Trebuia să fie o seară de distracţie, o seară la club, să dansăm, să ne simţim bine. Dar ceva s-a întâmplat, ceva care a perturbat toată distracţia noastră. Un prieten comun a făcut o afirmaţie ce a deranjat-o pe iubita mea foarte tare. Şi nu doar afirmaţia a fost problema, ci faptul că, în opinia ei, ar fi trebuit să reacţionez. Tocmai aici era dilema între noi, eu nu consideram că ceea ce s-a spus a fost o jignire, iar ea a considerat contrariul. …
“Eu nu vă vedeam împreună, nu mi se pare că vă potriviţi”… au fost cuvintele rostite de prietenul nostru comun, pe fondul unui consum mai ridicat de alcool.
În opinia mea, am considerat că cele spuse de el reprezintă doar o părere. Chiar dacă ar fi trebuit să-şi ţină părerea pentru el, deoarece nu i-a solicitat nimeni un punct de vedere. În schimb, iubita mea a luat-o personal, şi mai mult de atât, cuvintele lui au reprezentat pentru ea un atac mârşav la relaţia noastră şi trebuia să intervin.
Inevitabil, nefiind de acord amândoi asupra problemei, s-a iscat o mică tensiune, şi cum era de aşteptat, mi-a zis să plecăm acasă că ea nu mai doreşte să rămână. Trecuse de ora 1 noaptea. Singurul mod de a ajunge acasă era să folosim un taxi. Posibil că distanţa era prea mică din moment ce niciun taximetrist nu a dorit să accepte comanda noastră. Neavând de ales, a trebuit să mergem pe jos câţiva km până la ea acasă, iar apoi, dacă aveam noroc să iau un taxi până la mine acasă.
Tot drumul ea a fost îmbufnată, nici măcar nu voia să stea în acelaşi rând cu mine, tot timpul voia să fie cu câţiva paşi înaintea mea. Din când în când se oprea, se întorcea cu faţa spre mine şi îmi arunca câteva vorbe pe un ton ridicat, apoi îşi continua drumul, fără să aştepte să-i răspund.
Dacă ai fi ţinut la mine şi la relaţia noastră, ai fi spus ceva, dar se vede că nu-ţi pasă de mine şi de noi.
Epuizasem toate argumentele, iar ca să răspund la fiecare replică pe care mi-o arunca la întâmplare, îmi părea că nu mai am putere, că nu mai vedeam scopul acestei discuţii inutile. Am ales doar să o urmez, ca să o conduc acasă, şi să tac.
De asta nu mai zici nimic, pentru că ştii că am dreptate.
Oare de ce eu nu vedeam tot contextul ca pe o problemă gravă precum o vedea ea? Şi ce mai conta ce părere avea acea persoană, doar nu locuiam împreună? Nu poţi mulţumi pe toată lumea. A făcut o afirmaţie pe care nu i-a solicitat-o nimeni, iar una dintre persoane… nu dăm nume… Elena!… a luat foc.
Să ştii că între noi totul s-a terminat! Nu mai vreau să ştiu nimic de tine! Nu eşti în stare să lupţi pentru relaţia noastră, nu mai avem niciun motiv să stăm împreună. Este ultima dată când ne întâlnim.
În mintea mea era doar… Cu ce ţi-am greşit eu, ţie, Doamne?… Mai aveam puţin să o conduc până acasă şi apoi să plec spre locuinţa mea, să-mi limpezesc gândurile în linişte. În compania ei nu aş fi putut, pentru că am ales să nu zic nimic, ca să nu ne certam şi mai tare, iar ea încă mai avea ceva de comentat.
Ajunşi în faţa blocului, m-am gândit că este suficient până unde am condus-o, iar de acolo sigur se descurca. Ea se pregătea să deschidă uşa de la intrarea în bloc când m-am întors şi i-am zis scurt… La revedere!… Replica ei a venit imediat:
– Unde crezi că pleci? Ştii doar că mă chinui să deschid uşa de la apartament, încă nu au venit muncitorii să o repare. Trebuie să mă ajuţi!
Fără să zic ceva, doar am urmat-o. În lift, să nu cumva să ne atingem, fiecare a stat cât mai departe unul de altul. Ea cu capul întors, parcă puţin cu nasul pe sus, privindu-mă discret. Măcar acolo nu a mai comentat nimic. Am deschis uşa de la apartament şi voiam să plec, când…
– Dar tu chiar nu ai nimic de spus? Nu ai puţină demnitate ca bărbat, să recunoşti că ai greşit de data asta?
Am privit-o, aş fi vrut să zic ceva, dar nu eram în stare să-mi găsesc cuvintele. Aş fi avut multe de spus la tot ce mi-a comentat până am ajuns la ea acasă, dar parcă, nu mai credeam că este necesar.
– Zii ceva!
– Intră, ne aud oamenii, este târziu!
După ce am intrat şi am închis uşa în urma noastră, ea aştepta să spun ceva, orice. Cuvintele parcă refuzau să iasă din gura mea.
– Ai ceva de zis sau totul s-a încheiat între noi?
În acel moment m-am împins în ea, până ea a ajuns cu spatele de zid, corpul ei lipindu-se de zidul rece, buzele noastre ciocnindu-se într-un sărut lung şi apăsat. Între noi se ducea o luptă, parcă o luptă de răzbunare reciprocă, fiecare dintre noi încercând să-l domine pe celălalt prin gură, prin mușcături și respirații întretăiate.
Mâinile ei mi-au apucat părul cu brutalitate, trăgându-mi capul pe spate atât de tare încât am simțit o durere ascuțită la ceafă, dar asta nu m-a oprit, chiar dimpotrivă, m-a făcut să o mușc de buza de jos, trăgând ușor până când am simțit gustul al sângelui ei pe limba mea.
– Te urăsc!… mi-a șuierat ea printre dinți, cu vocea răgușită de furie și dorință, în ochii ei părea să văd un dispreț pe care nu îl cunoșteam prea bine.
– Simțirea e reciprocă… i-am răspuns eu, apăsându-mi palma pe gâtul ei, nu suficient cât să o sufoce, dar destul cât să-i simt pulsul bătând nebunește sub degete. Cu cealaltă mână i-am ridicat rochia până în talie, mâna pierzându-se între picioarele ei.
M-a împins brusc în piept cu ambele palme, forțându-mă să fac un pas înapoi. Avea acea privire “laser”, de parcă mă ura din tot sufletul ei, dar în același timp m-a tras după ea spre dormitor. Mersul ei legănat asemeni unei rațe, legănându-şi posteriorul într-o parte şi în alta, părea un dans al provocării. Privirea ei era un amestec letal de ură și poftă animalică, ca și cum m-ar fi vrut doar ca să mă distrugă.
Când am ajuns în dormitor, m-a împins din nou, cu toată forța ei, și am căzut pe spate pe marginea patului, salteaua scârțâind sub greutatea mea. În acel semi întuneric s-a urcat imediat deasupra mea, genunchii ei apăsându-mi șoldurile, mi-a prins încheieturile cu mâinile, țintuindu-le deasupra capului meu pe pat.
– Nu te vreau!… a mințit ea cu o voce joasă, veninoasă, în timp ce se aplecă să-mi muște lobul urechii, dinții ei lăsându-mi o urmă dureroasă… Dar o să te folosesc până te rup.
– Atunci fă-o, ca o nemernică ce eşti!… i-am răspuns eu, smucindu-mi mâinile cu o mișcare bruscă și răsturnând-o sub mine într-o clipă.
Am prins-o de încheieturi la rândul meu, apăsându-i brațele deasupra capului, corpul meu acoperindu-l pe al ei complet. Rochia i se ridicase destul de mult. Suficient cât să-mi uşureze planul. Am strecurat o mână între picioarele ei până la chiloţi. Degetele mele explorând-o fără milă, găsind-o deja udă și fierbinte, gata să cedeze în ciuda cuvintelor ei.
– Uită-te la tine!… i-am șoptit eu la ureche, mușcând-o ușor de gât… Te prefaci că mă urăști, dar corpul tău mă imploră să te fut acum…
Mi-a dat o palmă peste obraz, pocnetul răsunând în cameră ca un tunet, obrazul meu arzând instant, simţind cum se înroşeşte. I-am întors palma instant, controlat, dar suficient cât să-i lase o urmă roșie pe piele şi să simtă urmele degetelor mele. A gemut adânc, nu de durere, ci de o plăcere nebănuită, mi-a prins gâtul cu ambele mâini, trăgându-mă jos pentru un alt sărut furios, limbile noastre luptându-se ca la un duel.
În lupta noastră pentru dominare, am reuşit să mă deschid la pantaloni şi să-mi scot penisul afară. Chiloţii ei traşi spre lateral… am intrat în ea dintr-o singură mişcare… poate brutală… adânc şi fără atenţionare. Corpul ei s-a arcuit sub mine cu un icnet lung. Unghiile ei s-au înfipt în spatele meu, zgâriind pielea, lăsând urme care mă făceau să mă mișc și mai tare, și mai repede.
Am început un ritm nemilos, cu fiecare împingere părea a fi o pedeapsă, o revendicare a ceea ce uram și doream în același timp. Ea se zbătea sub mine, dar nu ca să scape, ci ca să mă provoace, picioarele ei încolăcindu-se în jurul taliei mele, trăgându-mă și mai adânc.
– Mai tare, idiotule!… mi-a șoptit la ureche… Dacă nu poți lupta pentru mine în public, măcar fute-mă ca și cum ai vrea să mă omori.
Cuvintele ei au fost ca o sabie pentru mine, ce părea că taie în carnea mea. Am răsucit-o brusc cu faţa în jos. Perna din apropiere am pus-o sub ea, cu posteriorul destul de ridicat. Mi-am potrivit penisul şi m-am lăsat cu toată greutatea peste trupul ei… aahhh…
Am reluat mișcările destul de rapide, ce făcea ca patul să tremure, lovindu-se de perete în ritmuri haotice. Ea și-a înfipt unghiile în cearșafuri, gemând cu fața schimonosită de cearceaf.
– Spune-mi că mă iubești!… i-am spus în timp ce o penetram vijelios.
– Niciodată!… a fost răspunsul ei scurt, dar corpul ei o trăda, șoldurile ei împingându-se înapoi împotriva mea, cerând mai mult… Te detest… te detest atât de mult!…
Am accelerat, corpul ei tremurând încet de apropierea orgasmului, gemetele tot mai zgomotoase. Am răsturnat-o din nou pe spate, de data asta ridicându-i picioarele pe umerii mei, intrând și mai adânc, permițându-mi să o ating în puncte ce o făceau să țipe înăbușit. Mâinile ei au coborât să mă apuce de șolduri, ghidându-mă, forțându-mă să merg și mai repede.
– Hai, termină-mă!… a gemut ea, cu vocea ei amestecată de plăcere și ură.
Am prins-o de glezne, desfăcându-i picioarele larg, și am continuat să o penetrez cu o furie crescândă, sudoarea curgându-ne pe corpuri, aerul din cameră încărcat de mirosul de sex și răzbunare. Când a avut primul orgasm, a fost ca o explozie. Corpul ei s-a încordat complet, spatele arcuit de pe pat, un urlet reținut scăpându-i din gură în timp ce se strângea în jurul meu, pulsând violent. Nu m-am oprit, continuând să mă mișc, făcând-o să tremure și să geamă necontrolat.
Am schimbat poziția din nou, trăgând-o jos de pe pat pe podea, unde am îngenuncheat în spatele ei, apucând-o de talie și intrând din nou, de data asta cu ea pe patru labe, părul ei căzându-i peste față. Mișcările erau sălbatice, mâinile mele lăsându-i vânătăi pe șolduri, iar ea se împingea înapoi cu aceeași intensitate, unghiile ei zgâriind covorul în căutarea unui sprijin.
– Nu te opri!… îmi zicea într-una… Urăsc cum mă faci să simt asta!…
Am tras-o în sus, lipind-o de mine cu spatele la pieptul meu, o mână strecurându-se să-i masez sânii cu brutalitate, strângând sfârcurile până la durere, în timp ce cealaltă o ținea de gât, controlându-i respirația. Am continuat așa, mișcări lente și adânci acum, prelungind tortura, făcând-o să implore în șoapte răgușite.
Când a venit al doilea orgasm, a fost și mai intens. Ca un val care a zguduit-o din cap până în picioare, țipătul ei umplând camera, corpul ei moale și tremurând în brațele mele. Abia atunci m-am eliberat și eu, golindu-mă în ea cu o ultimă serie de împingeri violente în pântecele ei, ca şi când voiam să marchez momentul, să nu-l uite întreaga viaţă.
Am căzut amândoi pe podea, gâfâind, transpirați, cu corpuri marcate de unghii, mușcături și vânătăi. Respirațiile noastre se amestecau în aerul greu, dar niciunul nu s-a mișcat să se despartă. După minute lungi de tăcere, ea a vorbit prima, cu vocea răgușită și plină de amărăciune:
– Asta nu schimbă nimic. Mâine tot te urăsc.
Am râs scurt, amar, fără să o eliberez din brațe.
– Și eu pe tine. Dar acum… stai aici!
Niciunul nu s-a ridicat. Am rămas lipiți unul de altul, conectați încă, respirând greu, ca doi dușmani care se urăsc prea mult ca să se poată despărți vreodată cu adevărat.
Dacă ţi-a plăcut ceea ce ai citit… nu beau cafea… dar cu o prăjitură mă poţi cumpăra… ador “savarina”.
https://revolut.me/florincerchez
Materialele publicate pe acest blog intră sub incidenţa dreptului de autor. Copierea totală sau parţială, distribuirea şi difuzarea neautorizată reprezintă o încălcare a dreptului de autor şi se pedepseşte conform legii. Pentru contact folosiţi adresa: domnuroz@yahoo.com
