Primăvara patimilor…

Cutreieram singură străzile fără un reper anume, adulmecam aerul înmiresmat al primăverii şi parcă simţeam renaşterea naturii în toată fiinţa mea. Ştiam că schimbarea va veni odată ce vor înmuguri copacii, ce va înverzi câmpul şi soarele îşi va revărsa lumina caldă peste omenire. Încă nu ştiam ce surprize mă aşteaptă, dar lăuntric în sufletul meu eram convinsă că va fi BINE! Un bine care mă va învălui în îmbrăţişări pătimaşe şi dulci, cu o voce caldă care mă va face să tresar, şi de care mi se va face dor, dureros şi iremediabil când nu va fi aproape. …

Mi s-au spus multe injurii, am fost femeia aceea care indiferent cum ar fi procedat, nu era bine. Mă simţeam violată la fiecare contact sexual, iar când aş fi vrut şi eu un dram de mângâiere sau o atingere cu afecţiune, mai primeam o lovitură în barbă şi eram penetrată cu şi mai multă cruzime şi forţă, încât sângeram de fiecare dată şi leşinam până la sfârşitul actului.

Într-o după-amiază ploioasă şi rece de octombrie am plecat, după ce mi-am adunat puţinele haine pe care le mai aveam la el. Fiind mai mereu ameţit de alcool şi total dezinteresat de mine, nu a băgat de seamă că locuinţa se golea de lucrurile mele. Când mă atingea era doar dintr-un instinct animalic de agresiune, şi în general se solda cu vânătăi şi zgârieturi, dar devenisem imună la orice durere. Ura pe care o manifestam faţă de el, era mai puternică decât durerea. Nu mai aveam lacrimi, secaseră pentru totdeauna când am făcut avortul şi am pierdut sarcina, în urma unei bătăi zdravene.

Horea m-a găsit zăcând pe podeaua apartamentului, sângerând puternic, pe jumătate moartă. A sunat la ambulanţă. Doctoriţa care m-a consultat, a rămas şocată de starea în care mă găsise. Nu voiam să spun nimic, mă întreba mereu, cine îmi făcuse asta, deşi era clar că numai el putea fi. Horea îi era prieten din copilărie, îl ajutase la cursuri, fiind şi colegi de grupă la facultate. Nu prea înţeleg din ce imbold îl ajuta mereu, cred că se închina mai mult amintirii copilului cu care a bătut împreună mingea pe maidan.

În ziua în care leşinasem, a venit pur şi simplu să-i lase lui Voicu ultimul seminar. A bătut uşor în uşă, a sunat, dar pentru că nu i-a răspuns nimeni, a apăsat pe clanţă, uşa era deschisă… a înmărmurit de spaimă, când m-a văzut acolo, zăcând pe podea. Am stat câteva săptămâni în spital, era să-mi pierd uterul, medicii m-au salvat cred eu, printr-o minune.

În timp ce încercam să mă pun pe picioare, Voicu, fiind singur în apartament, trăia o serie lungă de chefuri, dintr-o beţie în alta, cu femei uşoare şi litri de băutură, exasperând vecinii şi adunând maldăre de mizerie în mijlocul casei. El nu a venit deloc să mă vadă. A venit doar Horea, timid şi parcă jenat că mă găseşte în cămaşa mea de noapte transparentă, prin care mi se vedeau sfârcurile maronii, puternic pigmentate. Mi-a adus portocale şi ciocolată. S-a aşezat pe marginea patului şi cu vocea lui caldă încerca să mă încurajeze:

– O să fie bine! Ai să-ţi revii şi veţi merge în excursii împreună, veţi mai petrece foarte multe zile de iubire!

Aş fi vrut să urlu… Îl părăsesc!!!!… dar nu mai puteam spune nimic. Oricum lui Voicu nu-i mai păsa, existam doar pentru a-şi satisface instinctele animalice cu mine. Dar Horea venea la spital… la început am crezut că din obligaţie, din răspunderea eroului, care are o datorie faţă de victima salvată de el şi vrea să se asigure că aceasta este în siguranţă.

Într-o după-amiază, eram singură în salon şi încercam să mă spăl la chiuvetă. Am dezbrăcat cămaşa şi am rămas goală complet încercând să mă frec cu un prosop pe tot corpul. Spre surprinderea mea uşa se deschide şi îl văd pe Horea cu un superb buchet de flori. Am încercat să mă acopăr cu prosopul cât era posibil, dar mă văzuse, a roşit, abia a reuşit să se scuze şi să spună ceva. Apoi, când şi-a revenit a bâiguit cu o voce timidă:

– Eşti atât de frumoasă!

Instantaneu am izbucnit în lacrimi, nu mă puteam opri. M-a luat în braţe aşa goală cum eram şi a început să mă sărute pe gură, pe gât, pe faţă, pe umeri, pe sânii excitaţi cu sfârcurile întărite. Gemeam de plăcere, vrăjită de atingerea fină a buzelor lui senzuale şi de dorinţa nebună să fiu penetrată de el, frumosul meu, din nou şi din nou. Nu simţeam ruşinea, doar acel sentiment dulce de siguranţă în braţele lui atletice, de unde nu aş mai fi vrut să plec niciodată.

Aş fi vrut să mă pătrundă, acolo, atunci, îmi simţeam organele genitale fierbinţi, explodând de dorinţa de-a deveni femeia lui, mă încolăcisem de mijlocul lui, ca o plantă care încearca să-şi scoată seva din puterea pământului. L-am simţit excitat, gata să mă penetreze, dar într-un gest brusc de luciditate, m-a îndepărtat uşor, dar ferm:

– Te rog, iartă-mă, noi nu avem voie să facem asta! Eşti încă prietena lui!

Nu a mai venit, eu am ieşit din spital şi nu m-am mai întors niciodată la Voicu. Trecuse mai bine de un an şi eu nu îl mai văzusem pe Horea deloc, deşi de multe ori l-am purtat în gândurile mele. De multe ori am încercat să-l sun, formam numărul, îmi repetam în gând mesajul pentru el, apoi, înainte să apuce să sune, închideam telefonul.

Acum, primăvara îmi făcea enorm de mult bine, o simţeam pe obraji şi în suflet. Hoinărind prin cartier, mi s-a părut că văd o figură cunoscută… era Horea!… Cu corpul lei atletic, cu ochii verzi, cu lumina lor jucăuşă, cu buzele cărnoase, mai ales cea inferioară, pe care aş fi muşcat-o cu patimă şi dor. Nu îmi venea să cred, că este aievea în faţa mea, că pot să-l ating.

– Alinaaa, ce mai faci? Nu te-am văzut demult! Arăţi foarte bine!… m-a luat în braţe, m-a sărutat pe obraji, m-a îmbrăţişat într-o strânsoare dulce. Îmi rămăsese parfumul after shave-ului pe obraji şi mă treceau căldurile cum îl simţeam.

– Hai sus la mine, să bem o cafea!… mă temeam să nu mă refuze, eram surprinsă, fericită şi îmi simţeam corpul fremătând de bucuria atingerii. Ştiam că nu voi putea rezista, ştiam că nu am voie să-l pierd, ştiam că trebuie să fie al meu, ştiam că aceasta este şansa mea iremediabilă.

În lift, nu mai aveam răbdare, m-am lipit de el, ni s-au apropiat buzele încet, timid, mă săruta pe gât, pe obraji, pe ochi… din ce în ce mai pătimaş. Sânii îmi zvâcneau, îl doream atât mult. Abia am reuşit să deschid uşa de la intrare în apartament, ne sărutam şi ne îmbrăţişam în continuu. Nu îmi amintesc deloc, cum am străbătut camera de zi şi cum am ajuns goi puşca în dormitor.

M-a lăsat încet pe spate, pe patul din dormitor şi continua să mă sărute aplecat deasupra mea. M-am întins pe pat, eliberată de toate complexele, dând frâu liber dorinţelor sexuale refulate şi m-am dăruit cu toată fiinţa mea acestui bărbat superb, care în sfârşit se afla în carne şi oase în dormitorul meu. După ce mi-a explorat cu buzele lui perfecte gâtul, braţele, umerii, a poposit asupra sânilor, cu sfârcurile deja întărite care crăpau de excitaţie şi se burzuluiau bosumflaţi de plăcere.

Nu mă atingea cu degetele, doar cu buzele şi limba. Mi-a lins pătimaş sfârcurile, masându-le aureola cu limba, după care i-a luat între buzele acelea senzuale sugându-i la început uşor, apoi din ce în ce mai puternic. Cu cât mă sugea mai tare, cu atât gemetele mele deveneau mult mai vehemente şi simţeam cum mi se umezesc organele genitale în aşteptarea penetrării. A continuat să mă sărute pe burtă, până la buric.

Şi-a înfipt limba adânc în el şi am ţipat de plăcere, de gâdileală, de nu ştiu ce. Când să îmi revin din surpriză, deja îmi explora cu gura, tot organul genital, într-o sărutare… îmi sugea clitorisul… după care a început să-l apese şi să-l lingă, într-un ritm din ce în ce mai alert, de parcă ar fi fost degetul meu când mă masturbam. A continuat să-mi maseze cu limba clitorisul şi am simţit cum sângele îmi urcă în creştet, că îmi explodează corpul. Într-o cutremurare şi zvâcnire puternică mi-am dat drumul, unindu-mă cu energia Universului într-un orgasm nemaitrăit până atunci.

Încă tremuram, de plăcerea orgasmului şi de ultimele zvâcniri când mi-a ridicat picioarele pe umerii lui, în aşa fel încât pusese stăpânire pe tot corpul meu, pătrunzându-mă în poziţia cea mai favorizată, în care mădularul lui putea să intre cel mai adânc în vaginul meu. Fiind extrem de excitată după orgasmul clitoridian pe care l-am trăit, am ţipat de emoţie, apoi am gemut puternic, dar el a continuat să mişte între picioarele mele, să mă penetreze. L-am auzit gemând, juisând de plăcerea supremă, ejaculând puternic în mine.

Nu ne-am protejat, dar ştiam că un copil de la acest bărbat superb, ar fi fost cel mai frumos cadou al vieţii mele. Am trăit împlinirea, satisfacţia sexuală la superlativ, experienţa sexuală a vieţii mele şi după ce a ejaculat, m-a sărutat din nou lung, fierbinte cu dragoste, am simţit iubirea lui şi dorul pe care îl trăise pentru mine:

– Acum eşti a mea! Nu mai vreau să plec de lângă tine!…

Am adormit satisfăcuţi, îmbrăţişaţi, cu trupurile goale încolăcite unul de celălalt, visând şi trăind primăvara patimilor, reîntâlnirea şi iubirea noastră.

Poveste scrisa de Alena – Alenasdiary.ro

Dacă ţi-a plăcut ceea ce ai citit… nu beau cafea… dar cu o prăjitură mă poţi cumpăra… ador “savarina”.

https://revolut.me/florincerchez

Materialele publicate pe acest blog intră sub incidenţa dreptului de autor. Copierea totală sau parţială, distribuirea şi difuzarea neautorizată reprezintă o încălcare a dreptului de autor şi se pedepseşte conform legii. Pentru contact folosiţi adresa: domnuroz@yahoo.com