Teodora a reuşit să mă facă să o doresc, a reuşit să stârnească în mine o dorinţă nebună, dorinţă pe care nu am avut-o până la momentul în care mi-a făcut, pentru puţin timp, sex oral. Dimineaţă mi-am luat la revedere de la Delia şi Teodora, îmbrăţişări şi pupăceli. Acum că ştiam unde locuieşte Teodora, nu trebuia decât să o caut. În privirea ei am citit dorinţa, că şi ea îşi doreşte să ne întâlnim. Pedalam vesel în drum spre casă şi nu aveam idee ce surpriză mi se pregătise. …
Acasă, am găsit într-unul din buzunare o mică hârtie împachetată de trei ori. Nerăbdător să văd ce scrie, am deschis-o imediat. Era scris… Poţi să mă suni oricând, Teodora, 0723… Poate că era din scurt să mă întâlnesc cu ea, dar era musai să o sun, să-i arăt că am găsit biletul şi mai ales că sunt interesat de ea. Speram ca Delia să nu fie prin preajmă când urma să o apelez.
– Bună… zise ea, răspunzând apelului meu.
– Bună… ştii cine sunt… am primit bileţelul de la tine…
– Aaa… daaa… şiii?
– Să înţeleg că nu poţi vorbi liber, Delia este pe lângă tine?
– Eşti pe aproape…
– Bine, atunci nu te reţin mult. Am vrut doar să ştii că am găsit bileţelul şi voiam să-ţi propun să ne vedem la un meci unul la unul, pe terenul de baschet, ce zici?
Parcă suna mai bine să-i spun că vreau să jucăm baschet împreună, decât să-i spun la telefon că vreau să ne vedem să facem sex, deşi era destul de clar că pentru asta mi-a oferit numărul de telefon.
– Da, rămâne stabilit. Mă suni tu când vrei?
– Depinde când te eliberezi… este bine săptămâna viitoare?
În mod clar făceam referire la Delia ce se afla în vizită la ea. Aşteptam amândoi ca Delia să plece, să rămână singură.
– Da, chiar este indicat.
– Atunci aşa rămâne. Atunci rămâne să ne auzim.
– Da, cum să nu.
– Abia aştept… vorbim, zi frumoasă.
– Şi eu… asemeni şi ţie.
Gândul rămase fixat către Teodora, abia aşteptam să o întâlnesc, iar de data am fi mers amândoi până la capăt. Acum că aveam intrarea de a merge la ea acasă, mă mâncau degetele să o sun pe telefon. Aproape zilnic mă gândeam la ea, dar inevitabil şi la Delia. Primul gând era dacă a plecat, apoi îmi veneau în minte momentele superbe dintre noi.
Nu mai aveam răbdare, trecuse vreo trei zile de când o apelasem şi am decis să o sun din nou. Dacă nu putea vorbi, îmi dădeam seama imediat din modul cum mi-ar fi răspuns.
– Hello… îmi răspunde o vocea încântată a Teodorei.
– Bună, bună… eşti plină de viaţă, după cum se vede…
– Da, m-a bucurat apelul tău, credeam că ai uitat de mine.
– Hey, asta este discuţie. Nu ai idee cât de mult m-a fiert ideea că nu ştiam dacă poţi vorbi liber… ştii la ce mă refer!
– Delia?! A plecat ieri de la mine. Ar mai fi stat, dar a sunat iubitul, îi era dor de ea.
– Are iubit?
– Da, dar nu trebuia să ştii asta. Să trecem la ale noastre, de ce m-ai sunat?… zise ea, în timp ce vocea cobora uşor.
– Nu am uitat de discuţia noastră… jucăm o partidă unu la unu? Cine ajunge primul la 10, să nu te obosesc prea mult… hahaha.
– Ce rău eşti! Pentru asta o să te bat măr.
– Nu ai curaj!
– Zici tu?! Hai până nu se întunecă, în cât timp ajungi la teren?
– Alerg ca gândul şi ca vântul… cam 10 minute, dacă vin tot cu bicicleta.
– Bine. Dacă nu eşti acolo în 10 minute, am plecat. Nu te aştept!
Iute m-am îmbrăcat, am scos bicicleta şi dă-i pedale să ajung la teren. Ei îi lua foarte puţin să ajungă. Pedalând tare am ajuns înaintea ei cu un minut sau două. De cum ne-am văzut, ne-am luat în braţe, săruturi mai discrete pe obraz. Ea direct la subiect…
– Cum jucăm?
– Cine ajunge primul la zece, nu este bine?
– Ba da… şi care-i miza?
– Alege tu… doamnele au întâietate… am zis eu, sperând să aleagă tot ceva legat sărut sau poate altceva, mult mai incitant.
– Dacă pierzi… hhmm… mă laşi să te sărut. Sărutul ce trebuia să-l primesc data trecută.
– Ok, sună bine… iar tu, dacă pierzi, mă laşi să te dezbrac de haine… acasă, doar nu aici.
Jocul s-a încins, scorul destul de strâns. Poate că aş fi putut să înscriu mai multe puncte, dar la unele aruncări, intenţionat am făcut ca să ratez, dar nici nu voiam să pară că mă predau prea uşor. La scorul de 9 la 9 i-am văzut dorinţa de a câştiga. Aprigă, agresivă… după două încercări nereuşite de a înscrie, în ciuda efortului meu minim de a recupera mingea, a treia oară a fost cu noroc şi a câştigat.
Aproape se întunecase, noroc cu reflectoarele ce luminau terenul. Făcusem puţină mişcare, era vremea să o conduc acasă. Acum ştiam drumul. Am intrat… ea a încuiat uşa. Când s-a întors, m-a surprins că o privesc atent.
– Ce este, de ce mă priveşti aşa?
– E timpul să onorez pariul… sau nu-l mai vrei?!
Nu a zis nimic, a rămas pe loc. Dacă prima dată când ne-am întâlnit era mai zăpăcită, pusă pe glume, acum mi s-a părut uşor retrasă, chiar emotivă. Poate că ceea ce voia atunci să arate era doar pentru a masca felul ei natural de a fi. Cele două prietene fiind de faţă, Delia şi Bianca, ea trebuia să lase o altă impresie.
Păşind spre ea, privire în privire… imediat ce am ajuns în dreptul ei, am prins-o cu mâna dreaptă de mijloc, lipind-o instant de mine. Aproape cât mine de înălţime, buzele foarte aproape unele de altele… întârziam intenţionat momentul. O uşoară emoţie a pus stăpânire pe ea. Mişcându-mă în reluare, mi-am apropiat buzele de ale ei, făcând să pară momentul o eternitate.
Mult aşteptatul sărut a devenit realitate. La atingerea buzelor, Teodora a scos un oftat scurt, atât de nerăbdătoarea era, nevenindu-i parcă să creadă că a durat atât de mult. M-am împins în ea, ea cu spatele la zid. I-am prins mâinile şi i le-am pus la spate.
– Momentan nu ai voie să mă atingi!… îi spun eu în glumă, dar afişând o faţă serioasă.
S-a conformat imediat. Buzele lipite, plescăiau uşor… mâna dreaptă i-a atins coapsa, apoi mai sus… până am ajuns în dreptul sânilor. Prin hainele uşor lărguţe nu am putut să-mi fac o idee asupra trupului ei, nici prima dată, nici acum. Pipăindu-i sânul mi-a lăsat impresia unor sâni nu foarte mari, dar destul de rotunzi.
– Mergem sus să facem un duş?!… Dar mă laşi să te dezbrac!
– Nu ar trebui, nu ai câştigat… spuse ea zâmbind.
– Ştiu… şi totuşi, nu te incită momentul să te laşi dezbrăcată de un bărbat?
Nu mi-a răspuns, în schimb a venit spre mine şi mi-a acoperit buzele cu ale ei. Braţele ce le avea la spate, le-a ridicat şi m-a prins de după gât, strângându-mă tare.
– Nu ţi-am dat voie să iei mâinile de la spate!… îi zic eu, cu aceeaşi privire serioasă.
– Hhmmm… mai vrei să mă dezbraci?!
Mi-am înghiţit cuvintele şi m-am împins spre ea să o sărut mai aprig decât până atunci. Eram deja încălziţi şi transpiraţi de la baschet, dar sărutul, atingerile noastre au stârnit şi alte simţuri, ce trebuiau neapărat rezolvate. Ţinându-ne de mână, am urcat treptele către primul etaj. Direcţia către baie o cunoşteam deja. Nu ştiam dacă şi ea va dori să facem duş separat. Nu am întrebat-o, nu am pomenit nimic despre asta. Eu am intrat primul, iar ea în urma mea.
Lipită de zidul de faianţă, îmbrăţişaţi, ne sărutam frenetic. Mâinile neastâmpărate o pipăiau peste tot, iar toată această goană de a-i simţi trupul, i-am deranjat şi hainele. Bluza largă ridicată în sus până aproape de sâni, pantalonii uşor căzuţi de i se vedea marginea chilotului. În aceeaşi notă, şi ea a tras de hainele mele. M-a ajutat să-mi dau tricoul jos. A venit şi rândul meu. 
Ne-a plăcut ideea, întâi ea mă dezbrăca de unul dintre articolele vestimentare, apoi era rândul meu. Ea rămasă în chiloţi, fără sutien. Eu doar în chiloţi. Penisul umflase partea din faţă a chilotului. Privea în jos, mâna se deplasa încet pe partea din faţă a umflăturii. Îmi venea să-i spun… draga mea, data trecută, te-ai jucat cu el de m-ai zăpăcit, mai cu tupeu!… Acest joc are şi el rolul lui, atâţă toate simţurile, face ca dorinţa să fie mult mai mare.
Priviri în priviri, îşi muşca uşor buzele… de câteva ori a privit în jos. Degetele a prins de marginea chiloţilor. Ea întârzia intenţionat momentul. Cumva s-a întors roata. La fel cum am procedat cu sărutul de mai devreme, în care păream că mă mişc în reluare, aşa erau şi mişcările ei cu tentativa de a-mi trage în jos bucata de material textil ce nu lăsa liber să se desfăşoare în voie, penisul meu erect.
Simţeam fiecare mişcare pe care o făcea. M-am dat puţin înapoi ca să poată vedea mai bine. M-a sărutat scurt pe buze, apoi pe umăr. O vedeam cum se lasă în jos, mâinile îmi mângâiau pieptul şi abdomenul, în timp ce buzele nu uitau să lase o urmă pe trupul meu. S-a pus în şezut, lipită cu spatele de zid. Prinzându-mă de mâini m-a tras mai aproape de ea.
Umflătura exact un dreptul ei, la mai puţin de zece centimetri. Privea cu mare satisfacţie. Degetele au prins de partea de sus a chiloţilor, dar nu au tras imediat. Teodora a venit cu capul spre mine şi mi-a sărutat penisul prin materialul textil. Instant mi-am amintit de momentul sublim de data trecută, întrerupt de Delia… aahh… Cu greu m-am abţinut să nu scot eu penisul afară. Era plăcerea ei şi nu puteam să i-o iau.
I se citea satisfacţia în ochi, văzându-mă năuc şi gemând la fiecare atingere ale buzelor, exact unde era umflatura mai mare. A tras încet de marginea chilotului… dar nu mult, cât să mă zăpăcească şi mai tare. Înţelegeam perfect ce a simţit ea ca urmare sărutului meu… întârziat. Timpul părea că stă în loc şi nu reuşeam să scot penisul afară. Aveam nevoie de ajutorul ei.
Sprijinit cu braţul de zid, priveam cu gura uşor deschisă către ea şi jocul ce-l înfăptuia. De fiecare dată trăgea un pic de chilot, apoi intrau în scenă buzele ce se lipeau de gland. Mai aveam puţin şi urma să-l elibereze. Aşteptarea m-a agitat destul de mult. O dorinţă mai mare ca în acele momente nu am simţit niciodată cu o altă tipă. Încă un pic… încă un pic…
Teodora zâmbea muşcându-şi uşor buzele… încă un pic… era foarte aproape să-l elibereze. La cât de excitat eram, la cât de aproape se afla ea de gland, mă aşteptam ca în momentul eliberării să o lovească peste buze. Ar fi putut să ţină momentul la nesfârşit, dar cred că şi ea îşi dorea la fel de mult ca mine. Penisul a ţâşnit afară din chiloţi. Aşa cum m-am aşteptat, vârful a lovit-o peste obraz. S-a speriat un pic, nu s-a aşteptat la asta. …
Citeste si:
Dacă ţi-a plăcut ceea ce ai citit… nu beau cafea… dar cu o prăjitură mă poţi cumpăra… ador “savarina”.
https://revolut.me/florincerchez
Materialele publicate pe acest blog intră sub incidenţa dreptului de autor. Copierea totală sau parţială, distribuirea şi difuzarea neautorizată reprezintă o încălcare a dreptului de autor şi se pedepseşte conform legii. Pentru contact folosiţi adresa: domnuroz@yahoo.com
Foarte frumoasa povestea ❤