Bună, tuturor! Aceasta este o continuare textelor mele anterioare, sper că vă vor plăcea. Pentru a vă reaminti, eu sunt Gina, o româncă mică, cu sâni mari și picioare musculoase. Sunt brunetă de piele și acum sunt vopsită blond. Am crescut într-un sat mic, unde viața era dură, dar simplă. De mică, visam la o viață mai mare, mai liberă, departe de tradițiile stricte și de sărăcia care ne înconjoară. Dar evenimentele m-au împins pe un drum neașteptat. …
În urma evenimentelor pe care le-am menționat în poveștile mele anterioare – abuzuri de la oameni, dezamăgiri familiale și o dorință arzătoare de independență – am părăsit satul meu și am abandonat studiile pentru a mă dedica prostituției. Nu a fost o alegere forțată, chiar dacă a trebuit să îndur anumite abuzuri fizice și emoționale. Nu am trăit-o rău și îmi asum această alegere de viață. Ba chiar m-a făcut să mă simt puternică, în controlul propriului destin, deși uneori nopțile singure mă făceau să mă întreb dacă era cu adevărat libertate sau doar o altă formă de lanțuri.
Deci, să revenim la context. Tocmai am părăsit satul meu și decid să mă duc într-un oraș mare din apropiere pentru a “practica” singură și pentru mine, ceea ce va deveni meseria mea. Așa cum am scris la sfârșitul capitolului precedent, consultasem un medic bătrân, un om înțelept, dar cam demodat, care mi-a pus un sterilet, relativ popular la acea vreme, ca să nu am „accidente”. Îmi amintesc cum tremuram în cabinetul lui rece, dar el mi-a vorbit blând, spunându-mi că multe fete ca mine făceau asta pentru a supraviețui.
Reușisem să pun deoparte niște bani și am putut închiria, fără prea multe probleme, un mic apartament în care să locuiesc. Era un loc modest, dar era al meu, un colț de lume unde puteam să respir. În acea perioadă, eram imediat după intrarea României în UE, nu era la fel de ușor să practici prostituția ca astăzi, și cu siguranță nu puteai practica în apartament atât de ușor. Legile erau stricte, iar poliția patrula constant, căutând orice pretext să intervină. Așa că, mă chinuiam să încep.
O variantă era să închiriez un garaj pe o stradă, unde erau multe, și să-l amenajez, dar am renunțat pentru că atrăgea poliția care supraveghea strict locurile. Polițiștii căutau fete pe care să le amendeze sau chiar să le stoarcă de bani. Îmi amintesc de o noapte când am văzut o fată ce a fost ridicată de poliție chiar lângă un astfel de garaj, țipetele ei m-au bântuit zile întregi.
De asemenea, atragerea clienților se făcea prin anunțuri în ziarele locale, și eram adesea hărțuite de alcoolici sau nebuni care sunau doar ca să râdă sau să ne insulte. Celelalte variante erau de exclus, cum ar fi „Gentlemen Club’s” sau alte saloane de masaj, aflate în mâinile proxeneților și traficanților cu care nu aveam nicio dorință să împart banii. Fiind foarte tânără, aveam o bună „valoare de piață”, așa că nu voiam să mă irosesc.
Am început prin a „vâna clienți” în cluburile cunoscute din oraș. Mă îmbrăcam sexy – fuste scurte, topuri decoltate, machiaj strident – și mergeam să dansez. Nu mergea prea rău, unii erau dezamăgiți de propunerea mea, dar alții acceptau, atrași de zâmbetul meu și de curbele mele. Chiar dacă, uneori, urcam la hotel cu clienții mei, ezitam să-i urmez pentru că unii erau escroci.
Mi s-a întâmplat ca un client să refuze să mă plătească și să amenințe că-mi face rău, așa că plecam fără scandal că să evit orice risc când se întâmpla asta. O dată, un tip m-a urmărit pe stradă, strigând insulte, și am alergat până acasă cu inima bătând să-mi iasă din piept.
Găsisem o „viteză de croazieră” concentrându-mă pe pasele pe care le făceam în toaletele clubului sau în mașinile clienților. Pe lângă atuurile mele fizice, ofeream prestații bune, așa că am avut repede mulți clienți. Eram foarte căutată pentru sexul oral, pentru că știam să mângâi ouăle domnilor în timp ce-i sugeam și înghițeam sperma fără să mă plâng, ceea ce multe fete nu făceau.
Pentru o muie, ceream inițial 50 de lei, dar acceptam adesea la 20 de lei, mai ales dacă clientul mai venise și îmi aducea mici cadouri, cum ar fi țigări sau dulciuri. Vineri și sâmbătă seara, mi se întâmpla să sug 15 sau 20 de tipi într-o noapte, uneori mai mult, în toaletele clubului sau în mașina lor pe parcare. Mirosul de urină și fum din toalete mă făcea să vomit uneori, dar învățasem să ignor.
Mi se întâmpla mai rar să fiu futută, evitam să le permit clienților să mute mașina într-un loc „mai discret” pentru că mi s-a întâmplat să fiu jefuită de toți banii. Când se întâmpla, era de obicei în toalete sau pe bancheta din spate, dar nu era prea des. Uneori, clienții erau blânzi, alteori brutali, lăsându-mi vânătăi pe care le ascundeam cu machiaj. Totul mergea cât de cât bine, până când am avut primele probleme.
La început, mă feream de patronii cluburilor, dar, de fapt, cred că lor nu le păsa prea mult de prezența mea și, cum consumam băuturi și aduceam clienți, nu spuneau nimic. Cel mai rău au fost cu celelalte fete. Unele dintre fete veneau cu prietenii lor, și-au dat seama ce fac și au încercat să-mi creeze necazuri. Am avut de-a face cu un polițist corupt, din cauza unei idioate, al cărei soț venea să primească oral de la mine, în timp ce nevasta lui era în sală. Era vina mea? Și apoi a venit ce e mai rău.
Au fost fete care aveau proxeneți și, foarte repede, pentru mine totul a devenit pe fugă, fie îmi taie fața. Practic, am fost „interzisă” în cluburile din oraș, după o ceartă urâtă cu o fată ce m-a amenințat cu un cuțit în toaleta unui bar.
Un șofer de taxi pe care-l luam des, și care uneori era clientul meu – un tip înalt, cu mustață, care vorbea mereu de vremurile bune din comunism – mi-a sugerat să merg la un popas rutier, unde era o mare parcare pentru tiriști. Locul era la câțiva kilometri de oraș, la ieșirea dintr-un drum lung care ieșea din munți, unde multe camioane, mai ales străine, opreau înainte să plece spre Arad pentru a merge în Ungaria. Era frig și nu erau fete acolo, dar era o idee bună după el, care fusese șofer de camion uneori.
Îmi povestise despre nopțile singuratice pe drumuri, despre cum tiriștii erau dispuși să plătească bine pentru un pic de companie. M-a dus într-o zi acolo ca să văd locul. Era o parcare mare la ieșirea către drumul care mergea spre nord-vestul țării, un drum greu și sinuos, plin de serpentine și gropi. Era un loc privat. Proprietarul era un turc care ținea un restaurant, ceea ce asigura atât o clientelă de tiriști turci, cât și faptul că proxeneții locali se țineau puțin departe de loc.
Trebuia să mergi câteva ore ca să ajungi, dar prietenul meu taximetrist era gata să vină să mă lase și să mă ia de două sau trei ori pe săptămână. Am făcut cunoștință cu patronul turc, un tip obez, dar simpatic, care mi-a spus că nu e împotrivă ideii, dar nu vrea probleme cu poliția. Știa că mulți șoferi căutau o fată, dar nu voia să se compromită ca să le găsească una. Mi-a propus o chirie, pentru că avea o rulotă veche la marginea pădurii ca să mă pot odihni și spăla, instalase apă caldă și electricitate.
Mi-a precizat că refuză categoric să aduc clienții la rulotă, deoarece îi aparținea. Cerea o sumă importantă, dar îmi garanta că voi avea mulți clienți și că, în cazuri de pericol, pot veni la el în restaurant să cer ajutor. Nu știu dacă am găsit ideea bună sau rea, dar cum nu aveam prea multe alte propuneri și aproape terminasem banii, am acceptat.
Era începutul iernii și era o perioadă proastă, așa că îmi spuneam că oricum voi găsi clienți mult mai ușor aici, departe de concurența din oraș. Zăpada începea să acopere totul, și vântul mușca din piele ca un lup flămând.
Am amenajat rulota. Era foarte mică, cu un pat mare, o mini-bucătărie și un duș minuscul care era și wc. Avea un fel de încălzitor electric cam vechi, dar care reușea să încălzească toată rulota confortabil. Pentru mâncare, mesele din restaurant erau excelente și ieftine – kebab-uri picante, supe fierbinți care mă încălzeau din interior.
Îmi cumpărasem cu câteva luni înainte un palton de blană, cred că era de vulpe, în perioada când făcusem turism în orașul Iași pentru o sărbătoare religioasă, nu-l purtasem niciodată înainte.
Dar frigul, vântul, plus nevoia de a „arăta marfa” m-au făcut să-l port ca prostituatele ruse pe care le văzusem în vechile filme rusești la TVR1 când eram mică. Îmi cumpărasem cizme căptușite, o rochie care se desfăcea pe lateral și o căciulă de iepure roșie în stil de fetiță. Mă parfumasem puțin cu ceva tare, floral, și m-am apucat să caut primul client. Inima îmi bătea tare, amestec de frică și excitare, gândindu-mă la viitorul incert.
Nu știam prea bine cum să fac. La început nu am avut deloc succes, nimeni nu oprea sau tiriștii mă priveau ca pe o nebună care se plimbă printre camioanele parcate. Dar am avut repede ideea să fluier când un camionagiu cobora din camion. Deschideam în același timp paltonul, lăsând să se vadă jumătate din corpul meu gol sub rochia deschisă. Pentru asta deschideam și închideam singurul nasture lateral pe care-l foloseam. Vântul rece îmi mușca pielea expusă, dar trebuia să rezist.
Primul meu client a venit, îmi voi aminti mereu pentru că eram destul de nervoasă, tocmai mă arătasem de vreo zece ori fără succes și eram furioasă. Un TIR mare s-a parcat puțin deoparte, și l-am văzut pe șofer coborând ca să facă turul camionului pentru a-l inspecta. Ningea ușor, dar vizibilitatea nu era dramatică. Am fluierat văzându-l, și s-a întors spre mine, atunci i-am arătat corpul. Mi-a făcut semn să vin la el.
M-am îndreptat spre el luând un aer sexy și hotărât, deși eram înghețată și îmi era frig. Picioarele îmi tremurau în cizme, dar am zâmbit larg. Am fost foarte surprinsă pentru că mi-a vorbit într-o limbă străină, nu m-a șocat pentru că mă așteptam, dar totuși am fost descumpănită. Pariind că era turcește, i-am arătat o hârtie pe care o aveam scrisă în turcă de patronul restaurantului și pe care erau indicate tarifele mele. …
… urmeaza partea a doua …
Poveste scrisa de Escorta Ginuța
Dacă ţi-a plăcut ceea ce ai citit… nu beau cafea… dar cu o prăjitură mă poţi cumpăra… ador “savarina”.
https://revolut.me/florincerchez
Materialele publicate pe acest blog intră sub incidenţa dreptului de autor. Copierea totală sau parţială, distribuirea şi difuzarea neautorizată reprezintă o încălcare a dreptului de autor şi se pedepseşte conform legii. Pentru contact folosiţi adresa: domnuroz@yahoo.com
