Povestea nu s-a terminat… (1)

Mă obişnuisem cu ideea răcelii ei faţă de mine. Cu timpul, şefa mea devenise mai expeditivă, îmi spunea ce avea de spus şi apoi… hai, pa la revedere!… pe sistemul ăsta. Nu mai era dornică să comunice cu mine cum o făcea înainte. Pe lângă subiectele ce ţineau de job, obişnuia să întrebe şi lucruri personale, exista o discuţie amicală… din acel moment zero, nu a mai existat. Trecuse mai bine de o lună şi nimic nu părea că se va schimba ceva. Într-o zi, pe la prânz, am primit un mesaj pe what’s up …

– Eşti la birou?

– Da, i-am răspuns eu. Am crezut că va continua să-mi scrie, chiar aşteptam continuarea, când… suna telefonul, era ea.

– Poţi vorbi puţin…

– Da, pot, nu am ceva urgent.

– Aş avea nevoie de tine. Vreau să vii la mine acasă şi să mă ajuţi într-o problemă. Nu ştiu cum am făcut dar mi-a căzut un dosar, ce-l aveam pe un dulap… a căzut în spatele lui. Nu pot să ajung la el, nu pot să trag de acel dulap, este foarte greu, îmi trebuie foarte mult, este foarte important… Liviu nu este acasă să mă ajute. Poţi veni, te rog.

– Da, cu siguranţă. Am nevoie de adresă…

– Imediat îţi trimit într-un mesaj.

Adina nu era atentă la mine, vorbea la telefon cu un client. Nu ştiu ce a înţeles ea când i-am spus că plec să o ajut pe Florentina, dar sigur a avut o dilemă când m-a văzut că plec. După vreo jumătate de oră am ajuns la adresa. Eram convins că voi termina treaba repede şi apoi voi pleca rapid. Nu eram sigur că mă doreşte prea mult prin preajmă, mai ales că se purta cam rece cu mine sau aşa aveam eu impresia, cine ştie.

Când am ajuns, ea era îmbrăcată lejer, într-o pereche de pantaloni lungi, mulaţi şi o bluză strâmtă cu un mic decolteu, destul de discret. Era prima dată când intrăm în acea casă, deci era musai să mă descalţ.

– Hai să-ţi arăt… Am intrat într-o încăpere unde se aflau acte peste tot, dosare peste dosare. Cred că numai ea ştia ce are pe acolo.

– Trebuie să mai scap din ele, cred că de săptămâna viitoare să încep să le car la arhivă. Uite, după acest dulap a căzut acel dosar, nu am reuşit să-l trag, este burduşit de alte dosare, este foarte greu şi nu am reuşit să-l trag.

Faptul că acel dulap era plin avea mare dreptate, însă, nu înţelegeam cum a reuşit să alunece acel dosar după el. Avea suficient loc să stea deasupra. Îmi venea să o întreb dar m-am abţinut. M-am pus pe treabă… am tras suficient de mult cât să ajung cu mâna la acel dosar. I-am dat ei dosarul, apoi m-am chinuit un pic să-l aşez în poziţia iniţială. Credeam că voi pleca, dar ea avea chef de vorbă.

– Cum este la birou?… azi nu vin, am ceva important de făcut…

– Este bine, ne descurcăm… i-am răspuns eu destul de serios.

– Tu eşti bine?

– Da, de ce nu aş fi?!…

– În ultima vreme te-am văzut schimbat sau mi se pare?

– Poate este invers, i-am spus eu încrezător…

– Cum aşa?… în clipa următoare a venit mai mult spre mine, intrase în zona mea de confort. Nu ştiam ce să cred. Are intenţii serioase sau… deşi, faza cu dosarul a fost prea exagerată. Cumva, părea că cineva la plantat acolo. Nu ar fi avut cum să cadă, nici o pagină nu a fost îndoită, totul intact. Prea a căzut cu grijă.

Mă pregăteam să spun ceva. Abia am resit să scot un… ăăă… mâinile ei le-au căutat pe ale mele. Atunci am înţeles. Am privit în jos, apoi către ea. Îmi venea să o sărut, din nou, dar ceva din mine m-a oprit. Ea s-a întins către mine pe vârfuri şi m-a sărutat scurt. De cum m-a atins am prins-o în braţe şi am strâns-o la pieptul meu. Gurile noastre apăsau puternic… dorinţa de al dezbrăca pe celălalt s-a instalat brusc.

Trăgeam de hainele ei să o dezbrac mai repede, ea mi-a scos tricoul din pantaloni, mâinile grăbite să mă deschidă la pantaloni. Nu ştiu când şi cum, dar dintr-o dată bluza ei nu mai era pe ea, ramând doar în sutien. Au urmat pantalonii… apoi, au dispărut şi hainele mele. O furtună a trecut peste noi şi ne-a lăsat fără haine, aruncate peste tot prin încăpere.

Amândoi dezbrăcaţi, lipiţi unul de altul. În acele momente uitasem să întreb unde este soţul, Liviu, dar creierul nu reuşea să mai proceseze informaţiile. Eram chitit pentru sex… sex şi numai sex. Era prima dată când se afla lângă mine fără tocuri, părea intrată la apă. Am ridicat-o în sus, ea şi-a ridicat picioarele şi le-a înşurubat în jurul meu. Am continuat să ne sărutăm acolo, în acea încăpere.

Voiam un pat mare în care să ne destrăbălăm în voie, unde să punem în practică tot ce ne trecea prin minte, mai ales că eu am rămas dator faţă de ea şi voiam să-mi plătesc datoria înzecit, dacă se putea. Printre săruturi şi gâfâieli i-am spus.

– Îndrumă-mă către dormitor…

– Pe aici, la dreapta, tot înainte şi apoi iar dreapta, a doua uşă…

Cu ea în braţe am străbătut acea distanţa până am ajuns în dormitor. Am aşezat-o pe pat, imediat şi eu m-am aşezat lângă ea. Eram nerăbdător… câteva clipe mai târziu mă aflam deasupra ei, între picioarele larg desfăcute. Mă ţinea cu braţele destul de strâns, de parcă nu voia să-mi dea drumul. Cu o mână i-am prins un sân, jucându-mă cu el… celebrul sân siliconat după care am avut fantezii după prima atingere.

Dacă tot nu puteam să fac nimic din ceea ce aş fi vrut… să încep un preludiu, cu mângâieri şi săruturi pe tot trupul… mi-am potrivit penisul în vagin… aahh… am intrat din prima. Era foarte umedă, comparativ cu prima dată când a existat un preludiu, mângâieri şi săruturi mai pasionale, cunilingus. Gemetele ca prima dată. Ştiam că totul este ok, nu aveam de ce să-mi fac griji, era plăcere, nicidecum durere.

Totul părea ca la concurs, care ajunge primul, aşa părea graba noastră. Nimic pasional, fără atingeri delicate, mângâieri senzuale sau penetrare lentă. Agitaţi peste măsură, i-am simţit mâna aşezată pe fesele mele ce încerca să mă îndrume să mă mişc mai repede. Nu mai era nevoie de acele unghii înfipte în carnea mea, imediat m-am conformat. Aşezat peste ea, sprijinit în coate să nu o strivesc sub mine… o penetram energic, iar ea mă încuraja să nu mă opresc.

Şi-a tras capul într-o parte, renunţase la sărut. Era foarte încordată, gâfâia puternic… cu mâna apăsa pe fesele mele să menţin ritmul. Şi dăi, şi împinge… aahh… gâfâiam împreună cu ea. După un timp simţeam puţină oboseală. Nu aveam idee cât puteam să duc în acelaşi ritm, speram să mă opresc doar când întâlnirea cu orgasmul avea să se întâmple.

Ea gâfâia tot mai tare, eu mai puţin, urmărindu-i reacţiile… a deschis gura, şi-a băgat unghiile în fesele mele, concomitent cu cealaltă, în spatele meu. Mai avea puţin, trebuia să mai rezist puţin… chiar am grăbit mişcarea, cu ultimul suflu ce mi-a mai rămas… aahhh… m-a strâns puternic cu braţul, mă apasă pe fese, indicându-mi să rămân aşa, adânc în interiorul ei.

Împreună cu ea, încercam să ne tragem suflul, respirând greoi. Simţeam contractarea vaginului în jurul penisului. Îmi plăcea senzaţia, de parcă voia să mă prindă, apoi îmi dădea drumul… şi iar, şi iar. În sinea mea se dezvoltase un soi de mândrie, reuşisem să-i provoc un orgasm, dar oare mai reuşeam să-i provoc mai multe?…

… citeste partea a doua …

Citeste si:   Cu şefa. Din vorbă… la sex (1)

Dacă ţi-a plăcut ceea ce ai citit… nu beau cafea… dar cu o prăjitură mă poţi cumpăra… ador “savarina”.

https://revolut.me/florincerchez

Materialele publicate pe acest blog intră sub incidenţa dreptului de autor. Copierea totală sau parţială, distribuirea şi difuzarea neautorizată reprezintă o încălcare a dreptului de autor şi se pedepseşte conform legii. Pentru contact folosiţi adresa: domnuroz@yahoo.com