Stătea în fața lui, cu fața calmă, complet goală. Era aproape la fel ca acum ani de zile, când se întorceau împreună de la campus spre camera lor mică închiriată, cu trupurile deja împletite înainte ca ușa să se închidă măcar. Patul era abia destul de mare pentru două persoane, și totuși cumva cuprindea întreaga lume. Cicadele țipau fără oprire afară. Lumina soarelui se strecura prin jaluzele în dungi subțiri, aurii. …
Transpirația îi curgea pe trup, picurând pe al ei, pe sânii ei, alunecând mai jos, spre abdomenul inferior… ca și cum până și sufletele lor erau presate una într-alta, strivite și contopite într-una singură. Alex întinse mâna și o atinse pe femeia din fața lui… dacă mai putea fi numită femeie. Degetele lui frământară sânii ei, moi ca jeleul, plini și palizi, cu venele delicate abia vizibile sub piele.
Textura de silicon părea aproape prea reală, detaliată până la cei mai mici pori. Mâna lui coborî mai jos, atingând vulva. Tremură ușor. O respirație grea îi scăpă. Își îngropă fața în scobitura gâtului ei, sărutând ușor în timp ce degetele lui alunecau încet mai adânc… Nu era prima dată.
La doi ani după ce își pierduse iubita, Alex devenise gol pe dinăuntru. Fiecare zi era la fel: muncă la universitate, cereri de proiecte, coordonare de studenți, apoi întoarcerea acasă pentru a-și rezolva singur dorințele. Sărăcia și dulceața anilor de student păreau imposibil de îndepărtate, ca o vară care nu se mai termina niciodată, doar că se terminase demult.
Până într-o zi, la un prieten, a văzut-o. O femeie care nu putea vorbi, nu putea mișca, care doar se uita la el. Și totuși, în ochii ei părea să existe un fel de emoție inexplicabilă. Prietenul lui mângâie mâna păpușii de silicon și spuse încet, aproape în treacăt:
– Încearc-o!
Așa că Alex a încercat. A comandat cea mai nouă păpușă full-silicone doll (păpușă din silicon) de la brandul recomandat de prieten. Voia să fie cât mai reală posibil, așa că a adăugat toate opțiunile disponibile: vene sub piele, texturi detaliate, sunete declanșate la atingere… tot.
-Vocea ta va suna ca a ei?… a întrebat Alex, privind fix păpușa. Numele ei era Lumina. Un nume frumos. Lumina, soarele meu.
Lumina a sosit ca într-un ambalaj discret. Alex desfăcu straturile de ambalaj atent: cutia de carton, spuma, sacul de protecție. Și acolo era ea, întinsă liniștită, impecabilă și nemișcată. Pașnică. Frumoasă. Nu judeca. Nu cerea. Nu-l privea cu dezamăgire sau așteptare. Era goală, dar machiajul ei era delicat, ca și cum s-ar fi pregătit singură pentru o întâlnire.
Alex nu a ezitat. O ridică pe pat, o sărută, o atinse. Trupul lui reacționă instant, și nu i s-a opus. Se dezbrăcă cu gesturi exersate. Îi aranjă brațele, îndoindu-le la unghiul potrivit, ghidându-i mâna până când aceasta îi cuprinse sexul întărit. Un geamăt îi sfâșie gâtul.
Apoi o pătrunse. Începu să se miște ritmic, tot mai repede, până când și Lumina începu să geamă, o voce care suna a implorare și plăcere în același timp. După prima eliberare, Alex încă mai voia. Voia să testeze funcțiile pentru care plătise. Îi strecură penisul în gură.
Buzele ei erau moi, gura caldă, aproape tulburător de veridică. A activat modul auto-felatie și aspirație orală automată. Lumina se mișca înainte și înapoi cu o devoțiune mecanică, sugând într-un ritm prea perfect. Se așeză în genunchi în fața lui. Alex îi prinse părul lung și auriu, ghidându-i capul, mișcându-se împreună cu ea. Căldura se răspândea în valuri, înecându-l în amintiri și senzații până când ejaculă din nou, camera umplându-se de ecoul gemetelor lor.
În noaptea aceea, Alex începu să-și imagineze altceva. Ce-ar fi dacă ar exista o love doll (păpușă de dragoste) care să semene exact cu iubita lui? Ca și cum i s-ar fi redat viața. Ca și cum s-ar fi întors. Așa că contactă din nou firma. Urmă pașii: confirmare poze, modelare 3D, matriță, personalizare, livrare… și așteptare. Așteptare nesfârșită.
Până într-o zi, Lina, iubita lui, stătu din nou în fața lui. Tot din silicon. Tot cu piele ca a omului. Tot perfectă. Alex o strânse în brațe, cu lacrimi în ochi. Pentru prima oară după ani, simți că dragostea se întoarce. Îi legă o panglică peste ochi.
– Exact ca înainte, șopti Alex… Dăruiește-te mie complet!
Îi vorbea Linei încet, la ureche, despre subiectele peste care obișnuiau să se certe până târziu în noapte: sex și Marele Celălalt, Lacan și Freud. E perversiune asta, Lina? Dar acum nu mai era privire, nu mai era respingere, nu mai era îndoială. Doar încredere. Doar plăcere. Și asta era de ajuns.
Mâinile lui, aspre pe partea laterală a degetului mijlociu de la atâția ani de scris, trasară moliciunea roz-pal a sânilor ei. Alunecă din nou în ea, în canalul cald și cedant pe care și-l amintea atât de bine. Dimensiunea, strânsoarea, familiaritatea… îi strângeau pieptul. Îi sărută buzele.
-Știi… murmură Alex … nimic nu s-a schimbat. Viața nu s-a schimbat. Nici academia nu s-a îmbunătățit. Totul e exact la fel ca atunci când ai plecat… dar aceste cuvinte le pot spune doar ție. Pentru că tu îmi aparții complet. Și eu nu mai sunt tânăr… dar acum te am din nou.
Într-o zi mă voi întoarce la tine. Își aminti cuvintele Linei. În sfârșit… Te-ai întors.
Material scris de Ridmii
Dacă ţi-a plăcut ceea ce ai citit… nu beau cafea… dar cu o prăjitură mă poţi cumpăra… ador “savarina”.
https://revolut.me/florincerchez
Materialele publicate pe acest blog intră sub incidenţa dreptului de autor. Copierea totală sau parţială, distribuirea şi difuzarea neautorizată reprezintă o încălcare a dreptului de autor şi se pedepseşte conform legii. Pentru contact folosiţi adresa: domnuroz@yahoo.com
Nu se compară trăirea cu orice personaj de vis, cu un latex…
Buna seara unde pot găsi aceste povești le vreau video
Buna seara, din ce ai scris nu cred ca am inteles bine, dar poate vei explica. … Povestile sunt aici, pe site, aici unde ai comentat. Daca ai intrat de pe tel, gasesti arhiva pe ani mult mai jos … Despre video, nu exista in format video la materialele publicate.