Niciodată să nu spui niciodată

Eram singură de ceva vreme, mă certasem cu iubitul atât de tare încât nu vroiam să mai aud de el. În joc era mândria noastră. Nici unul dintre noi nu vroia să lase de la el şi uite aşa… soluţia cea mai bună a rămas despărţirea, din moment ce nu reuşeam să găsim împreună o cale de mijloc. O perioadă am vrut să-l sun, să văd ce mai face… şi poate ne vedeam la o cafea şi cine ştie, poate o discuţie raţională, calmă, ar fi rezolvat lucrurile. … 

M-am liniştit repede, cum îmi venea ideea… tot atât de repede se spulbera doar punându-mi întrebarea: Dar el de nu sună? Poate nu mai însemn nimic pentru el şi îmi fac iluzii degeaba. Uneori îmi spuneam că-mi este bine aşa, încercam să mă păcălesc singură. Autosugestia funcţiona de fiecare dată când găseam argumente care să sprijine raţiunea alegerii mele.

Şi totuşi sunt om, am anumite nevoi, iar ca femeie simt, poate, mai mult nevoia de afecţiune, protecţie, dorinţa de a fi cu cineva alături, căruia să-i împărtăşesc gândurile mele, să fiu alintată şi iubită. Pe de altă parte nu pot să neg şi dorinţa sexuală, care mă apasă uneori, de aici frustrările apărute.

Daniel, un tip drăguţ şi interesant, dar nu suficient cât să începem o relaţie de durată, încerca mereu să mă înduplece să cedez în faţa avansurilor lui, chiar şi atunci când eram într-o relaţie. De fiecare dată îi spuneam… niciodată să nu spui niciodată… lăsându-i mereu speranţe în viitor, ce nu garantau vreodată că se vor întâmpla.

De data asta, ideea de a-l suna mi se părea potrivită, dar aveam emoţii. Ştiam că dacă voi face asta nu voi putea să mai dau înapoi. Puteam să mă răzgândesc între timp dar ce fel de părere şi-ar fi făcut despre mine dacă faceam asta… poate una negativă.

Până la urmă m-am decis şi l-am sunat… dacă poate să vină la mine, acoperită de o minciună plauzibilă. Îmi era ruşine să spun că îl chem la mine ca să facem sex. Îl aşteptam, emoţiile au fost prezente tot timpul. Încercam să-mi fac un plan să-mi ating scopul, fără să par o femeie uşoară.

Sâmbătă după-amiaza… cum să procedez? Să rămână la mine, apoi, mai pe seară să mergem într-un club, iar la întoarcere, din pricina consumării unor băuturi alcoolice, întâi câteva semnale, apoi să mă las total pe mâna lui? Părea o idee bună… sau… de ce să mai plecăm de acasă, când ar fi putut să rămână la mine, luam cina împreună, apoi, un pahar de vin roşu să ne aţâţe simţurile… sângele să pulseze în vene, dorinţa sexuală să iasă la suprafaţă.

Întâi o atingere discretă, apoi una asumată… un sărut, două… mai multe săruturi. Urma să-l las să mă atingă pe trup, pornind cu mâinile pe linia trupului… să-mi atingă sânii, coapsele, ferm să mă strângă de fese. Emoţiile, pasiunea, dorinţa carnală să se aprindă între noi… să-l las să mă dezbrace în timp ce îmi atinge pielea fină… ahh… să mă sărute peste tot.

Deja mă înfierbântasem singură gândindu-mă la ce va fi. Inevitabil mâinile au coborât pe trup, suspinând uşor. Îmi băgasem mâine între coapse, le strânsesem bine, apăsând cu putere spre zona arzătoare, plină de dorinţă să fie atinsă de un bărbat. Şi nu doar atinsă, ador la nebunie să simt buzele unui bărbat lipite de vulva mea, în timp ce limba execută mişcări fine pe toată lungimea. Nici clitorisul să nu fie neglijat. Vârful limbii să facă o mişcare de sus în jos, să-l atingă când mai încet sau mai rapid… ahh… aproape că tremuram de plăcere, sugestia funcţiona şi aproape mă făcea să cred că tocmai se întâmplă.

Imaginaţia nu s-a oprit aici. Încercam să-mi imaginez trupul gol al lui Daniel. Trup nu foarte dezvoltat, dar care să-i pună în valoarea agilitatea de mişcare şi un penis potrivit. Să se urce deasupra mea, picioarele să-l cuprindă de mijloc, la fel şi braţele, de parcă nu aş vrea să-i dau drumul vreodatăîntâi să-şi lipească penisul de vulva mea, fără să încerce să mă pătrundă. Îmi doream să ne mişcăm aşa, până excitaţia ar fi ajuns la cote maxime.

Apoi, excitat la maxim, să caute intrarea printre labii… uşor… să împingă încet până ar fi intrat tot. În acea poziţie ghemuită cu mâinile între picioare, apăsând cu putere, îmi imaginam că mâinile îl strângeau cu putere, unghiile trasau urme neuniforme în carnea lui, în timp ce el gâfâia în urechea mea penetrându-mă în străfundurile interiorului meu cu mişcări tot mai energice… ahh…

Visul mi s-a năruit într-o clipă, imediat după ce am primit un apel de la el. Nu ştiam de ce durează atât de mult să ajungă la mine. Avusesem timp să-mi imaginez multe lucruri. Atunci am realizat că a trecut destul timp şi ar fi trebuit să ajungă. Destinul l-a făcut să nu ajungă la mine, făcuse accident cu maşina, nu grav, doar că trebuia să meargă la poliţie pentru investigaţii.

Mai era nevoie de încă un plus de răbdare din partea mea până ar fi ajuns la mine.

Domnu' Roz

Autor: Domnu' Roz

Domnu' Roz +18 – Artă erotică, povestiri, fantezii…

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.