… Adrian simţea că orgasmul se apropie, dar voia să prelungească cât mai mult posibil… sentimentul acela de siguranţă, de fericire şi beatitudine, pe care îl simţea în vaginul femeii. Spasmele îl cuprindeau, corpul lui a început să tremure. Cu toate că se afla într-o altă dimensiune şi abia reuşea să se adune, şi-a dat totuşi seama că trebuie să întrerupă contactul, fără să ejaculeze în vaginul acela umed, cald şi primitor, oricât de mult şi-ar fi dorit acest lucru. …
Şi-a scos la timp penisul, sperma a explodat din abundenţă pe pieptul şi sânii frumoşi ai Casandrei, împodobind-o ca un colier de perle. Câteva secunde nu au fost în stare niciunul dintre ei să scoată vreun cuvânt. Când Adrian, în sfârşit îşi recapătă raţiunea, se simţea mizerabil. „Doamne, ce am făcut? Doamneeeee… nu sunt normal! Cum să faci sex cu profesoara fiicei tale?”.
Avea impresia în acel moment că nu se putea uita în ochii Casandrei. Îi venea să se topească de ruşine. În schimb, tânăra coborî de pe masa de bucătărie şi îşi căuta hainele, pe care le îmbracă în linişte. Îl privea cu o căldură şi o blândeţe afectuoasă, gândindu-se că el poate să fie sufletul ei pereche, el poate să fie bărbatul pe care l-a aşteptat atât de mult timp.
– Domnişoara Casandra, îmi pare atât de rău, nu… nu ştiu ce m-a apucat, nu era voie… Doamne, nu aveam voie!
Încerca să se îmbrace cât de repede posibil, dar abia reuşea să nimerească butoniera şliţului, să-şi încheie nasturele de la pantaloni.
– Mi-e atât de ruşine!… zise el cu vocea sfârşită.
– De ce? Întrebă tânăra. De ce te simţi ruşinat? Nu ţi-ai dorit acest lucru din clipa în care m-ai văzut?
– Ba da, dar nu aveam voie. Trebuie să plec! …
Fără să-i dea dreptul la replică, bărbatul ieşi pe uşă, de parcă l-ar fi hăituit cineva. Pe scări în jos, murmură de parcă nu ar fi fost normal: „Nu aveam voie!… Nu aveam voie!…” Odată ajuns acasă, căzu în genunchi în faţa micului altar pe care îl construise în amintirea soţiei sale. Era de fapt un dulăpior pe care adunase cele mai dragi poze cu ea şi mici obiecte care îi fuseseră dragi Mariei. Adrian stătea în genunchi şi plângea cu sughiţuri cu mâinile împreunate ca pentru rugăciune.
A stat în genunchi câteva minute bune, nu îşi mai simţea tâmplele, zvâcneau atât de tare încât amorţise. Nu mai simţea nimic, doar o durere puternică care îi sfâşia sufletul. Ştia că trebuie să lase în urmă amintirea Mariei, că trebuia să îşi vadă de viaţă, dar nu avea puterea. Se lega de acea amintire, ca de o relicvă, că de un lucru sfânt în viaţa lui şi nu avea puterea să se desprindă de ea.
După un timp a reuşit să se târască până la pat şi cu greu urcă în el. Privea tavanul alb, imaculat şi simţea că se va prăbuşi asupra lui, că numai acest lucru va ispăşi păcatele pe care tocmai le săvârşise. În tot acest timp, la rândul ei, Casandra rămăsese uimită de reacţia bărbatului, se aştepta ca acesta să fie fericit, că ea, tânăra şi frumoasa balerină devenise a lui. Spre deosebire de el, ea nu avea nicio părere de rău, savurase fiecare moment al contactului lor sexual.
Uitase cu totul de sentimentul acela sublim al atingerilor, de pasiunea şi iubirea trupească. Casandra revedea cu ochii minţii fiecare moment al sexului pe care îl făcuse cu Adrian, labiile i se umeziră din nou, sfârcurile i se întăriră. O excitaţie puternică îi cuprinse tot corpul. Se uitase cu atenţie. Studiase penisul frumos, cu pielea netedă a bărbatului şi se bucurase de dimensiunile lui considerabile, în special de grosime. Zâmbea şăgalnic, gândindu-se la penisul acela frumos: ” Doamne, niciodată în viaţa mea nu am văzut un penis atât de frumos ca a lui Adrian!”
„În ce direcţie mergem acum?” … se gândea profesoara de balet. Ce se va întâmpla cu ei doi? Se va lăsa oare Adrian pradă mustrărilor de conştiinţă sfâşietoare sau îşi va asculta inima? Era clar că se simţea iremediabil atras de ea, dar umbrele trecutului îl bântuia încă. Casandra era atât de excitată, încât, întinsă în patul ei, începu să-şi mângâie sânii. O dureau, sfârcurile se umflaseră sub atingerea fină a degetelor, mâinile ei căutau să se elibereze de haine.
Se dezbrăcase cu totul. Cu mişcări elegante de felină, îşi atinse pielea fină, excitată. Mâna dreaptă îi alunecă între labii, mişcându-se uşor în spaţiul dintre ele şi între vagin şi clitoris. Închise ochii, lăsându-se cu totul în voia plăcerii sexuale. Mâna stângă îi masa sânul şi trăgea de sfârcul întărit, care o durea de excitaţie şi de dorinţă. Îl voia pe Adrian între picioarele ei, îl voia adânc în vaginul ei fierbinte penetrând-o şi mângâindu-i sânii.
Îl dorea cu toţi porii ei. O febră nebună îi cuprinse trupul: Fute-mă Adrian! Fute-mă cu putere! Rupe-mi vaginul cu pula tare!… Ahhhhh… Mâna îi alunecă tot mai rapid între labii, respira greu şi începu să tremure. O căldură dulce, ameţitoare, îi cuprinse tot corpul, vulva se umflase de excitaţie. … Doamne, Adrian cât de mult te doresc!… Orgasmul pusese stăpânire pe corpul ei, explodând într-un ţipăt puternic. Rămăsese într-o stare de letargie.
A adormit aproape instantaneu, dezvelită şi goală, cu corpul ei perfect, strălucind în razele lunii. Adrian s-a trezit buimac a doua zi. Iniţial a avut impresia că visase, că totul fusese doar un coşmar şi că revenind în viaţa reală îşi va da seama că acele lucruri urâte pe care le-a făcut, nu s-au întâmplat. Dar revenindu-şi la realitate, îi venea să urle. Realiză că lucrurile niciodată nu vor mai fi cum au fost.
O luase pe Sofia de la mama lui, o duse la şcoală şi abătut porni spre serviciu. Ce să facă acum? Fata abia începuse cursurile de balet şi lui îi era groază să dea ochi cu Casandra. Pe de altă parte, îi reveneau în minte momentele acelea de plăcere, buzele ei, ochii ei, sânii aceia perfecţi, picioarele lungi cu musculatura fină, vulva aceea perfectă, vaginul ei cald şi primitor. Îi venea să urle!
După lungi cugetări, conchise că nu va merge Sofia cu el la balet, ci o va ruga pe mama lui să ia un taxi, s-o aştepte acolo pe fetiţă şi tot cu un taxi să vină înapoi acasă. Casandra a rămas surprinsă când a întâlnit-o pe doamna Sorescu.
– Bună ziua, s-a întâmplat ceva cu dl Sorescu? Este bolnav?
– Nuuuuuu, are ceva lucrări de predat şi nu a putut să vină cu Sofia, cred că de acum am s-o aduc eu la balet… zise mama lui Adrian.
O deznădejde ciudată o cuprinse pe Casandra. Ştia! Era perfect conştientă că bărbatul este nebun după ea, dar nu înţelegea de ce trebuie să se împotrivească atât de mult sorţii şi propriei sale bunăstări. De unde vine masochismul acesta?
Trecuseră două luni de la micul incident dintre Adrian şi Casandra, şi în tot acest timp, Sofia a fost însoţită de bunica ei, la cursurile de balet.
Casandra nu înţelegea încăpăţânarea bărbatului, nici lupta puternică cu propria lui dorinţă. Fiind o femeie inteligentă îşi dădu seama că trebuie să-l lase să treacă prin toate etapele, nu se putea amesteca în durerea lui. În sufletul lui Adrian se petrecea o luptă între dragostea pe care încă o nutrea pentru soţia lui şi iubirea pasională şi puternică pentru tânăra profesoara de balet.
Noaptea, închidea ochii. Îşi imaginea sfârcul catifelat şi rozaliu al femeii, parfumul acela de caisă coaptă a labiilor ei dulci, atingerea aceea fină a buzelor ei. Offfffffff, ce femeie! A fost a mea cea mai frumoasă femeie de pe planetă şi eu sunt un bou, am fugit pur şi simplu de ea!
Casandra nu reuşea să-l uite pe Adrian. Viaţa ei se derula în cursul normal al roatei de veveriţă în care alerga de obicei. Involuntar auzi cum Sofia şi bunica ei vorbeau, cum că Adrian are de lucru şi că fata va rămâne la bunica ei. Acum este momentul!… se gândi Casandra. Îl voi surprinde, nu îi voi lăsa timp să-şi lingă rănile sau să dea înapoi! Trebuie să-l văd, dorul îmi sfâşie sufletul şi ştiu că şi el mă doreşte! …
Căută rapid cartonaşul de înscriere al Sofiei şi dibui rapid adresa lui Adrian Sorescu. Era zece seara, nici prea târziu, nici prea devreme. Se îmbrăcase sexy. Într-o rochiţă de mătase naturală, sub care nu purta sutien, doar chiloţi de dantelă. Era o noapte tropicală, cu un aer fierbinte care te îmbia la sex. Ajunse în faţa uşii şi sună, având emoţii mari. Auzi câţiva paşi şi uşa se deschise. Bărbatul apucase s-o vadă pe vizor, dar nu ştia ce să facă de surprindere. Instinctiv… deschise uşa.
– Bună seara, Adrian, dacă nu vine Mahomed la munte, vine muntele la Mahomed.
– Casandra, te rog… iartă-mă!…
Femeia îi acoperi buzele senzuale cu ale ei şi nu îl mai lăsă să scoată niciun cuvânt. Buzele se căutau înfometate, de parcă toată existenţa acestor două fiinţe îndrăgostite ar fi depins de acel sărut pasional, nebun, în care uitau amândoi de propria lor fiinţă. Mâna lui Adrian alunecă sub fusta femeii şi îi simţi formele rotunde ale feselor, apoi îşi vârî degetele în vulva ei şi nu le mai scoase de acolo.
Chilotul Casandrei căzu şi rapid, rochia îi urmă exemplul. Bărbatul îşi luă iubita în braţe şi o conduse în dormitorul matrimonial. Gura lui îi sorbea fiecare parte a corpului, sărutând, muşcând în neştire pielea aceea catifelată şi dulce ca mierea.
– Atât de mult te doresc! Doamne atât de mult!…
Abia reuşea să spună, buzele o sorbeau cu totul în goana lor nebună. …Ahhhhhh… Cât de frumoasă eşti, Casandra! … Femeia închise ochii şi se lăsa explorată şi acoperită de sărutările bărbatului. Adrian se dezbrăcase de haine şi acoperi corpul iubitei sale cu trupul lui atletic şi frumos. Excitaţia lui era atât de puternică, încât penisul lui frumos prinsese viaţă şi ajunsese la dimensiuni maxime. Voia să soarbă orhideea aceea sălbatică a femeii. Buzele lui însetate se lipiră de labiile catifelate ale femeii.
Mâna fină a Casandrei îi căuta penisul pe care îl luă în pumnul ei mic ocrotindu-l, precum ai face cu o pasăre rară. Gemeau amândoi excitaţi şi nu mai puteau să se împotrivească iubirii care îi copleşea pe amândoi.
– Iubita mea, te rog să mă ierţi!… spuse bărbatul, şi îşi potrivi penisul la intrarea în vaginul femeii.
Nu şi-a dorit niciodată atât de mult o femeie. Cu o mişcare puternică de penetrare îşi introduse penisul în vaginul cald şi umed al Casandrei, culcat cu tot corpul lui gol, peste frumoasă profesoară. …
Poveste scrisa de Alena – Alenasdiary.ro
Dacă ţi-a plăcut ceea ce ai citit… nu beau cafea… dar cu o prăjitură mă poţi cumpăra… ador “savarina”.
https://revolut.me/florincerchez
Materialele publicate pe acest blog intră sub incidenţa dreptului de autor. Copierea totală sau parţială, distribuirea şi difuzarea neautorizată reprezintă o încălcare a dreptului de autor şi se pedepseşte conform legii. Pentru contact folosiţi adresa: domnuroz@yahoo.com
Ce poveste, m-am excitat maxim citând fiecare rând, fiecare cuvânt, fiecare expresie….hmmmm🤭🤫🙃
Aștept partea a 4 a.
Uhhh… frumoasa poveste!!!