Era aproape miezul nopții când Elisabeta se întoarse acasă, legănând în mână o pungă de hârtie cu două portocale, un buchet mic de lavandă și o sticlă de vin roșu. Trăia într-o mansardă cochetă dintr-un cartier mai boem al Bucureștiului, decorată cu plante, cărți împrăștiate și tablouri vechi luate din târguri de vechituri. La cei treizeci și cinci de ani ai ei, se simțea prinsă într-un paradox: pe de o parte, iubea libertatea pe care i-o oferea singurătatea, iar pe de altă parte, își dorea din ce în ce mai mult să fie atinsă, sărutată, mângâiată și iubită de un bărbat care să-i înțeleagă universul. …
Continuă lectura „Îți mai aduci aminte, doamnă… Noaptea care a schimbat totul?”
