sex?… l-am întrebat eu curioasă.

– Să pun la socoteală şi escortele?

– Cu câte escorte ai fost şi câte femei obişnuite?

– Cu femei obişnuite… niciodată.

– Deci, sunt prima femeie cu care faci sex, care nu este escortă?

– Daa…

Aproape că m-a cuprins compasiunea faţă de el. El un bărbat simplu, poate chiar o partidă foarte bună cu o femeie potrivită pentru personalitatea lui. Frecându-i penisul, ca să-l menţin erect, mi-am deschis câţiva nasturi la bluză, lăsându-l să vadă ce se afla în sutien. A trebuit să-l invit să pună mâna, atât de ruşinat era. În schimb, se descurca foarte bine când mi-a supt sânii. Mă înfierbântase. Eu excitată, pe el l-am agitat eu, mi-am zis să vedem ce poate să iasă.

Doar mi-am scos chiloţii şi mi-am ridicat rochia până în talie. Nu eram epilată, dar el nu a făcut mofturi când i-am zis să se aşeze la podea şi să-şi bage capul între picioarele mele. Picioarele mele ridicate, aşezate pe marginea canapelei, depărtate… îl priveam cum îmi linge labiile. Am băgat mâna în părul său şi am început să-l trag spre mine. Faptul că puteam să-l domin îmi oferea o oarecare putere, şi mă comportam cu el foarte nepotrivit. Însă, pe el nu părea să-l deranjeze.

Când m-am săturat să mă lingă i-am zis să se dezbrace de toate hainele. Nu avea un trup deloc rău, destul de bine proporţionat. I-am zis să se întindă pe canapea cu faţa în sus. Imediat m-am dus către scula lui, i-am frecat-o încă un pic, să mă asigur că nu i se culcă imediat ce-i pun prezervativul. La cât de excitat era, de multă vreme nu mai făcuse sex cu o femeie.

După ce i-am pus prezervativul, m-am poziţionat deasupra lui şi m-am lăsat în el… aahhh… Ce bine era!… Ori eram statută de multă vreme şi nu mai făceam comparaţie cu alţi bărbaţi, ori el era destul de dotat faţă de cum eram obişnuită. Frecându-mi sânii, mă mişcam în sus şi în jos. Cu greu şi-a făcut curaj şi m-a prins de talie, ţinându-mă ferm.

Înfierbântată, foarte excitată, mi-am lăsat liber toate trăirile, oricum nu-mi păsa prea tare de tip şi nici ce părere îşi făcea el despre mine. Gemeam destul de zgomotos, mă mişcam destul de rapid, îmi frecam sânii. Trecuse destul timp de când nu mai făcusem sex, uitasem cât trecuse. Orgasmul a venit destul de repede. Cum nu m-am putut mulţumi doar cu unul, încercam să-l determin pe tip să-mi mai ofere unul.

Îi vorbeam direct, porcos pe alocuri, doar să-i menţin ridicat gradul de excitare, deşi îmi făceam puţine griji că poate tipul va ejacula mai repede decât aveam eu nevoie. Prezervativul l-a ajutat foarte mult pentru a nu finaliza repede. De parcă mă aflam la un concurs de avut orgasm, concentrată la maxim, am sărit în scula lui până când mi-a provocat alte două orgasme, aproape unul după altul. Mă simţeam epuizată, iar tipul încă avea scula tare.

Nu ştiam cât de mult mai putea să ducă cu prezervativ. Nu aveam de gând să facă sex cu el sex neprotejat, dar nici să i-o sug nu voiam. Atunci am apelat la un truc ce nu dă greş niciodată. Întâi i-am scos prezervativul şi l-am aruncat la podea, apoi m-am urcat cu păsărica pe gura lui, în timp ce îi frecam penisul. Îmi plăcuse cum mi-a supt sânii, dar şi la cunilingus se pricepea. La cât de mult a dat limbi la escorte, s-a antrenat serios.

Îi frecam penisul, el mă lingea, apăsând peste gura lui. Îl simţeam tot mai încordat. Dintr-o clipă în alta mă aşteptam să stropească totul prin jur. Când am simţit că este aproape, am direcţionat penisul către abdomen, în aşa fel încât să nu mă stropească şi pe mine. Sperma a ţâşnit… destul de multă… el gemea sub mine, scormonind cu limba adânc în interior. Dacă l-aş mai fi lăsat câteva minute să mă lingă, urma să am un nou orgasm, dar am zis că îmi ajung cele pe care le-am avut.

M-am ridicat, apoi l-am întrebat unde este baia pentru a mă spăla şi şterge. L-am găsit tot la fel când am revenit în sufragerie. Întins aşa cum l-am lăsat, stropit pe abdomen şi pe piept cu spermă. Se uscase un pic. A vrut să mă conducă înainte să plec, deşi el a fost mirat că vreau să plec atât de repede. Plecasem de la el cu un alt tonus, de parcă eram o altă femeie ca până atunci.

Aveam nevoie de o schimbare, aveam nevoie de sex, aveam nevoie să fiu futută pentru a ieşi din starea în care mă aflam. Plimbarea în parc… a trebuit să schimb rutina, într-un parc ceva mai departe, dar în care nu reuşeam să-l mai întâlnesc pe tip.

Dacă ţi-a plăcut ceea ce ai citit… nu beau cafea… dar cu o prăjitură mă poţi cumpăra… ador “savarina”.

https://revolut.me/florincerchez

Materialele publicate pe acest blog intră sub incidenţa dreptului de autor. Copierea totală sau parţială, distribuirea şi difuzarea neautorizată reprezintă o încălcare a dreptului de autor şi se pedepseşte conform legii. Pentru contact folosiţi adresa: domnuroz@yahoo.com