– Bună ziua… Pot intra?
– Da, chiar vă rog!
– Numele meu este… . … şi am venit la d-voastră să obţin mai multe informaţii pentru un transfer al fiului meu.
– Ce clasă este? …
Intrasem în biroul dnei secretara şefă pentru informaţiile de care aveam nevoie. Uşa era deschisă când am ajuns. A fost doar o formalitate să introduc capul pe uşă şi să bat de câteva ori pentru a-mi anunţa prezenţa. Dna Valentina… se ridicase de pe scaun. O femeie de aproape 40 de ani, destul de drăguţă, chip luminos, privindu-mă atent de cum s-a ridicat, afişând un zâmbet elegant.
Hei! Femeia doar lucrează cu publicul, obişnuieşte să fie amabilă la Colegiul unde este angajată. … Nici prin gând nu-mi trecea că această femeie ar putea încerca să flirteze cu mine. A venit pe după mobilierul imens din lemn şi s-a poziţionat în faţa mea. Destul de aproape, aş putea zice, poate prea aproape. Intrase în zona mea de confort.
– Cu se să vă ajut dle …?
– Cum am zis, doresc mai multe informaţii pentru transferul fiului meu.
– A trecut în clasa a X a… Bun, şi… Am o propunere. Zic să mergem să discutăm în altă parte unde nu vom fi deranjaţi. În această perioadă se dau corigenţele şi mă aştept să fim deranjaţi de copii nemulţumiţi de note sau chiar de părinţii acestora. Haideţi cu mine!
Nu am avut nimic de obiectat, doar am aprobat. Am ieşit primul de la secretariat, aşteptând ca dna să-mi arate direcţia în care urmează să mergem. În timp ce încuia biroul, două persoane au ajuns în dreptul nostru. Solicitase anumite informaţii. Discuţia a durat puţin. Ori atât a avut secretara să le transmită, ori a făcut-o pe grabă ca să putem pleca noi.
Clădirea destul de veche, culoare şi scări întortocheate. După câteva minute de mers prin interiorul clădirii, am ajuns în dreptul unei uşi. Era chiar ultima pe acel culoar. În spatele acelei uşi, o clasă ceva mai mică. Din lipsă de spaţiu, şi aceea putea fi folosită pentru elevi. Am intrat amândoi, dna Valentina a închis uşa, nu înainte să arunce o privire pe culoar. Nu ne-am intersectat cu nimeni, nu avea cine să ne vadă, plus că nu înţelegeam de cine ne ascundem.
– Aşa, şi cum spuneaţi?!… Doriţi un transfer …
– Da, aşa este…
În locul unde mă aflam, la spatele meu se afla o măsuţă cu un scaun. În toată clasa, pe fiecare rând se afla doar acest tip de măsuţă cu scaune. M-am atins de câteva ori cu posteriorul. Dna Valentina îmi explica procedura de transfer… locuri libere dacă sunt, cererea, materiile la care se susţin examenele de diferenţă. Din nou, destul de aproape, băgată în sufletul meu. Îi analizam comportamentul şi nu ştiam cum să interpretez.
O femeie care vine prea aproape de un bărbat, arată că este interesată de acesta. Dar oare era aşa? Mai ştiu că unele femei mai fac asta, fără să fie interesate de acei bărbaţi. Se împart în două categorii. Prima categorie… nu aţi crede asta, dar unele doar testează piaţa, să afle dacă mai au succes la bărbaţi. Practic, doar se distrează. A doua categorie… sunt femei care fac asta în necunoştinţă. Nu sunt conştiente de ceea ce fac. Secretara din faţa mea, din ce categorie face parte?
Mişcându-şi mâinile în aer, m-am uitat să văd dacă are inel pe deget, dacă este măritată. Deşi, nici nu conta acest aspect. Dacă femeia doreşte… poate să aibă toate degetele cu inele. Din câte mi-a explicat, nu a fost greu de înţeles, chiar dacă mi-a oferit destul de multe informaţii. S-a gândit că ar fi mai bine să-mi scrie pe o foaie, ca să nu le uit. S-a uitat la catedra să vadă dacă este ceva de scris… Nimic. Nici pe măsuţele din apropiere nu părea să fie ceva.
Până la urmă a găsit. A scos o foaie A4 dintr-un sertar, apoi a venit lângă mine. Ghici ce? Tocmai la măsuţa ce se afla în spatele meu a dorit să scrie. Am zis să mă dau puţin în lateral, şi puţin mai în spate, ca să-i fac loc. Doar că, din locul unde mă aflam eu… începuse să mă ia toate transpiraţiile. Aplecată peste măsuţă ca să scrie, posteriorul către mine. Mi-am făcut tot felul de idei privind la posteriorul ei acoperit de rochia înflorată. 
Conturul bazinului, talia, coapsele… aaahh… lăsau impresia unei inimi răsturnate… Ce-mi faci tu mie?… ziceam în gândul meu. Şi parcă îmi făcea şi în ciudă. Ori mintea mi-o luase razna, ori chiar aşa se întâmpla. Îmi părea că se leagănă uşor. Căldură mare şi în clasa aia, aerul condiţionat nu era pornit. Şi chiar a scris, cam tot ce mi-a povestit, dar pe scurt. După ce a terminat, m-a făcut atent să vin aproape de ea şi m-a întrebat:
– Înţelegeţi scrisul meu?
– Daaa… se înţelege… am răspuns, după ce am parcurs fugitiv scrisul ei.
– Aveţi aici şi numărul meu personal… în caz că mai aveţi întrebări.
– În regulă…
M-a surprins când am văzut că mi-a făcut cu ochiul. Aproape că se lipise de mine. Continua să mă privească, muşcându-şi încet buza de jos. Zâmbetul i-a dispărut. Doi proşti se uitau unul la altul. Ea aştepta ceva, eu m-am prins mai greu. M-am aplecat către ea şi am sărutat-o pe buze. Poate că în mintea ei ar fi zis… În sfârşit!… Offf, bărbaţii ăştia!… Mult le mai ia să afle ce vrea o femeie!…
Nu s-a retras, nu m-a plesnit… şi-a prins braţele pe după gâtul meu şi apăsa cu buzele ei peste ale mele. Lipiţi unul de altul, o pipăiam pe unde apucam… Am tras-o de sâni, de fese. La rândul ei, a coborât o mâna între picioarele mele şi îmi masa prohabul. Din gesturile ei, părea că trebuie să ne grăbim un pic. Ne futem, ne futem, dar mai avem şi treabă.
A văzut când mi-am dus mâinile la prohab, am deschis fermoarul şi am scos penisul afară. Ea s-a dat puţin mai în spate, s-a întors cu spatele la mine şi faţa către măsuţă, a ridicat rochia până în talie. Nu avea chiloţi. Cald, cald… înţeleg. Dar să-ţi pierzi chiloţii? Poate că o mânca între picioare şi nu îi mai trebuia. Până să mă poziţionez la spatele ei, am văzut-o când şi-a scos sânii afară din rochie, apoi s-a aplecat peste măsuţă.
Eram la spatele ei. Posteriorul ei… se asemăna ca o inimă întoarsă. Pielea albă a feselor, unde soarele nu a pătruns din cauza chiloţilor slip. Mi-am potrivit penisul şi am împins. Abia am intrat până la capăt, telefonul îmi suna în buzunar. L-am scos şi l-am pus pe… Nu deranjaţi!… Să sune acum cât vrea!…
Dna Valentina… aahhh… se împingea în mine. O vedeam cum se ţine strâns de măsuţă. Mâinile mele aşezate la ea în talie… mmhhh… mişcări din ce în ce mai rapide, lovindu-mă tot timpul de fesele ei. Ea spunea într-una… Daaa… Daaa… Dă-i… Dă-i… Încercam să respect indicaţiile ei, mişcându-mă foarte tare. Mi-am dus o mână pe sub ea şi i-am prins un sân. Măcar să apuc să-l ţin un pic în palma mea. Ea s-a ridicat un pic, ca să-l pot prinde mai bine.
Ţinea picioarele un pic depărtate. Le mişca într-una, de parcă era “dansul” neputinţei de dinainte de a merge la baie. Sigur nu a avut nevoie de mers la baie. Câteva minute mai târziu, orgasmul a făcut-o să tremure şi mai mult. Chiar dacă a avut orgasm, eu am continuat să mă mişc. Dna Valentina a dus mâna la spate şi mă împingea, fără să zică ceva în cuvinte.
Am lăsat-o aşa cum era, aşezată cu abdomenul pe măsuţă. Privind mai de jos, între fesele ei se observa vulva roşiatică. Labiile păreau că au fost atinse, mângâiate şi frecate, înainte să ajung eu. Dacă am ajuns eu primul… Ce a gândit ea?!… Să fie primit!… De asta şi-a dorit să mergem în altă parte şi nu am discutat la secretariat.
Penisul erect, umed… voiam să intru iar. Dar până îşi revenea ea, am zis să iau “masa” în oraş. M-am aplecat. Aşezat pe vine, mi-am lipit gura de labiile ei. Mâinile aşezate pe fese, apăsându-le, masându-le. Limba băgată în interior. Părea să fie remediul de care avea ea nevoie. Parcă a prins viaţă din acel moment. A întors capul spre mine, cu mâna dreaptă mă apăsa ferm pe cap şi-mi zicea pe numele de familie… aahhh… dle… aahhhh…
M-a oprit după un timp. Şi-a adus minte că nu putem sta prea mult. S-a ridicat de pe măsuţă, mi-a zis să mă ridic şi să mă lipesc cu spatele de zid.
– Este târziu… zise ea, în timp ce îşi prindea părul la spate ca într-un coc.
S-a pus în genunchi în faţa mea. S-a dus direct cu gura către penis şi l-a prins imediat. Cu două degete îmi ţinea penisul şi le mişca destul de rapid. Îmi simţeam penisul ca şi când era captiv între buzele ei… aşa simţeam din presiunea cu care le apăsa.
Şi-a retras mâna. Cu ambele mâini îşi masa sfârcurile. Gura flămândă aluneca centimetru cu centimetru… aaahh… Nu s-a lăsat până când nu a făcut câteva curse du-te-vino de la vârf până la capătul celălalt al penisului. Mişcările ei au dat semnalul a ce urma să fie. M-a aţâţat atât de tare, încât nici dacă voiam nu cred că mai puteam amâna ejacularea. Să mă asigur că ştie ce urmează să se întâmple, i-am zis:
– Vine!… Îmi vine!…
– Vreau în gură!… Sper că nu voi păta rochia…
Şi-a continuat mişcările rapide. Am prins-o de cap şi am început să mă mişc eu, când am simţit momentul… aaahh… m-am oprit din mişcări şi am ejaculat întreaga cantitate de spermă în gura ei. Dna Valentina ţinea o mână sub bărbie, să se asigure că nu-şi pătează rochia. Rochia a scăpat intactă. Secretara nu s-a sfiit să înghită tot, fără să afişeze vreo urmă de greaţă sau disconfort.
Eram pregătiţi să plecăm, după ce ne-am aranjat hainele ca să nu lăsăm loc de bănuieli. Pe drumul înapoi către secretariat, repeta tot ce mi-a zis până atunci. Ce s-a întâmplat în acea clasă… zici că nu s-a întâmplat nimic. Eram pe punctul să ne luăm revedere. Nu înainte să-mi facă din nou cu ochiul… Vai de mine!… Dar de ce vrea fiul meu transfer?… Uite ce şcoală deosebită şi ce “oameni primitori” are!… Trebuie neapărat să-l conving să nu se mai transfere!
Dacă ţi-a plăcut ceea ce ai citit… nu beau cafea… dar cu o prăjitură mă poţi cumpăra… ador “savarina”.
https://revolut.me/florincerchez
Materialele publicate pe acest blog intră sub incidenţa dreptului de autor. Copierea totală sau parţială, distribuirea şi difuzarea neautorizată reprezintă o încălcare a dreptului de autor şi se pedepseşte conform legii. Pentru contact folosiţi adresa: domnuroz@yahoo.com
