Devine foarte frustrant când eşti nevoit să vizitezi un client ce este mai tot timpul posomorât, impulsiv în discuţii, arţăgos, pus pe ceartă. Un astfel de client, mai bine zis o clientă, o am în portofoliu. Gurile rele spun că este nefutută şi din acest motiv se poartă aşa. Tot gurile rele spun că este singură de foarte multă vreme. Dacă este singură, posibil că are un sâmbure de adevăr partea cu lipsa activităţii ei sexuale. Cine ştie care este adevărul?! …
Partea bună este că nu trebuie să ne vedem prea des. De cum ajung la sediul clientei simt acea energie negativă, mă cuprind nişte emoţii, deşi nu sunt la început de drum în carieră, numai ca întâlnirea să iasă bine. Să-i prezint produsele noi, să le accepte, poate o mică discuţie despre plăţi, dar mai cu perdea, mai discret, să nu se supere. Este genul de femeie aprigă, supărăcioasă, în jurul vârstei de 50 de ani, dar destul de atrăgătoare, sexy… futabilă. Hormonii ăştia, numai probleme fac!
M-a chemat în biroul ei să-i prezint noile produse…
– Mda, drăguţe, nu foarte practice… material de calitate… şi cam scumpe…
– Ştiţi, produsele sunt importate din comunitate şi totul se datorează preţului de achiziţie… spun eu, uşor timorat. Toată prezentarea se desfăşoară în mai puţin de un minut, este gata să mă expedieze, însă, eu am temele făcute de la birou. Trebuie să aduc în discuţie alte subiecte… despre plăţi şi altele. Reuşesc să deschid discret fiecare subiect… la ultimul se enervează şi zice:
– Dacă mă supăraţi, imediat întrerupem colaborarea… ce înseamnă asta?!
– Conducerea m-a instruit să vă spun… încerc calm să spun ceva în apărarea mea, dar mi-o taie imediat, nu mă lasă să termin ce am de spus.
– Dar ce credeţi că nu ştiu ce am de făcut? Rupem colaborarea dacă mă enervaţi!
Aproape că-mi venea să-i spun… Când nu vă enervaţi? De când vă ştiu sunteţi mereu aşa… Am ascultat ce avea de spus, am lăsat-o să-şi facă numărul până la capăt. Fierbeam ascultând-o. Îmi venea să reacţionez. Pe lângă acuzele aduse societăţii la care lucram, acum se îndreptase către persoana mea. Devenise ceva personal. Vorbea singură de câteva minute. La un moment dat nu am mai putut suporta şi am oprit-o. Dacă înainte mă adresam politicos cu… dnă în sus, dnă în jos…, acum i-am zis pe numele mic.
– Stai! Melania, trebuie să te opreşti! Ştii ceva?!… dacă eşti nefutută, nu trebuie să fuţi şi viaţa altora! Uite, dacă vrei să te rezolv, trebuie doar să mă suni!… i-am zis eu tremurând uşor de nervi, mai ales că mă gândeam şi la consecinţe. Am surprins-o de la momentul când i-am spus pe numele mic, deşi vârsta dintre noi nu este atât de mare. Restul cuvintelor… a fost un şoc pentru ea să le proceseze. Pentru prima dată rămăsese fără cuvinte, cu chipul mirat, ochii mari, gura uşor deschisă.
Era momentul să plec în glorie. Am făcut-o să tacă. De consecinţe vedeam mai târziu. Am salutat-o politicos şi m-am îndreptat spre uşă. Nici foarte grăbit, însă, nici nu doream să rămân prea mult. Voiam să apuc să ies fără să mai zică ea ceva. Moral, eram câştigător. La restul problemelor… urma să primesc „sentinţa” în faţa şefilor… în cazul în care clienta rupea contractul cu noi.
Din clipă în clipă mă aşteptam să fiu sunat de către cineva din conducere. Cu nervi cât cuprinde, să ţipe la mine despre ceea ce am spus. Mă aşteptam la reducere din salariu, poate concedierea mea… ca un bonus pentru dna Melania, pentru a se păstra contractul. Cele cinsprezece minute de după ce am ieşit din birou au trecut extrem de greu. S-a făcut jumătate de oră şi nu primeam acel apel. Trecuse o oră şi jumătate şi nimic. Oare scap de probleme? Nu a avut curaj să sune pe cineva din conducere pentru a se plânge despre atitudinea mea şi vorbele spuse?
Cu inima strânsă mi-am acceptat „sentinţa”, oricare ar fi fost ea. În acea zi nu s-a întâmplat nimic. Spre sfârşitul zilei eram bucuros. Mă gândeam că… dacă ar fi vrut Melania să sune la sediu, ar fi făcut-o în primele 10 minute, după nu ar mai fi avut sens. Trei zile mai târziu, pe la prânz, uitasem de incident. Telefonul mi-a sunat în timp ce se afla pe birou. L-am privit… era ea. Brusc inima a început să-mi bată cu putere, tremuram uşor. Ceva din mine îmi spunea că nu trebuie să răspund.
A sunat până când s-a oprit, având grijă la volumul apelului să nu deranjeze ceilalţi colegi. Iau telefonul cu mine, ies din birou după zece minute, cât să mă calmez un pic. Îmi fac curaj să o sun… trebuie să o mint de ce nu am răspuns. Ştiu şi ce, întotdeauna funcţionează.
– Bună ziua, dna Melania… sunt… xxx… de la… xxx…
– Da, ştiu cine eşti … îmi răspunde ea scurt.
– Îmi cer scuze că nu v-am răspuns, am văzut apelul, dar mă aflam într-o convorbire telefonică cu un alt client…
– Nu este nici o problemă… Te-am sunat să-ţi spun că tocmai am făcut o plată către voi… şi…
… Oare ce o mai vrea să zică după acel „şi”…
-… şi… vreau să vorbim în particular, se poate să treci azi pe la sediu?
– Da, sigur… de ce nu… cum să procedăm?
– Mă găseşti până la ora 19, toţi angajaţii vor fi plecaţi… a ţinut ea să precizeze.
– Bine, aşa rămâne. Eu termin pe la 17 şi vin către… d-voastră. Aproape că îmi venea să-i spun… către tine.
Lucrurile spuse la nervi, negândite înainte, păreau să ia o întorsătură neaşteptată. Oare se gândeşte la ce mă gândesc eu? Vrea să o fut? Şi chiar în sediu? De ce nu la un hotel?… întrebări ce îmi rodeau curiozitatea. Aproape patruzeci de minute nu am reuşit să mă gândesc la altceva, doar la ea şi la ce urma să se întâmple când voi ajunge acolo. Când a apărut şefa… fă-te că lucrezi!… găseşte ceva!… gândurile mi-au dispărut instant.
S-a făcut ora de plecare. Aveam o misiune ce trebuia rezolvată. Cu cât eram mai aproape de sediul ei, emoţiile păreau mai intense. Mi-am dat două palme, la propriu, ca să-mi revin. Măcar să afişez o stăpânire de sine, să eman siguranţă în prezenţa ei, chiar dacă la interior era un pic haos. Mi-a deschis uşa la interfon. În birouri nu mai era nimeni, doar ea. Am intrat în biroul ei, m-a văzut, mi-a spus să iau loc pe canapeaua de piele, pe care nu m-a invitat niciodată să stau. De obicei stăteam în picioare, nici pe scaunul de lângă biroul ei nu mă invita să mă aşez.
Încă băgată cu capul în nişte documente, am lăsat-o să termine fără să spun nimic. Canapeaua destul de mare. Poate mă studiază… mă gândeam eu. Am decis să nu mă aşez cât mai aproape de spătar, ci cât mai pe mijloc, să pară că sunt un bărbat dominant. Dominant sunt de obicei, însă acum era în joc jobul meu şi încă nu eram pregătit să-l pierd.
Aşezat pe canapea, picior peste picior… nici prea feminin, nici prea masculin… undeva între ele. În timp ce aşteptam devenisem mai sigur pe mine. Ce putea să se întâmple?… îmi spuneam eu. Zece minute mai târziu lasă deoparte treaba, se ridică şi vine spre mine. Realizez că mă aflu aşezat pe mijlocul canapelei, dar nu mă dau la o parte. Melania se aşează la stânga mea. Încrezător, mă întorc uşor spre ea, aşezând braţul stâng pe spătarul canapelei. Câteva momente nu a zis nimic, apoi zice pe un ton destul de calm:
– Ce ai vrut să spui data trecută?
– Ştii foarte bine ce am zis, eşti o femeie inteligentă…
– Poate exprimarea nu a fost bună, şi se lasă loc de interpretări, ce pot fi eronate…
– Aşa este… acum este o situaţie specială, şi cred că ai înţeles exact despre ce vorbesc… apoi am întins mâna şi i-am atins genunchiul cu mâna dreaptă. Nu s-a ferit, m-a privit cum îi masam uşor genunchiul.
– Totuşi… a vrut să continue ea, dar nu am lăsat-o să ducă ideea la final.
– Cuvintele sunt în plus… în timp ce mâna urca uşor pe coapsă. Melania şi-a depărtat uşor picioarele, cât să-mi facă loc să urc mai sus. I-am simţit respiraţia un pic mai alertă. E de bine! Am tras puţin de fustă în sus, să pot ajunge mai rapid la locul de întâlnire dintre picioarele ei. A închis uşor ochii, îşi muşca discret buzele. Pieptul generos părea că se mişcă mai alert. Am venit mai aproape de ea… m-a simţit… buzele îi tremurau… era dornică să simtă atingerea unui sărut.
Le-am atins discret, apoi am continuat să o sărut încet pe buze. Băgat în sufletul ei, lipită de braţul canapelei, cu mâna dreaptă îi masam vaginul pe deasupra chiloţilor. Icnete discrete se auzeau din partea ei. I-am tras într-o parte marginea chiloţilor… să pot să-i ating labiile în voie… aah… mi-a prins mâna şi mă trăgea spre ea. I-am băgat un deget în interior… aahh… mă strângea tare, şi mă trăgea spre ea.
I-am luat o mână şi am aşezat-o în dreptul prohabului. Mi-a simţit penisul tare, l-a strâns ferm în timp ce ofta tot mai zgomotos. Am scos mâna de sub fusta ei, i-am prins capul între palme şi am sărutat-o puternic. Pentru moment nu a ştiut cum să reacţioneze. Posibil că trecuse destul de multă vreme de când nu s-a mai sărutat cu un bărbat. Încet, încet… a intrat în ritm, cu gemete zgomotoase.
Mi-am deschis prohabul, cu greutate am reuşit să-mi scot penisul erect din chiloţi. I-am luat mâna şi i-am pus penisul în palmă. L-a prins bucuroasă… îl freca încet, de sus până jos. Încă îi era greu să intre în ritm, nu reuşea să se simtă în largul ei, aşa că eu am luat iniţiativă pentru tot. Nu aveam nimic de pierdut, speram că tot ce îi cer să facă în tocmai.
M-am dus până aproape de braţul drept al canapelei, apoi am tras-o spre mine. În timp ce venea spre mine s-a descălţat de pantofi. A urcat pe canapea. Uşor timorată, încerca să-mi evite privirea. Cu răbdare, am direcţionat-o cu capul între picioarele mele… părul desprins era un paravan bun pentru ea, să nu o pot vedea. Am direcţionat-o spre penis… l-a prins cu buzele… mmhh… de la primele gemete am înţeles cât de mult îi era dor de un sex oral, dar se comporta cam timid.
Şi totuşi, se descurca minunat. Nu i-a luat mult până să prindă mai multă încredere, mai mult curaj. Ţinea penisul cu o mână, buzele alunecau tot mai rapid, cuprinzându-l tot mai mult. Îmi doream să văd, dar părul ei mă incomoda. Degeaba am încercat să-i dau părul într-o parte, nu a fost suficient. Prins la spate ar fi fost mai bine. O vreme i-am dirijat eu mişcările, apoi am lăsat-o pe ea. Se înfierbântase… lacomă, sugea zgomotos, făcându-mă să exclam de plăcere. …
Dacă ţi-a plăcut ceea ce ai citit… nu beau cafea… dar cu o prăjitură mă poţi cumpăra… ador “savarina”.
https://revolut.me/florincerchez
Materialele publicate pe acest blog intră sub incidenţa dreptului de autor. Copierea totală sau parţială, distribuirea şi difuzarea neautorizată reprezintă o încălcare a dreptului de autor şi se pedepseşte conform legii. Pentru contact folosiţi adresa: domnuroz@yahoo.com
Frumoasa povetse, ai imblanzit fiara :))