… Întors în birou, a trebuit să fac faţă asaltului întrebărilor ale colegilor… pe unde am fost, ce a durat atât!?… Cum nu puteam să le spun adevărul, a trebuit să inventez ceva. Mai târziu i-am trimis ei un mesaj scurt, căruia i-am ataşat un pupic. Mi-a răspuns şi ea la fel. A doua zi mă aşteptam să ne vedem din nou, dar nu era de găsit. Am tot căutat-o, dar nu o găseam. Mi-am luat inima în dinţi şi i-am trimis un mesaj:
– Hei, bună, ce faci? Te-am căutat la ţigară… şi pupicul aferent. …
Nu mi-a răspuns imediat, deşi văzuse mesajul. Douăzeci de minute mai târziu primesc mesajul mult aşteptat de la ea.
– Bună, azi nu sunt la muncă. Am avut o problemă personală. Pup.
– Mâine vii?
– Nici mâine, nu cred. Cel mai probabil voi fi luni la muncă.
În sfârşit şi ziua de luni, nerăbdător să o întâlnesc, îmi era deja dor de ea, de sărutul ei… atingerile noastre, de tot. Nu am mai aşteptat să vină ora prânzului, în jur de ora 9.30 i-am trimis un mesaj, eram curios să aflu dacă este la muncă. Mi-a răspuns imediat, spunându-mi că da, însă nu mai aveam răbdare, eu o voiam atunci.
– Te doresc! Nu mai am răbdare până la prânz… crezi că ne-am putea vedea?
– Mă doreşti atât de tare?!… m-a întrebat ea, de parcă nu-i venea să creadă ce i-am spus.
– Da, te vreau acum!
– Hmm… bine, ne vedem în cinci minute sus, este ok?
– Ddaa… este perfect.
Entuziasmat, m-am ridicat de pe scaun, mi-am luat telefonul cu mine şi am dat să plec, nu înainte să le spun colegilor că ies puţin. Credeam că ne vom întâlni la lift sau cel puţin aşa speram… să începem încingem atmosfera direct din lift. La ultimul etaj, mergeam de-a lungul culoarului lung, uşa nu era deschisă… oare ajunge mai târziu?!… mergând spre locul de întâlnire îi dau un mesaj:
– Ai ajuns? Aproape am ajuns…
Nu am terminat bine de scris… uşa de la acea încăpere s-a deschis, a ieşit în exterior cât să-i văd capul ieşind, apoi s-a retras imediat. Am intrat şi am închis imediat uşa după mine, apoi m-am asigurat că este şi încuiată, să nu avem vreo surpriză neplăcută. Roxana s-a aruncat imediat în braţele mele, gurile s-au lipit într-un sărut lung.
– Nu credeam că ţi-a fost dor de mine… zise ea.
– Ba da… chiar foarte mult, altfel nu-ţi propuneam să ne vedem aşa de repede.
– Şi mie mi-a fost dor de tine… să nu uit, nu putem sta foarte mult acum.
– Bine…
Fără să mai stau mult pe gânduri, am început să o pipăi peste tot, apoi să o dezbrac de tricou şi de sutien. De colanţi si chiloţi s-a dezbrăcat singură. În timp ce ea s-a dezbrăcat de colanţi, eu m-am dezbrăcat de pantaloni şi de chiloţi, rămânând doar cu cămaşa descheiată.
Roxana s-a apropiat de mine, mi-a prins penisul erect cu mâna stângă, mâna culisa pe toată lungimea. Îi auzeam fiecare suspin, îşi muşca uşor buzele… uitându-se când la mine, când în jos. Până atunci nu văzusem, dar în acel moment am văzut un scaun de bucătărie fără spătar, un taburet. Era mai mult decât perfect. Am luat scaunul şi-am spus să se aşeze pe el.
Ea aşezată, m-am apropiat mai mult de ea… mi-a prins penisul cu o mână, cealaltă de fese şi m-a tras foarte aproape de ea. Buzele mi-au atins vârful… ahhh… limba se mişca în formă de cerc… mmmhh… l-a prins imediat cu buzele… ddaa… cu mâna îl freca uşor. Plăcerea primită m-a îndemnat să mă mişc şi eu, am prins curaj… mâna aşezată pe cap, în timp ce mişcam bazinul înainte şi înapoi.
Ea văzând că am preluat controlul, şi-a retras mâna şi a aşezat-o pe fese, strângându-le ferm. Mă înnebuneau buzele ei… priveam cu entuziasm la toată scena. Buzele mulate, penisul culisa tot mai rapid… îi auzeam gemetele… mmhhh… gâfâiam tot mai tare, încordat destul de tare. După cum se desfăşurau lucrurile, părea că vrea să finalizez aşa, fără să existe penetrare.
– Vreau să te simt, vreau să te fut în pizdă!… aahh…
– Credeam că vrei să termini aşa…
– Atunci de ce te-ai dezbrăcat complet?!… Şi dacă tot eşti dezbrăcată, vreau să te fut! Stai cu genunchii pe scaun cu spatele la mine.
– Crezi că am loc?
– Ne descurcăm cumva până la urmă…
A reuşit să se aşeze în genunchi, cu spatele la mine, aplecată către înainte… sprijinită cu braţele de un dulap. La cât de mult o doream, părea că nu mai făcusem sex de multe luni. Eram la spatele ei… Roxana şi-a lăsat uşor corpul mai jos… am reuşit să o pătrund… aaahh… destul de rapid. La început o ţineam ferm de mijloc, apoi, mâinile se plimbau pe trupul ei… pe spate, pe fese, pe sâni, abdomen şi coapse. Îmi plăcea mai mult poziţia asta pe la spate, decât atunci când se afla în picioare.
Devenisem tot mai încordat, mişcările foarte rapide, lovindu-mă de ea… gâfâiam amândoi. Simţeam că sunt aproape, dar nu voiam să mă opresc, îmi propusesem să ies în ultimul moment, dar Roxana nu a gândit la fel, a vrut să fie precaută. M-a simţit că sunt aproape, s-a dat jos de pe scaun… imediat s-a aşezat un genunchi lângă mine, mi-a prins penisul cu gura… ddaa… mişcări du-te vino ale capului… priveam către buzele ei…
În ritmul mişcărilor, penisul intra tot mai mult în guriţă… m-am încordat la maxim… mâinile aşezate pe umerii ei pentru sprijin… aahhh… vine!… Roxana m-a prins cu mâinile de talie şi mă trăgea şi mai mult spre ea… aahhh… a simţit gustul… mmmhh… mişcările din ce în ce mai lente, tremuram, abia mă ţineam pe picioare. Nu mi-a eliberat penisul până nu m-am descărcat tot. Printre ochii înceţoşaţi o vedeam că se uită atent spre mine.
S-a ridicat în picioare, m-a sărutat puternic pe gură. Am prins-o cu braţele de mijloc, de parcă nu voiam să-i mai dau drumul. M-am simţit atât de bine, încât nu-mi găseam cuvintele potrivite să mă exprim. Dacă era după mine, am fi stat acolo o veşnicie, dar mi-a amintit că are mult de lucru.
– Ne vedem şi mai târziu?
– Tu mai vrei?
– Da, cum să nu… eşti minunată…
– Iubitule, azi nu, am mult de lucru. Poate reuşesc să fiu gata până la sfârşitul programului şi vedem atunci.
– Bine…
În acea zi nu am reuşit să ne mai vedem, dar a doua zi ne-am întâlnit de două ori. Zilele treceau şi a devenit un obicei ca noi să ne vedem cel puţin o dată pe zi, spre disperarea colegilor mei ce deveniseră destul de curioşi… unde plec atât de des?! …
Dacă ţi-a plăcut ceea ce ai citit… nu beau cafea… dar cu o prăjitură mă poţi cumpăra… ador “savarina”.
https://revolut.me/florincerchez
Materialele publicate pe acest blog intră sub incidenţa dreptului de autor. Copierea totală sau parţială, distribuirea şi difuzarea neautorizată reprezintă o încălcare a dreptului de autor şi se pedepseşte conform legii. Pentru contact folosiţi adresa: domnuroz@yahoo.com
incitanta poveste 🙂