Ziua de 14 februarie nu anunţa nimic deosebit pentru Sorina. Se obişnuise cu ideea că va petrece ziua singură, ea şi pisica. În apartamentul ei nu era nicio urmă de romantism de manual: nicio lumânare cu miros de vanilie, niciun buchet de flori, nicio sticlă de prosecco, nici măcar un bilețel scris de mână. Pe masa din bucătărie era ceva dezordine, dar ea nu avea de gând să cureţe prea curând. …
Se cuibărise pe colțul canapelei extensibile, cu genunchii strânși la piept, purtând niște pantaloni largi de pijama şi o bluză, privind la televizor. Părul castaniu-roșcat era prins cu un elastic gros, câteva șuvițe rebele căzând peste ochi. Fuma electronic, aburii cu gust de tutun rece umplând camera. Soneria sună o dată, scurt. Nu se ridică imediat. A aşteptat un pic, spera să fie o greşeală, dar persoana a insistat să sune.
S-a dus să vadă cine este, un pic iritată de situaţie. În pragul uşii era Emil, având în mâna sa o pungă de plastic de la un celebru lanţ de magazine. Din privirea lui, părea că nu ar fi trebuit să fie acolo… nu știu de ce naiba sunt aici, dar totuși sunt.
– Ai întârziat trei săptămâni și jumătate… spuse ea sec, fără să-l invite înăuntru.
– Am întârziat, dar am venit până la urmă. Oricum, mâine am tren la prima oră ca să mă întorc.
Nu a aşteptat să fie invitat înăuntru, şi-a făcut loc pe lângă ea şi a intrat în locuinţa ei. Sorina nu era pregătită să-l primească, dar nu a avut încotro şi a încuiat uşa în urma lui. El a scos din acea pungă un pachet de patru doze de bere.
– Clasic Valentine’s Day… mormăi ea, luând una din beri din pachet.
– Da, clasic… aprobă el.
Se așezară amândoi pe canapea, la distanță de un metru unul de celălalt. Berea se deschise cu un pufnet. Băură în tăcere. Televizorul era pornit pe un canal de muzică veche, dar volumul era dat încet, doar un murmur de fundal. Sorina luase câteva guri de bere, apoi s-a ridicat şi s-a dus către fereastra ce oferea o panoramă extraordinară asupra oraşului.
– De ce-ai venit?… întrebă ea fără să se întoarcă.
Emil se ridică și el, veni în spatele ei. Nu o atinse, doar stătu acolo la câţiva centimetri lângă ea.
– Pentru că azi este 14 februarie și totuși nu suport gândul că ești singură.
– Nu sunt singură, am pisica.
– Pisicile nu știu să lingă… așa cum trebuie.
Cuvintele au fost spuse încet, aproape în șoaptă, dar au lovit-o ca o palmă. Sorina se întoarse brusc. Ochii li se întâlniră. În secunda următoare gura lui era pe a ei… nu sărut tandru, nu sărut de cinema. A fost un sărut flămând, cu dinți, cu limba care o căuta agresiv, cu respirație întreruptă și mâini care deja îi ridicau tricoul.
Sorina îi prinse gulerul hanoracului și-l trase spre ea, mușcându-i buza inferioară suficient de tare încât el scoase un geamăt scurt. Îl împinse spre perete, mâinile ei coborâră rapid, desfăcură cordonul pantalonilor lui de trening, a băgat mâna în pantaloni, apoi în chiloţi… i-a prins penisul în mâna ei. Era deja semi erect, dar crescu instantaneu în palma ei. Emil îi smulse bluza peste cap. Rămase goală de la brâu în sus, fără sutien, pielea palidă presărată cu pistrui pe clavicule și pe sâni. Sfârcurile i se întăriră instantaneu la aerul rece și la privirea lui.
O prinse de talie, o ridică și o lipi de perete. Picioarele ei i se încolăciră automat în jurul șoldurilor lui. Îi trase pantalonii de pijama și chiloții în jos cât să-i elibereze șoldurile. Penisul lui, acum complet tare, se lipi de intrarea ei umedă, s-au privit atent în timp ce vârful penisului alunecase brusc printre labii. Gemetele i-a însoţit pe amândoi.
Sorina își mușca buza ca să nu țipe tare, dar tot îi scăpase un geamăt lung. Era strâmtă, udă, fierbinte. El rămase nemișcat câteva secunde, doar savurând senzația de a fi complet înconjurat de ea. Apoi începu să se miște… lent la început, ieșind aproape complet și intrând iar până la cotor. Fiecare împingere o ridica puțin pe perete. Mâinile lui îi strângeau fundul, degetele înfipte în carnea ei. Ea își înfipse unghiile în spatele lui, prin materialul hanoracului, zgâriind pielea de dedesubt.
– Mai tare!… șopti ea răgușit.
Emil acceleră ritmul. Sunetul umed al sexului umplu camera… un şlap-şlap ritmic… amestecat cu respirațiile lor grele. O ținea lipită de perete, penetrând-o adânc și rapid. Sorina își arcui spatele, capul lovind tencuiala, gemetele ei devenind din ce în ce mai înalte.
După câteva minute o dădu jos din braţele lui. O întoarse cu fața la perete, îi prinse încheieturile și i le ridică deasupra capului, ținându-le cu o singură mână. Cu cealaltă îi desfăcu picioarele, intră din nou în ea din spate. Unghiul era brutal de bun… lovea exact acolo unde îi place să fie atinsă de fiecare dată. Mâna lui liberă coborî între picioarele ei, degetele găsind clitorisul umflat și începând să-l frece în cercuri rapide. Sorina își mușca antebrațul ca să înăbușe țipătul. Genunchii începură să-i tremure.
– Sunt aproape… aahh… Nu te opri!…
El nu se opri. Dimpotrivă, acceleră și mai tare, lovindu-se continuu de fese, în timp ce degetele îi freca clitorisul fără milă. Orgasmul o lovi ca un tren, vaginul i se contractă puternic în jurul lui, spasme lungi și ritmice. Îi slăbiră genunchii, dar el o ținu strâns, continuând să o penetreze, prelungindu-i orgasmul până când ea gemu aproape plângând.
Când tremurăturile ei începură să scadă, Emil o întoarse cu fața spre el, o ridică din nou în brațe și o duse spre pat. O aruncă pe spate pe canapea. Îi desfăcu larg picioarele, se lăsă în genunchi între ele și coborî cu gura între picioarele ei.
Limba lui îi atinse labiile… ea era udă, sensibilă după orgasm. O linse lent la început, savurând gustul ei amestecat cu al lui. Apoi mai insistent, sugând clitorisul, introducând două degete în ea și curbându-le spre interior, masând punctul sensibil. Sorina își înfipse degetele în părul lui, trăgându-l mai aproape, șoldurile ridicându-se involuntar spre gura lui.
– Doamne… Emil!…
El continuă până când simți că ea e din nou aproape. Atunci se ridică, se poziționă deasupra ei și intră iar, de data asta lent, savurând fiecare centimetru. O penetră adânc, menținând contactul vizual. Mâinile ei îi prinseră spatele, unghiile zgâriind din nou. El își acceleră ritmul treptat, lovind din ce în ce mai tare.
– Vreau să te simt cum mă strângi a doua oară…
Sorina își mușcă buza, ochii închiși pe jumătate.
– Atunci fute-mă mai tare… aahhh…
El o ascultă. O luă cu mișcări puternice, aproape brutale. Canapeaua scârțâia ritmic. Mâna lui coborî iar între picioarele ei, frecând clitorisul în timp ce o penetra. Sorina ajunse rapid la al doilea orgasm, parcă mai violent decât primul. Strigă numele lui, corpul arcuindu-se sub el, vaginul contractându-se spasmodic în jurul penisului lui.
Urma rândul lui. Emil se încordase la maxim, penisul zvâcnea în interior, cu un geamăt puternic se eliberă în ea. Jeturi fierbinți, adânc în interior, în timp ce penisul pulsa neîncetat. Emil continuă să se miște lent prin ultimele contracții, golindu-se complet în interiorul ei. Rămaseră lipiți unul de altul, respirații grele, sudoare amestecată, miros de sex și de bere. Penisul lui încă în ea, moale acum, dar niciunul nu se grăbi să se desprindă. După minute lungi, Sorina vorbi prima, cu voce răgușită:
– Dacă pleci mâine dimineață fără să-mi spui nimic, jur că te omor.
Emil râse scurt, nasul lipit de gâtul ei.
– Nu plec mâine. Am mințit. Trenul era doar o scuză.
Ea îl împinse puțin ca să-l poată privi în ochi.
– Atunci ce naiba vrei?
– Vreau să rămân. Fără promisiuni mari. Fără flori. Fără bomboane. Doar… noi doi. Așa cum suntem, cu micile noastre certuri, cu sex ca acum. Fără să ne prefacem că suntem altceva.
Sorina tăcu o vreme. Apoi își trecu degetele prin părul lui ud de sudoare.
– Bine. Dar dacă mai pleci vreodată fără să-mi spui, data viitoare n-o să te mai primesc cu brațele deschise, o să te primesc cu tigaia.
El zâmbi, o sărută lung, lent.
– Înțeleg…
Au rămas îmbrățișați până dimineață. Nu era un Valentine’s Day perfect. Era unul real, uşor murdar, imperfect, atipic și totuși al naibii de viu. Uneori, asta e singura formă de romantism care mai contează.
Dacă ţi-a plăcut ceea ce ai citit… nu beau cafea… dar cu o prăjitură mă poţi cumpăra… ador “savarina”.
https://revolut.me/florincerchez
Materialele publicate pe acest blog intră sub incidenţa dreptului de autor. Copierea totală sau parţială, distribuirea şi difuzarea neautorizată reprezintă o încălcare a dreptului de autor şi se pedepseşte conform legii. Pentru contact folosiţi adresa: domnuroz@yahoo.com
