Idilă în familie (1)

– Cu ce te servesc?

– Mai vreau aceasta sticlă de ceai.

– Nu pot să nu observ că vii des la magazin… spuse ea zâmbind spre el.

– Ţi-am spus deja că îmi place de tine. Vin mai mult când ştiu că eşti tu pe tură. …

– Nu eşti la muncă azi?

– Azi am liber.

– La prânz voi pleca. Plec mai devreme, nu mai stau până la ora 22. Şeful meu aduce o nouă colegă şi rămâne el să-i facă instructajul.

– Dacă pleci atât de devreme, ai putea să treci pe la mine… îi spuse bărbatul cu tupeu.

– Ce să fac la tine?… a întrebat ea surprinsă de propunerea directă a acestuia.

– Se găsesc lucruri de făcut, tu trebuie doar să vii la mine… îi spuse acesta, făcându-i discret cu ochiul… Stau peste drum la blocul cu numărul 34. Acesta este numărul meu de telefon. Mă poţi suna când ajungi în faţa blocului, apoi vin eu să te iau… i-a spus bărbatul, în timp i-a înmânat o hârtiuţă împachetată în două, cu numărul de telefon ce l-a scris de faţă cu ea.

Gaby a luat hârtia şi a desfăcut-o, uitându-se lung la numărul scris. Clienţi la acea oră nu prea erau, fapt ce i-a permis să continue dialogul cu bărbatul care îi făcuse avansuri, cu toate că îi ştia situaţia. Ştia că are un soţ acasă şi doi copii, dar asta nu a fost un obstacol pentru el în atingerea scopului propus.

– Ai uitat că sunt măritată şi am doi copii acasă?

– Nu am uitat! Asta nu te împiedică să fii un pic curioasă şi receptivă la avansurile mele.

– De ce spui asta?

– Am observat cum mă priveşti când intru în magazin. De ceva vreme te urmăresc, pentru că te plac. Te consider o femeie atrăgătoare. Simt că mă placi şi tu şi mi-aş dori să te cunosc intim.

– Daniel, eşti un bărbat atrăgător, dar nu mi-aş înşela soţul niciodată.

– Înţeleg. Uite cum facem! Păstrează hârtia cu numărul meu de telefon, pune-l în buzunarul de la pantaloni. Când îţi vine schimbul şi poţi pleca, ai două variante. Mă poţi suna dacă vrei să vii la mine sau, în caz contrar, poţi rupe şi arunca hârtiuţa pe care ţi-am dat-o. E simplu!

Gaby nu ştia cum să procedeze. Ţinea hârtiuţa în mână, a aruncat o privire spre ea şi încerca să ia o decizie. Tocmai faptul că oscila în luarea deciziei îi oferea bărbatului încrederea că sunt şanse de reuşită în demersul său. Simţea că, în adâncul ei, ea şi-ar dori o astfel de întâlnire. Discuţia dintre ei s-a încheiat din moment ce primul client a trecut pragul magazinului. Bărbatul, înainte să plece, i-a făcut un ultim semn cu ochiul.

Ajuns acasă, Daniel şi-a găsit diverse ocupaţii la calculator. Trecuse mai bine de o oră de la discuţia cu Gaby şi nu avea nicio veste este de la ea. Nu a fost să fie!… îşi spunea în gând. Măcar încercase, nu avea ce să-şi reproşeze. Înţelegea perfect că era dreptul ei să-l refuze şi să nu-i accepte avansurile sexuale. Îşi luase gândul că acea femeie îl va contacta. Cumva, ceva s-a întâmplat. Telefonul ce-l avea aproape lângă el a sunat. Era un apel cu număr ascuns. Oare cine o fi?

– Alo, bună ziua…

– Bună, sunt Gaby. Sunt în faţa blocului. Durează mult până cobori?

– Acum ajung!

Bărbatul a luat rapid o pereche de papuci în picioare şi s-a deplasat până în faţa blocului. Ea aştepta cu mari emoţii în faţa uşii de la intrare, doar că bărbatul nu locuia la etaj, nici măcar la parter. Locuinţa închiriată se află la demisol, iar intrarea se face printr-o uşă separată, la care poţi avea acces prin mica curte interioară din spatele blocului. Mirată, Gaby nu înţelegea de ce nu şi-a făcut apariţia pe uşa principală, cum aveau toţi ceilalţi.

– Pe aici se intră… îi spuse el.

O nelinişte îi apăsa în inimă. I se părea ciudat faptul că trebuia să folosească acea mică curte, dar şi locul îngust, cu mica rampă ce părea prea abruptă pentru cei ce nu erau familiarizaţi cu ea. Dintr-o dată, voia să renunţe. I se părea o idee greşită să meargă la acest bărbat, străin pentru ea, chiar dacă ştia câteva lucruri despre el. Avea dreptate în felul ei raţional de a gândi. Nu este indicat să urmezi o persoană pe care abia o cunoşti, într-un loc în care nu ai mai fost niciodată. Daniel i-a înţeles temerea încă de la început, şi nu voia să o forţeze.

– Aici locuiesc eu. Nu vreau să-ţi fac rău. Intru eu primul, iar dacă vrei să mă urmezi, eu te aştept.

Intrase el primul. Din privire, din mişcările mâinilor, încerca să-i ofere ei un imbold ca să intre în locuinţa lui. Ea şi-a luat inima în dinţi şi a făcut primul pas, urmat de al doilea… plus următorii paşi, şi s-a trezit în locuinţa acestui străin. Uşa a rămas larg deschisă. Gaby era prea stresată ca să mai fie atentă şi la alte detalii. În spaţiul îngust de la holul de la intrare şi-a făcut apariţia Daniel, unde se afla şi Gaby, şi a închis uşa dintr-o mişcare.

– Nu te teme! Nu puteam să las uşa descuiată. Bănuiesc că şi tu încui uşa la locuinţa ta după ce ai intrat. Aşa procedez şi eu… îi spuse acesta… Nu trebuie să-ţi fie teamă! Nu-ţi fac nimic rău. Eşti liberă să pleci oricând doreşti, nu te ţine nimeni cu forţa!… a continuat el.

– Nu ştiu dacă este bine ce fac… a răspuns ea vizibil stresată.

– Aceasta este bucătăria. Imediat în stânga este o încăpere imensă cu spaţiul de dormit şi restul. O să merg eu înainte, iar dacă vrei să mă urmezi, te aştept. Dacă decizi că este mai bine să pleci, este uşor să deschizi uşa, învârteşti zăvorul şi asta este tot. Trebuie doar să alegi.

Gaby, îşi făcuse apariţia în spaţiul imens în care se afla patul de mijloc şi restul mobilierului. L-a văzut pe Daniel aşezat pe pat, cu telecomanda în mână, mutând canalele de pe un post pe altul. S-a apropiat destul de mult de pat. Poate că ar fi vrut să se aşeze şi ea pe pat, dar nu îndrăznea să facă asta. În schimb, Daniel, destul de atent la acest detaliu s-a ridicat de pe pat, a tras scaunul ce se afla la biroul său şi i l-a oferit ei. Un pic de teama se instalase în sufletul ei când a văzut că el s-a ridicat brusc.

– M-am gândit că nu te pot lăsa să stai în picioare. Aş fi vrut să stai lângă mine, aici, cu mine în pat, dar poate ai nevoie de mai mult timp să te acomodezi cu mine. Ţi-am adus acest scaun, este foarte comod. Te poţi aşeza pe el, iar eu voi sta pe pat, mai departe de tine, până când vei decide să mi te alături.

Gaby nu i-a spus nimic, dar a apreciat gestul făcut de el. A simţit şi ea cât de comod era acel scaun. Ea ar fi vrut să-l chestioneze un pic pe Daniel, mai mult decât a încercat să o facă în magazin, lângă casa de marcat, dar nu ştia ce anume şi cum să formuleze întrebările. Avea nevoie de un mic imbold care să o ajute să depăşească acest trac pe care îl avea. Din toate gândurile ce i-au venit prin minte a reuşit să-i adreseze prima întrebare:

– Locuieşti singur?

– Da. Eu şi soţia am ales să mergem pe drumuri diferite, iar acum locuiesc singur.

– Locuieşti de mult timp singur?

– Am aproape o lună şi jumătate.

– După un timp atât de scurt, te-ai decis să faci avansuri unei femei măritate?

– Cine decide dacă timpul este scurt sau lung? Nu există scris undeva despre cât timp trebuie să aştepţi până când ai voie moral să întâlneşti alte persoane de sex opus. Viaţa merge înainte, trebuie să ne bucurăm de ea!

– Eu am 34 de ani, tu ai spus că ai 43 de ani, parcă?… a întrebat ea, cu un sâmbure de reproş în glas.

– Da. Aşa este.

– Nu crezi că este diferenţă prea mare de vârstă între noi?

– Şi totuşi te afli aici. Te afli în aceeaşi locuinţă cu mine, de bună voie, chiar şi cu această diferenţă de vârstă. Ştii ce nu mi-ai spus tu?

– Ce anume?… a întrebat ea mirată.

– Nu mi-ai spus… de câte ori ţi-ai înşelat soţul?

– Pot să nu răspund, momentan, la această întrebare?

– Sigur. În cazul de faţă, nu mai este necesar să-mi răspunzi. Cunosc răspunsul care mă interesează, nicidecum numărul exact, iar acela nu-mi este de folos.

Discuţia dintre ei s-a lungit pe diferite planuri. Fiecare a încercat să afle mai multe despre celălalt. În cazul ei, cu fiecare întrebare şi răspuns ce trecea, devenea un pic mai sigură, mai relaxată şi mai puţin inhibată în prezenţa lui. Chiar şi în aceste condiţii, nu se punea problema ca ea să mişte lucrurile mai rapid. Încă nu era sigură pe dorinţele ei, deşi bărbatul o atrăgea destul de mult. Daniel a continuat să tatoneze discuţia până când se ivea oportunitatea să treacă subtil la ceea ce îl interesa.

Rămaşi amândoi fără întrebări, se instalase o mică linişte între ei. Niciunul nu reuşea să livreze vreo întrebare, pentru ca celălalt să poată răspunde, ca roata „întrebare şi răspuns” să se învârtă din nou. Poate că acea perioadă de acomodare a trecut, iar Daniel trebuia să vină cu ceva nou. Cu ceva care să-i stârnească ei interesul şi emoţiile.

– Ştii ce aş vrea să fac în acest moment?… a întrebat el.

– Ce?… a răspuns ea curioasă, neştiind că, fără să vrea, va intra în jocul lui.

– În acest moment mi-aş dori să mă pot apropia de tine, destul de mult, fără să te ating, nici măcar cu un deget. Să-ţi pot simţii emoţiile, să-ţi aud bătând puternic inima în piept. Doar să te privesc de aproape, fără să-ţi spun ceva, ca apoi, după momente bune de apropiere unul lângă altul, să-ţi ating buzele cu ale mele, să le simt vibraţia şi gustul… dar tu nu vrei!

– De unde ştii asta?… îi ieşi pe gură acele cuvinte, fără să le conştientizeze pe deplin.

Daniel nu avea nevoie de mai mult pentru a merge mai departe. A coborât din pat, a mers încet spre ea. O uşoară roşeaţă se instala în obrajii ei. Cu siguranţă, emoţiile creşteau cu fiecare pas pe care bărbatul îl făcea către ea. Ajuns în dreptul ei, s-a oprit. Întocmai cum a zis, nu a atins-o cu vreun deget. Aplecat spre ea, mâinile aşezate pe braţele scaunului, privind atent în ochii ei.

Aproape că îi simţea respiraţia greoaie a ei, emoţiile o copleşise. Din înşiruirea evenimentelor mai trebuia ceva. Gaby a înţeles că urmează sărutul din momentul în care a observat că Daniel continua să vină spre ea. A închis ochii şi s-a lăsat atinsă pe buze de către acest bărbat, i-a plăcut senzaţia. Prima atingere fină, urmată de încă una, ceva mai apăsat, dar la fel de pasional.

Daniel a insistat mai mult, vânzând că femeia nu opune rezistenţă. Aproape că se urcase în braţele ei, pe acel scaun unde stătea ea. Gaby a întins o mână şi l-a prins de tricoul cu mâneca scurtă cu care era îmbrăcat el. Trăgea de tricou spre ea, poate fără un scop anume sau era doar metoda ei de a-i comunica să nu se oprească.

Curând, uşoare suspine aveau să-şi facă apariţia în locuinţa lui. Gaby, stând pe scaun, picior peste picior, cu mâna liberă captivă între coapse. Săruturile apăsate, un pic zgomotoase, foarte incitante pentru amândoi. Femeia simţea o uşoară căldură ce se instalase în trupul ei. La Daniel lucrurile puteau fi mai uşor de văzut. Erecţia îl trăda foarte mult. Poate că ea încă nu observase acest lucru, dar altfel ar fi stat lucrurile când el s-ar fi ridicat în picioare.

– Vino cu mine!… îi spuse el.

A întins mâna către ea, privind-o atent în ochi. Cu multă reţinere, Gaby a ridicat mâna şi a aşezat-o în palma lui. Un gest suficient pentru ca el să o invite către cuibuşorul de nebunii, şi anume patul generos de mare. Se vedea pe chipul ei că emoţiile nu-i dispăruse. Acceptul ei de a merge mai departe cu acest bărbat îi se părea şi ei misterios. Nu înţelegea de ce face asta. Părea că o forţă independentă de voinţa ei o împinge în braţele acestui bărbat.

Urcaţi pe pat, cei doi, îmbrăţişaţi, se sărutau cu mai multă pasiune şi dorinţă decât mai devreme. Stând în genunchi, unul în faţa celuilalt. El i-a pipăit trupul, atât pe unde a putut. Pe coapse şi pe fund. Prin materialul blugilor îi plăcea posteriorul ei. Se uita cu plăcere de fiecare dată când prindea momentul că s-a întors cu spatele la magazin. A simţit nevoia să-l atingă încă de la început, ca o convingere că este real lângă el.

Erecţia lui a fost uşor observată de către tânăra femeie, dar nu îndrăznea să-l atingă, deşi, instinctul de a-l prinde în mâna ei era destul de puternic. Avea deja mâinile pe fesele ei, apăsându-le ferm. Uşoare suspine de plăcere indicau că ea vrea mai mult decât atât. Cu toate astea, el îşi dorea ca ea să se simtă în siguranţă şi iubită de către el. Măcar la început avea nevoie de acordul ei, că poate să meargă mai departe.

– Te deranjează dacă te dezbrac de bluză?… o întrebă el, oprindu-se din sărutul lor.

În schimb, mâinile au prins deja partea de jos a bluzei. A tras doar un pic în sus. Aştepta un răspuns din partea ei, de preferinţă cel dorit de el. Gaby nu era de părere că trebuia să întrebe asta, ci doar să treacă la fapte, să o dezbrace de fiecare element vestimentar. Privirea lor ochi în ochi, tăcerea ei, fără să schiţeze un gest, fără să scoată un cuvânt, de orice natură ar fi fost el. De acceptare sau de refuz. Nu a venit. Daniel a tras de bluză în sus până când a dezbrăcat-o de tot.

I-a atins pielea. Privirea lui se pierduse în decolteul sutienului. Sânii ei, nu foarte mari, erau destul de atractivi din punct de vedere vizual. În mintea lui, abia aştepta să simtă sfârcurile ei între buze. Să nu rămână în urmă faţă de ea, şi-a dat şi el tricoul jos. Şi-a mutat atenţia către pantalonii de blugi. O pereche de pantaloni atât de strânşi pe trupul ei, de parcă ar fi fost turnaţi şi nu îmbrăcaţi.

Genul de pantaloni în care simţi că-ţi dai duhul numai ca să te îmbraci cu ei. Sau cum li se spunea la un moment dat, pantalonii anti-viol. Pe multe femei le-a scăpat de o tragedie, datorită faptului că agresorii nu au reuşit să le dezbrace, iar apoi au renunţat.

Daniel reuşise doar să o descheie la primul nasture şi la fermoar. Şi atât, nimic mai mult! Oricât ar fi încercat el să o dezbrace, ar fi fost de domeniul eşecului. Ea s-a amuzat un pic pe seama lui, văzându-l cum se chinuie. L-a lăsat câteva momente, apoi a continuat ea. Sigur avea propria tehnică, atât la îmbrăcare, cât şi la dezbrăcarea lor.

Moment potrivit şi pentru el ca se dezbrace de restul hainelor. Pentru el a fost floare la ureche să rămână complet gol. În cazul ei, distracţie maximă. Devenise hilară metoda ei de a se dezbrăca, dar era singura cale. Ea rămasă în perechea de chiloţi şi sutien. Şi-a învăţat lecţia, în cazul lui. De această dată nu i-a mai cerut voie să o dezbrace. A trecut direct la acţiune, în timp ce o săruta finuţ pe buze.

Locuinţa situată la demisol are un avantaj imens pe timp de vară. Este destul de răcoroasă. Chiar şi în nopţile de vară, este nevoie să te înveleşti cu o pilotă subţire, pentru a dormi mai bine noaptea. Daniel a tras de pilotă, apoi a invitat-o pe Gaby să se întindă pe pat. De cum a rămas complet dezbrăcată, i s-a părut cam rece în locuinţa lui. El a ştiut de ce a invitat-o să se bage sub pilotă cu el. Pentru a o încălzi cu trupul său sub pilota generoasă. …

… citeste partea a doua …

Dacă ţi-a plăcut ceea ce ai citit… nu beau cafea… dar cu o prăjitură mă poţi cumpăra… ador “savarina”.

https://revolut.me/florincerchez

Materialele publicate pe acest blog intră sub incidenţa dreptului de autor. Copierea totală sau parţială, distribuirea şi difuzarea neautorizată reprezintă o încălcare a dreptului de autor şi se pedepseşte conform legii. Pentru contact folosiţi adresa: domnuroz@yahoo.com

Autor: Domnu' Roz

Domnu' Roz +18 – Artă erotică, povestiri, fantezii…

3 comentarii la „Idilă în familie (1)”

  1. Povestirea are conținut plăcut frumos prezentat dar denumirea este greșită!!!
    ” Idila în familie ” reprezinta altceva decât conținutul povestirii asa ca te rog schimba denumirea titlului.

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

error: Content is protected !!

Descoperă mai multe la Domnu' Roz

Abonează-te acum ca să citești în continuare și să ai acces la întreaga arhivă.

Continuă lectura