Dragi prieteni, amici şi cunoştinţe virtuale… sigur vă amintiţi de începutul relaţiei voastre, când eraţi fericiţi, când tot corpul emana a fericire. Aveaţi acel zâmbet, mai liniştiţi, un tonus relaxat, entuziasmaţi de partener, bătăile inimii se simţeau pregnant în prezenţa lui. Dorinţa de revedere era firească, iar atunci… eraţi amândoi într-un zâmbet, diplomaţi unul cu altul. Va păsa de celălalt, eraţi atenţi la detalii, la felul cum vă exprimaţi, la modul cum gesticulaţi. …
Nu vă puteaţi supăra pe partener, chiar dacă avea o părere diferită faţă de voi. Spuneaţi în sinea voastră… dar e normal să gândim diferit, face parte din particularităţile fiecăruia dintre noi, nu doar la aspectul fizic, ci şi la modul de gândire, preferinţe, opţiuni.
Nici atunci nu vă supăraţi la o glumă la fel de neobişnuită, totuşi… din respect, cu diplomaţie, să nu răniţi orgoliul celuilalt, vă forţaţi să zâmbiţi cât mai natural, să nu se simtă falsitatea şi ironia. Poate că aţi avut curajul să vă exprimaţi liber punctul de vedere, într-o propoziţie elegantă… tipul de glumă este amuzant dar neobişnuit pentru voi.
La fel şi cu alegerea timpului petrecut împreună. Cumva găseaţi resurse pentru un numitor comun, pentru alegerea unui film, spectacol, plimbarea în parc, vizite la familii şi prieteni. Aveaţi acea putere să lăsaţi de la voi, pentru binele relaţiei, când celălalt va ruga să-i faceţi pe plac, ca apoi roată să se întoarcă, favor contra favor, concesie pentru o concesie… şi toată lumea era mulţumită.
Până şi în pat lucrurile mergeau altfel. Eraţi dornici să experimentaţi, să vă cunoaşteţi partenerul, să-i aflaţi plăcerile… poziţii, atingeri şi mângâieri, cuvinte şoptite la ureche, energie debordantă, locuri interesante, expresia “vreau să te fut” nu era vulgară, era sexy, incitantă, vă zăpăcea pe amândoi. Se citea pasiunea în voi, în câteva clipe eraţi dezbrăcaţi gata să vă devoraţi unul pe celălalt.
Este cunoscută expresia că dragostea durează 3 ani, însă ce se întâmplă după această perioadă? Expiră dragostea, are termen de valabilitate? Gata asta i-a fost, ne luăm bagajul şi plecăm acasă? Poate că nu. Totuşi ceva se întâmplă, ceva se schimbă, treptat, în comportamentul fiecăruia. Nu mai este acea diplomaţie, acel respect, să nu afecteze sentimentele celuilalt.
Treptat dispare atenţia la detalii, fiecare gest, cuvânt sau expresie începe să vă enerveze. Glumele nu mai sunt amuzante, devin nesărate, patetice… iar de râs, nici nu va mai daţi interesul, ca celălalt să simtă confortabil alături de voi sau râdeţi la glumă într-un mod ironic. Dintr-o dată apare egoismul, totul se învârte numai în jurul unui singur partener, al vostru.
Petrecerea timpului liber împreună devine o aventură. Oare de ce? Fiecare îşi doreşte altceva. Nu mai există numitor comun, să placă la amândoi, iar până la urmă vor merge într-un loc unde unul dintre parteneri se va simţi că a fost luat cu forţa şi nu din plăcere.
Amabilitatea a dispărut. Dacă în vremurile bune… vorbă dulce mult aduce… acum este diferit. Cumva tonul devine treptat mai agresiv, impulsiv, de parcă ar fi în război cu partenerul. Să-i arate că ştie să ofere răspunsuri pe măsură, există o mândrie sau poate un complex de inferioritate.
Pe lângă cuvinte apar gesturile nepotrivite. Cel mai neinspirat gest dintr-o discuţie tensionată este poziţia degetului arătător, ce este mereu îndreptat către partener, în timp ce se dă din mână. Gestul în sine coroborat cu vorbele spuse se interpretează ca fiind unul autoritar, dominant, agresiv, îndreptat către celălalt.
De cele mai multe ori, cei care folosesc un ton agresiv şi acest gest, nu sunt conştienţi de simbolistica gestului şi de implicaţiile emoţionale ale celui căruia îi este adresat. Din acest punct, foarte uşor se poate porni o ceartă. Însă, argumentele sunt motivul de suprafaţă, ceea ce cred ei. Disputa subconştientă se dă tocmai pe acest gest… cine să fie mai autoritar decât celălalt, cine să câştige disputa.
Este normal să avem şi stări emoţionale mai puţin bune, datorate multor cauze… somn insuficient, alimentaţie necorespunzătoare, tensiuni la locul de muncă, diverse afecţiuni şi altele. Toate astea pot să ne facă irascibili, însă partenerul nu are nici o vină. Nu există nici un motiv să ne răzbunăm pe el.
În astfel de cazuri ar trebui să facă diferenţa stăpânirea de sine, în primul rând al celui care este irascibil dar şi a celuilalt. Este dificil să te controlezi când starea de spirit este scăzută, însă este nevoie de un efort de gândire pentru a putea cenzura tot ce vrei să spui dar care poate afecta sentimental persoana iubită. Nevoie de maturitate şi stăpânire de sine este nevoie şi la celălalt partener ce nu trebuie să intre în acest joc şi să evite confruntarea ce ar putea crea o dispută… poate din nimic.
Tensiunile acumulate se mută cumva şi în pat. Implicarea nu mai este ca înainte, sexul oral nu mai este atat de atragator, au ce-mi faci?! … dă-i mai incet că mă doare!, pozitia asta nu-mi mai place, mai ai mult?. Cheful dispare, relaţia se raceşte şi suferiţi in tăcere. De aici si expresia … singurătatea în doi.
De reţinut! Atâta timp cât nu înţelegem că prin ceea ce facem sau spunem, fără să existe o filtrare, o cenzură… afectam emoţional partenerul dar şi relaţia în timp. O relaţie tensionată are şanse reduse de continuitate. Partenerul nu este duşmanul tău. El se află lângă tine pentru că ţine şi îi pasă de tine. Să fiţi iubiţi!
Dacă ţi-a plăcut ceea ce ai citit… nu beau cafea… dar cu o prăjitură mă poţi cumpăra… ador “savarina”.
https://revolut.me/florincerchez
Materialele publicate pe acest blog intră sub incidenţa dreptului de autor. Copierea totală sau parţială, distribuirea şi difuzarea neautorizată reprezintă o încălcare a dreptului de autor şi se pedepseşte conform legii. Pentru contact folosiţi adresa: domnuroz@yahoo.com
