Fata moşului

A fost o dată ca niciodată, că dacă nu ar fi fost nu s-ar povesti… o fată nemaiîntâlnită despre care tot satul povestea. Fata moşului, pe cât de frumoasă era cu atât era de harnică şi muncitoare. Toată ziua bună ziua, trebăluia prin casă şi prin ogradă. Veneau peţitori tot timpul să o ceară de soţie, însă ea nu-i plăcu de nici unul şi-i refuza pe toţi… ba e prea înalt, prea e prea scund, prea gras, prea slab, are mustaţă… și așa mai departe. … 

Văzând că vremea trece iar fata lui este tot nemăritată, el a îmbătrânit, fără să aibă un nepot, s-a gândit trei zile şi trei nopţi la o soluţie care să îndrepte lucrurile. Cum alte variante nu avea, sătul de ifosele fetei sale, a luat hotărârea să o trimită în lume să-şi caute singură bărbatul pe care să-l ia de soţ. Cu părere de rău şi amărăciune îi spuse privind în pământ:

– Fata moşului, du-te în lume şi adu-mi bărbatul pe care îl vrei de soţ… şi să nu te întorci până nu-mi aduci în ginere.

Fata moşului, cu lacrimi în ochi şi desaga de-ale gurii în spinare plecă la drum, în căutarea  prinţului rătăcitor. Şi merse zile întregi, pe drum dădu de oameni care mai de care. Toţi o întrebau unde plecă singurică cu desaga în spinare. Supărată şi cu capul în pământ le spuse că a plecat să-şi caute prinţul, că aşa fu porunca de acasă să caute un bărbat potrivit cu care să se mărite şi să facă nepoţi. La cele auzite, unul mai săritor decât altul.

– Da, ia-mă pe mine!… uite câte animale am…

– Ba pe mine!… sunt harnic, gospodar, ia uite ce casa am…

Şi tot aşa pe unde trecea, bărbaţi care mai de care se ofereau să o ia de nevastă, însă fata moşului nu se lăsă înduplecată. Obosită şi cu picioarele frânte de oboseală îşi plângea amarul că era departe de casă. Trecuse multă vreme de când era plecată de acasă şi nu credea că îşi va găsi vreodată bărbatul visat. Mergea ziua şi noaptea se odihnea, însă nimeni nu se îndupleca să o găzduiască peste noapte.

Soarele era pe cale să apună, iar dumul o purtase în mijlocul pădurii. O cuprinse teama de animalele sălbatice că o vor prinde şi o vor mânca. Găsise o cărare cu urme adânci de copite de cai şi căruţe. Se gândi că dacă o va lua pe acolo nu se va rătăci. Cu inima cât un purice, încerca să grăbească pasul ca să nu o prindă noaptea în pădure.

Din spate se auzi nişte zgomote, păreau zgomote de copite. Cu cât erau mai aproape inima îi bătea şi mai tare. Îşi făcu apariţia un bărbat chipeş călare pe cal. Acesta a întrebat-o ce căuta seara prin pădure, dar fata moşului nu vru să-i spună adevărul. S-a urcat călare în spatele bărbatului şi duşi au fost la casa acestuia, unde i-a oferit de-ale gurii şi haine curate. Bunătatea bărbatului o făcu pe fata moşului să-i spună până la urmă ce căuta.

La cele auzite, bărbatul o întrebă pe fata moşului dacă şi-a găsit alesul, iar ea a răspuns cu emoţii în glas şi strălucire în ochi:

– Da, am găsit alesul… tu eşti bărbatul pe care îl doresc.

Au sărit unul în braţele celuilalt. Bărbatul a sărutat-o pe fată direct pe buze. Emoţionată, a roşit imediat însă i-a răspuns la sărut dorind şi mai mult. Curând hainele ei erau îndepărtate de către alesul ei, apoi a urmat el să se dezbrace. A ridicat-o pe braţe şi a aşezat-o în patul mare şi moale. În ochii lor se citea dorinţa, bărbatul s-a urcat deasupra, făcându-şi loc între picioarele ei.

Gurile se hrăneau cu atâta pasiune, braţele alunecau în voie pe trupul celuilalt. Atmosfera se încinsese, se auzeau doar gemetele şi foşnetele săruturilor. Fata moşului s-a simţit pregătită… bărbatul… cu paloşul gros… l-a potrivit… în locul unde nu mai fusese nimeni. A împins uşor, până când membrana a cedat, făcând-o pe fata moşului să suspină de durere, băgându-şi unghiile adânc în carnea din spatele lui.

Uşor, uşor, senzaţia de durere s-a pierdut pe măsură ce senzaţiile de plăcere i-a luat locul. Gâfâiau amândoi… el o săruta pe gât, în timp ce cu o mână îi masa sânii rotunzi şi sfârcurile întărite. Fata moşului trăia cele mai frumoase senzaţii, gemea la unison cu el muşcându-şi buzele înroşite de la patima cu care s-au sărutat.

Încleştaţi cum erau, s-au răsucit de câteva ori până când fata moşului a rămas deasupra, preluând conducerea. Se mişca înainte şi înapoi făcând ca sânii să danseze odată cu ea. Prinţul i-a prins sânii cu ambele mâini, lipindu-i unul de altul. Şi-a ridicat capul ca să ajungă la ei. Buzele i-au cuprins un sfârc… limba făcea rotocoale în jurul lui… făcând ca fata moşului să exclame şi mai tare de plăcere. Începuse să se mişte şi mai tare, iar bărbatul îi sugea sfârcurile şi mai abitir.

Fata moşului era înfierbântată… trăirile corpului îi erau străine dar plăcute în acelaşi timp. Îşi exprima liber trăirile, descoperise că plăcerea era mai mare cu cât se mişca mai repede… şi mai repede, apoi trupul s-a zguduit puternic, făcând-o să se prăbuşească peste prinţ, fără vlagă. S-au răsucit din nou, bărbatul s-a înşurubat adânc, picioarele ei s-au prins de talia lui.

Mişcările din ce în ce mai rapide o făceau pe fata moşului să exclame de plăcere. Sprijinit în braţe şi gâfâind intens, cu trupul încordat… aaahhh… urmat de un strigăt de luptă, s-a prăbuşit peste ea, având grijă să nu o strivească sub greutatea lui. Dezbrăcaţi, au dormit aşa până dimineaţa.

Dimineaţa şi-a pregătit de drum să-l ducă acasă să-l prezinte moşului. Moşul s-a bucurat foarte mult. Au avut copii şi au trăit aşa până la adânci bătrâneţi. Şi-am încălecat pe-o şa şi v-am spus povestea aşa.

PS:  Orice asemănare cu alte poveşti este pur întâmplătoare.

Dacă ţi-a plăcut ceea ce ai citit… nu beau cafea… dar cu o prăjitură mă poţi cumpăra… ador “savarina”.

https://revolut.me/florincerchez

Materialele publicate pe acest blog intră sub incidenţa dreptului de autor. Copierea totală sau parţială, distribuirea şi difuzarea neautorizată reprezintă o încălcare a dreptului de autor şi se pedepseşte conform legii. Pentru contact folosiţi adresa: domnuroz@yahoo.com

Autor: Domnu' Roz

Domnu' Roz +18 – Artă erotică, povestiri, fantezii…

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

error: Content is protected !!

Descoperă mai multe la Domnu' Roz

Abonează-te acum ca să citești în continuare și să ai acces la întreaga arhivă.

Continuă lectura