Ancuţa abia terminase liceul. Fiind pasionată de pictură, părinţii s-au gândit să-i plătească un curs. Gestul lor venea ca o consolare după dezamăgirea avută, după ce picase admiterea la Facultatea de Medicină. Ancuţa se visa un chirurg celebru. În ciuda staturii ei firave şi a atitudinii timide, în realitate era o fată cu prezenţă de spirit şi multă empatie faţă de cei din jur. Talentul ei pentru desen se desfăşurase în toată copilăria ei. Acum când fata avea nevoie de puţină relaxare şi concentrare într-o altă direcţie decât medicina, părinţii s-au gândit să-i ofere această posibilitate. …
Cursul de pictură avea loc în clădirea veche a Şcolii de Artă, o clădire construită în stil roman, cu săli imense, cu geamuri mari care ofereau multă lumină, pentru studiu şi contemplare. Primele ore de curs au oferit elemente de bază ale desenului şi picturii. Ancuţa s-a familiarizat rapid cu informaţiile puse la dispoziţia cursanţilor, de către pictorul Dumitru Slavu, un artist distins, aflat la frumoasa vârstă de 65 de ani.
Se adunară în jurul lui Slavu o grupă de 15 învăţăcei, care îşi doreau să stăpânească, cel puţin la nivel de amatori, domeniul vast şi magic al picturii. După ce Slavu a început să se lămurească asupra talentului şi personalităţii fiecărui cursant şi după ce considera că aceştia dispun de suficientă bază şi informaţii pentru a putea reproduce corpul uman, îi anunţă într-o după-amiază că la următoarea sesiune de atelier, va aduce un model masculin, pe care învăţăceii îl vor schiţa, iar mai apoi reproduce în tablourile lor.
Le-a mai spus că vor trebui să schiţeze studii asupra diferitelor părţi ale corpului bărbatului, apoi va trebui să creeze o compoziţie la care bărbatul să fie centrul de interes. Ancuţa nu mai avea răbdare, le povestise cu entuziasm părinţilor ei, cum că la următoarea sesiune de atelier va desena după un model, care va sta în faţa ei, aievea. Fără prea multe prezentări prealabile Slavu îl introdusese pe Marc, tânărul student la sculptură, care le va servi de model cursanţilor:
– Marc, du-te te rog în vestiar şi dezbracă-te! Lasă-ţi hainele liniştit acolo!
Marc, dezinvolt şi natural, se duse în vestiar şi se lepădă de haine. Şcoala de pictură pregătise un piedestal pentru modele, ca un mic podium la care urcă-i două trepte. În mijlocul podiumului trona un scaun. Marc urcă lejer pe podium şi se aşeză pe scaun. Era perfect gol. Muşchii pieptului, umerii bicepsul, tricepsul frumos lucrate la sală, în fascicole bine conturate şi definite de muşchi, arăta ca un ecorşeu, o adevărată reprezentaţie anatomică uşor de modelat şi schiţat. Parcă era un model pentru cursul de sculptură.
Bărbatul îşi desfăcu uşor picioarele, în aşa fel încât să le fie uşor cursanţilor să îi vadă şi scrotul şi penisul. Un penis frumos cu pielea întinsă fără vene umflate, fără pete roşiatice, cu ouţele de dimensiuni considerabile, un bărbat tânăr şi sănătos, o frumuseţe clasică. Marc stătea exact în faţa Ancuţei. Poziţia în care se aşezase îi oferea o perspectivă, exact în linia vizuală a feţei, asupra penisului acela frumos. Ancuţa nu avusese treaba cu bărbaţii.
Se afundase de ceva timp în învăţătură şi studiu. Gândul ei era cu totul captivat de visul de a deveni chirurg. Îşi dorea foarte mult o carieră în profesia de medic, şi era hotărâtă să meargă până în pânzele albe să obţină acest lucru. Dar în acel moment, nu îşi putea lua ochii de la organul genital al tânărului. Sexualitatea ei nu prinsese încă contur, nu a prezentat interes pentru ea până în acel moment.
După ce s-a săturat să-i admire penisul, a ridicat privirea, neputând să nu observe, frumuseţea orbitoare a tânărului: părul lung până la umeri, desfăşurându-se în bucle jucăuşe, ochii mari albaştri, cu gene negre şi lungi. Profesorul Slavu, făcuse o alegere perfectă, avea în faţa ei o frumuseţe clasică, un adevărat Adonis.
Blonduţa firavă, cu alură de adolescentă, nu avea curajul să-l privească în ochi pe bărbatul frumos care îi stătea de model. Mult timp Marc nu o remarcase. Doar că atunci când obrajii ei de copil se coloraseră din cauza ruşinii, pe care goliciunea lui o provocase, băiatul remarcă frumuseţea juvenilă a Ancuţei. Era ca un copil care descoperea o jucărie nouă, care îi atrage atenţia. În momentul în care Marc a observat fâstâceala aceea dulce şi sinceră a fetei şi broboadele de sudoare care îi înconjurau ochii aceia frumoşi de căprioară, simţi o zvâcnire ciudată a penisului său.
Îl excita naivitatea şi inocentă a fetei. Nu avusese parte de virgine în viaţa lui, doar de femei mature care ştiau exact ce voiau, care ştiau să-l stăpânească şi să scoată din el sexualitatea aceea brută, care nu cere sentiment, doar acţiune. Dar fata inocentă, dulce ca un copil, cu tenul ei alb şi palid, cu buclele ei aurii, era o descoperire fascinantă pentru Marc. În salopeta de lucru a fetei se întrezăreau sânii aceea mici cu sfârcuri umflate. Bărbatul îşi imagina cum îi suge încet, în timp ce degetul jucăuş îi explorează vulva umedă şi clitorisul umflat.
Fata îi evita privirea, îl iscodea pe ascuns, sub perdeaua genelor ei lungi, dar bărbatul o fixă direct. Îşi desfăcu şi mai bine picioarele şi se lăsă uşor pe spate pe scaun, scoţând şi mai bine în evidenţă ouţele şi penisul care stătea uşor umflat. Nu avea curajul să se gândească la corpul gol de adolescentă al Ancuţei, se temea să nu i aibă erecţie în timpul sesiunii de pictură.
Sesiunea de atelier dura trei ore, cu două pauze în tot timpul acesta. Marc a încercat s-o abordeze în pauze, dar fata s-a făcut nevăzută. Unde putuse să dispară în tot acest timp? Ancuţa se refugiase în baie. Ar fi fost imposibil să nu observe interesul băiatului pentru ea. O apucă frica… Cum să se comporte?… Simţea că va fi abordată de tânărul chipeş… Dar ce va face mai apoi?… La finalul sesiunii, Marc pur şi simplu sări de pe piedestal exact lângă Ancuţa, aşa gol puşcă cum era.
– Domnişoară, trebuie să vii cu mine la o cafea… zise cu tupeu tânărul, luând-o de mână, fără să-i pese că este gol în faţa ei.
– Aaaaaa, păiii…
– Nu poţi să mă refuzi, doar o cafea… Dacă nu îţi place de mine, asta este. Nu pierdem niciunul dintre noi nimic.
– Păi, unde şi când?
– Hai să mergem mâine după sesiunea de pictură. Este o cafenea în apropiere.
Fata încuviinţă din cap, că este de acord. În drum spre casă, în autobuz, imaginile cu bărbatul acela frumos şi gol i se învârteau în cap, ca un carusel, într-un vârtej nebun care o ameţea. … Vai de mine, eu cu băiatul ăsta perfect? Ce să caut eu, cu un bărbat versat că asta? Păi, asta mă mănâncă de vie! Ce mă fac? Nu, nu trebuie să intru în acest joc, cu siguranţă că vrea de la mine, un singur lucru, doar sex şi atât. …
Ancuţa nu avea niciun fel de experienţă sexuală. A avut un prieten în liceu pe Cristian, cu care în realitate erau mai mult amici. O sărutase odată, dar ei i s-a părut foarte scârbos, pentru că, Cristian îi mânjise toată faţa cu saliva lui. Iar cu o altă ocazia o prinsese de ţâţe şi a durut-o atât de rău, încât ea l-a respins imediat cu vehemenţă. Cam asta a fost toată experienţa ei sexuală din adolescenţă. Era perfect conştientă că undeva în lumea ei intrinsecă, există o fiinţă ahtiată după sex, doar că acest lucru nu prinsese încă contur, nu a avut ocazia să se deschidă, să se afirme.
Îşi făcuse un obicei ciudat, când rămânea în intimitatea ei, singură în casă, când ştia sigur că părinţii sunt plecaţi. Se dezbrăcă de haine şi se aşeză în faţa oglinzii din dormitor. Îşi desfăce părul lung, auriu, care se revărsă în bucle bogate pe spatele şi umerii ei. Se apucă să-l perie încet, privindu-se în oglindă. Mâna dreaptă mânuia peria, mâna stângă alunecă pe suprafaţa corpului ei, cu pielea fină şi catifelată. Mâna alunecă peste sfârcurile catifelate, vulva se umflă de excitaţie. Simţea un junghi plăcut şi o căldură ciudată între labiile care creşteau în volum.
Îşi masa uşor un sân, apoi pe celălalt, mâna cobora între coapse, atingându-le gentil. Coapsele interioare erau o zonă erogenă, care nu suportă să fie atinsă. Când mâna aluneca uşor peste ele, fata scotea un oftat adânc… Ahhhhhhh… Ce bine ar fi să mă atingă un bărbat?… Fiecare sesiune de auto mângâiere se sfârşea în plâns. Într-un plâns cu sughiţuri, care trăda nevoia sexuală şi singurătatea femeii care tânjea deja după un partener sexual şi un iubit. Ancuţa nu ştia să se masturbeze, încă nu descoperise această activitate, dar dorinţa sexuală mijea în interiorul ei, ca un flagel.
Întâlnirea cu Marc, a fost plăcută. Tânărul a încercat să fie cât se poate de politicos, deşi ar fi vrut să-şi vâre degetele din prima, între labiile fetei. Simţea o uşoară agresivitate sexuală, de parcă ar fi vrut să-i rupă acolo atunci hainele şi să-i desfacă picioarele. Da, ar fi vrut să-i soarbă pizda, să i-o mozolească, ar fi vrut să-i ridice picioarele pe umerii lui şi s-o pătrundă adânc, din prima, fără text, fără cuvinte, fără preludiu, doar futai.
Era conştient că aceste porniri nu îl vor conduce la succes, în cazul acestei fete, aşa că şi-a impus să se controleze.
– Cu ce îţi petreci timpul Ancuţa? Sigur, în afara cursului de pictură?
– Păi trebuie să învăţ. Vreau să încerc din nou la anul, să dau la medicină.
– Îţi doreşti atât de mult să devii medic?… în timp ce vorbea, tânărul o iscodea pe fată.
Ancuţa nu era fardată, dar poseda acea frumuseţe naturală, pe care doar florile câmpului o au. Ochii căprui, aveau o lumină aurie şi irisul cu punctuleţe închise, semăna cu un chihlimbar. În ciuda părului blond auriu, genele şi sprâncenele feţei negre îi conturau ochii, cu lumina lor aurie. Când zâmbea îi apăreau două gropiţe în obraji, buzele cărnoase şi senzuale prindeau viaţa.
O voce dulce suavă şi totuşi cristalină, care sună ca un clopoţel de argint. Când râdea, ochii râdeau şi ei, lumina lor aurie umplea tot spaţiul din jur. Marc avea impresia că şi-ar dori să oprească timpul, să rămână acolo, în cafeneaua aceea micuţă, doar s-o privească pe Ancuţa şi atât. Când se simţi mai sigur pe el, tânărul o îmbrăţişă peste umeri pe fată, dar aceasta se eliberă rapid din strânsoarea lui.
– Aaaaa, trebuie să plec… zise fata şi îşi luă rapid tălpăşiţa, ca arsă.
Băiatul rămase uimit, cu buzele umflate, nu se aşteptase la această reacţie. Ajunsese într-un punct de intimitate, peste care nu ar fi trebuit să treacă, de la prima întâlnire. Nu înţelegea. De fapt, asta era, apropierea fizică a bărbatului, căldura corpului masculin lipit de trupul ei, trezise sentimente pe care nu le trăise până acum, care o înfricoşau.
A doua zi, Slavu îi anunţa pe cursanţi, că Şcoala va continua cu o tabără de pictură şi îi invită pe toţi cursanţii să se alăture. Vară, era frumos afară, mulţi cursanţi şi-au scos concediile pentru a petrece în aer liber două săptămâni minunate, în sânul naturii, făcând ceea ce le place cel mai mult: desen şi pictură.
La început Ancuţa nu era hotărâtă să participe, dar la insistenta părinţilor a acceptat să plece şi ea în tabără. Locul în care se desfăşura tabără, era un fost conac boieresc, restaurat pe bani europeni, unde funcţiona şi o pensiune. Camerele curate, baia la capătul holului. Femeile s-au cuplat câte patru în cameră. Iniţial s-a spus că nu vor avea modele umane. Li s-a spus că vor picta doar peisajul superb al locului, aşa că apariţia lui Marc în tabără a reprezentat o adevărată surpriză pentru Ancuţa.
Abia ajunseseră în tabără, abia şi-au luat fetele cazarea, că s-a şi anunţat că seara va fi foc de tabără şi că este toată lumea aşteptată să se alăture. Fâşneţ şi cu o lumină de şmecheraş în ochii lui superbi, Marc o abordă pe Ancuţa:
– Sper că mă laşi să stau lângă tine, la focul de tabără… zise el râzând, fără să aştepte răspuns. …
Poveste scrisa de Alena – Alenasdiary.ro
Dacă ţi-a plăcut ceea ce ai citit… nu beau cafea… dar cu o prăjitură mă poţi cumpăra… ador “savarina”.
https://revolut.me/florincerchez
Materialele publicate pe acest blog intră sub incidenţa dreptului de autor. Copierea totală sau parţială, distribuirea şi difuzarea neautorizată reprezintă o încălcare a dreptului de autor şi se pedepseşte conform legii. Pentru contact folosiţi adresa: domnuroz@yahoo.com
frumoasa poveste!!!