Sunt genul de bărbat mai timid cu femeile atunci când trebuie să le vorbesc faţă în faţă. Îmi găsesc cu greu cuvintele atunci când trebuie să le abordez, poate că şi teama de refuz s-a întipărit adânc în subconştient şi nu reuşesc să scap de această povară. Mediul online mi-a oferit acea putere interioară de a trece peste acest impediment. Anonimul din spatele tastaturii m-a ajutat să fiu mai degajat la vorbă, mai curajos … cu iniţiativă. Posibilităţile multiple de comunicare online au fost de un real ajutor pentru a întreţine discuţii cu femei singure şi nu numai. …
Cel mai mult m-au atras conversaţiile purtate prin intermediul site.urilor de tip videochat. Aşa am descoperit-o pe ea, pe Amalia, datorită site.ului Glamour Studio. Mi-a plăcut de ea de la început. Pe lângă faptul că este foarte atrăgătoare, am fost surprins plăcut de modul cum vorbea cu mine. Avea ceva aparte, părea că mă înţelege, că există o armonie în conversaţie, că există o chimie între noi.
Serile le petreceam alături de ea, conversând, spunându-ne din intimităţile noastre. Uşor, uşor s-a creat o legătură între noi. Serile au trecut şi pe nesimţite s-au făcut luni, mai mult de jumătate de an. Ştiam că este singură şi mă gândisem să-mi încerc şansa de a o întâlni, să o văd fizic alături de mine. Într-un final mi-am făcut curaj să o invit să ieşim împreună la o cafea.
A acceptat fără să se gândească măcar o clipă. Bineînţeles că m-am bucurat ca un copil când a acceptat invitaţia. Ziua întâlnirii a fost una foarte emoţionantă pentru mine. După atâta timp de discuţii împreună pe videochat ajunsesem să ne cunoaştem destul de mult. Speram că nu voi avea dificultăţi în a găsi subiecte de vorbit. Trebuia doar să-mi imaginez că ne aflăm amândoi în faţa unui monitor şi purtăm conversaţiile noastre obişnuite.
Prima întâlnire a fost un succes. Am reuşit să fiu eu, cel din spatele monitorului, dar în viaţa reală. Între noi se crease mai mult o relaţie de amiciţie. Începusem să ne vedem des. Relaţia noastră se dezvoltase, ne ţineam de mână, ne sărutam în locuri publice.
Planificasem din timp să ne plimbăm într-o sâmbătă prin parc, numai că planurile noastre au fost date peste cap de ploaie. Cum nu voiam să ratez întâlnirea cu ea, i-am propus să ne întâlnim la unul dintre noi acasă … ori eu la ea, ori ea la mine.
Într-un final am convenit să merg eu la ea acasă, după ce i-am promis că voi pleca la o oră rezonabilă. Timpul a trecut imediat, se făcuse seară şi parcă nu mai voiam să plec, dar îmi era teamă să-i cer să rămân la ea. Mental mă pregătisem că trebuie să plec, aşa cum am promis.
Voiam să-mi iau rămas bun, am sărutat-o pe buze de câteva ori. Cu siguranţă şi-a dat seama ce voiam să fac. Şi-a înşurubat mâinile de gâtul meu, m-a sărutat pe buze. Mă privea atent în ochi. Cu o voce calmă, relaxată mi-a spus:
– Ar fi păcat să pleci în seara asta, ploaia încă nu s-a potolit … poţi să rămâi să dormi la mine şi pleci mâine.
– Ştiu şi eu, nu vreau să deranjez…
– Dar nu deranjezi…
În clipa următoare şi-a lipit buzele de ale mele, cu braţele m-a strâns puternic. Acela a fost momentul potrivit pentru ceea ce îmi doream de mult. Am ridicat-o în braţe, ea şi-a prins picioarele în jurul taliei mele. Un timp am stat nemişcat sărutându-ne intens, apoi m-am îndreptat către pat şi am aşezat-o.
S-a întins pe pat desfăcându-şi puţin picioarele. M-am aplecat uşor, am sărutat-o pe gamba piciorului drept, apoi pe genunchi. I-am ridicat marginea rochiţei ce ascundea pulpele ei pline şi i le-am sărutat pe rând, apoi mi-am continuat drumul până am ajuns deasupra ei.
Ne-am sărutat frenetic o vreme, bretelele de la rochiţă îi căzuseră, sânii scoşi din sutien aveau sfârcurile întărite, penisul era gata să rupă materialul textil. Amalia părea destul de încinsă, excitată la maxim. Parcă nu mai aveam răbdare să ne dezbrăcăm complet. M-am dat înapoi până am ajuns în genunchi lângă pat.
Mi-am lipit buzele de coapsa piciorului ei … înaintam uşor, am prins de marginea chiloţilor şi am tras uşor către mine, până am reuşit să-i îndepărtez. În timp ce înaintam, Amalia şi-a desfăcut şi mai tare picioarele invitându-mă să ajung la feminitatea ei. Întâi i-am atins labiile cu degetele … era umezită foarte tare. Sărutul meu a venit firesc.
I-am lins labiile de sus până jos … ofta şi suspina în timp ce îşi arcuia trupul. Să nu pierd timp preţios, m-am desfăcut la prohab şi am scos penisul roşu de excitare de prea multă dorinţa sexuală. Amalia nu a spus nimic în tot acest timp. M-am ridicat de pe pat şi m-am aşezat deasupra ei … făcându-mi loc în interior.
Picioarele ei m-au prins că într-o menghină. Încă aveam emoţii, voiam să fac impresie bună ca pentru întâia oară … mă mişcam puţin stângaci. Cel puţin aşa mă simţeam. Mi-ar fi plăcut ca penisul să culiseze pe toată lungimea lui, dar strânsoarea picioarelor nu îmi permitea acest lucru, mă ţinea captiv.
Târziu am realizat că ea îşi dorea să o simtă adânc în interior. Măcar pentru o vreme, după care şi-a desfăcut picioarele şi mi-a permis să fac mişcarea pe care mi-o doream. Eram atât de excitat … uitasem când făcusem sex ultima dată (la profesioniste), eram stătut de multă vreme. Toată încărcătura acumulată era pe punctul să erupă.
Într-un târziu am realizat că nu folosim prezervativ şi că nu pot să finalizez în interior. Nu voiam să termin acum, aş fi vrut să mai pot ţine o vreme … eram destul de încordat, dar nu puteam să ţin sub control ejacularea, să o mai amân. Când mi-am dat seama că nu mai pot rezista am scos imediat penisul … aahhh… în clipa următoare … jeturi puternice au ţâşnit pe coapse şi păsărica ei dar şi pe rochiţă.
Mi-a fost ruşine la început. I-am explicat că nu am mai făcut sex de multă vreme şi că nu am mai putut să mai amân, dar şi pentru faptul că i-am pătat rochiţa. Reacţia ei a fost una calmă şi relaxată:
– Iubitule … nu are nimic … ne dezbrăcam, facem un duş împreună şi poate nu o să mai fii aşa stresat, apoi avem toată noaptea la dispoziţie.
––––––––––––––––––-
Notă:
Din motive necunoscute de mine situl Glamour Studio nu mai este funcţionabil. Din respect pentru client, am decis să păstrez materialul.
Dacă ţi-a plăcut ceea ce ai citit… nu beau cafea… dar cu o prăjitură mă poţi cumpăra… ador “savarina”.
https://revolut.me/florincerchez
Materialele publicate pe acest blog intră sub incidenţa dreptului de autor. Copierea totală sau parţială, distribuirea şi difuzarea neautorizată reprezintă o încălcare a dreptului de autor şi se pedepseşte conform legii. Pentru contact folosiţi adresa: domnuroz@yahoo.com
Interesanta poveste, fie ca lucrezi in videochat sau nu, nu cred ca ceilalti sunt in masura de a-ti judeca deciziile.
In prezent, exista foarte multe persoane care lucreaza in videochat iar relatiile in care unul dintre parteneri are un astfel de job nu mai sunt atat de neobisnuite.