Plecată la vânătoare de bărbaţi (1)

Trecuse ceva vreme de când Elena era singură. Constatase că, de ceva vreme, bărbaţii nu mai roiau în jurul ei şi nu înţelegea de ce. Tânăra era, aproximativ 25 de ani. Frumoasă era… o blondină nu foarte înaltă, subţirică în talie, trup apetisant, aspect fizic plăcut, peste medie. Era dornică să întâlnească un bărbat, nu avea preferinţe cu privire la vârstă. Dacă ar fi fost o diferenţă mai mare de ani, nu o deranja. De preferabil să aibă şi ceva bani. …

Dacă bărbaţii o ignorau, venise vremea ca ea să fie cea care să-i caute. Elena nu era o femeie care să aibă anumite anturaje, cu statut social ridicat. Nu avea maşină şi nu deţinea permis de conducere. Din acest punct de vedere era o femeie normală. Metoda ei de deplasare, în mod obişnuit, era cu mijlocul de transport în comun. Rar folosea un taxi, mai mult în cazuri extreme.

Destul de dificil să întâlnească bărbaţi cu bani care să folosească mijlocul de transport în comun. Neavând altă alternativă, era singura ei modalitate să întâlnească bărbaţi, în deplasările ei zilnice. Îşi făcuse un obicei să fixeze bărbaţii cu privirea. Încerca să le surprindă privirea de la distanţă, ca apoi să se uite numai înspre acea persoană.

Prin această metodă dorea să arate că este disponibilă, dar ea nu făcea mai mult de atât. Nu încerca să intre în discuţie cu acei bărbaţi. Aştepta ca aceştia să se deplaseze înspre ea şi să înceapă o discuţie. Spera că metoda ei va da roade. Din prima zi în care s-a hotărât să abordeze această metodă, se uita după bărbaţi prin mijloacele de transport. De câteva ori, şi-a intersectat privirea cu câţiva. Spera că i-a prins în plasa ei, dar aceştia nu se deplasau spre ea, deşi se aflau în apropiere.

Zilele treceau, frustrarea se acumula în sufletul ei. Când nu anunţa nimic, şi-a intersectat privirea cu un bărbat de aproape 40 de ani. Nu-l interesa să cunoască femei noi, nu-şi făcuse din asta un scop. Doar că îi plăcea să urmărească privirile altora, în timp ce aşteptau ca acel mijloc de transport să-i ducă la destinaţie.

În miezul zilei, aglomeraţie nu prea era în acel tramvai. Elena se afla la nici trei metri de acest bărbat. Privirile au rămas fixate mai mult timp. Ea aştepta ceva din partea lui. Aştepta să vină lângă ea, să-i vorbească, să facă cunoştinţă, şi de acolo… după noroc, dacă se întâmpla, să se dezvolte o relaţie. Părea atât de disperată, încât ea nu-şi punea întrebarea firească… dacă acest bărbat era însurat?…

Mâna stângă în buzunar, cu cea dreaptă se ţinea de bară. Nu-şi putea da seama dacă el avea sau nu verighetă. Bărbatul o plăcea pe Elena, dar nu îndrăznea să se ducă spre ea, deşi a înţeles din prima semnalul ei. De câteva ori a lăsat privirea în jos şi a evitat contactul vizual cu ea. În gândul lui se afla ideea să nu fie perceput greşit. Să nu fie considerat vreun obsedat sexual.

Şi-a ridicat privirea din pământ şi s-a uitat spre ea. Elena, fiind poziţionată cu faţa spre el, îi era uşor să-l urmărească. Pentru câteva momente s-a prefăcut că este interesată de ceea ce se vedea pe fereastră. Doar ca să-i studieze reacţia lui. Bărbatul i-a căutat din nou privirea, ea a întors capul spre el şi s-au privit din nou pentru câteva momente.

Bărbatul se pregătea să se ducă către această femeie, exact în momentul când tramvaiul se afla în staţie. Unii au coborât, alţii au urcat. Exact lângă ea s-a poziţionat un alt bărbat ceva mai tânăr, ce tocmai urcase, de aproape de 30 de ani. Dintr-o dată ea şi-a mutat atenţia de la primul bărbat către cel care abia urcase. Observase că tânărul ţinea în mâini un telefon foarte scump, pe care îl butona de zor.

Degeaba Elena a încercat să-i surprindă privirea, acesta nu avea ochi pentru ea. Era total absorbit de ceea ce făcea la telefon. Primul bărbat a observat acest lucru şi a înţeles că femeia nu l-a plăcut dintr-o mulţime, ci pur şi simplu se afla la vânătoare de bărbaţi. Oricare ar fi abordat-o, avea şanse egale. Cel puţin în teorie.

Primului bărbat i s-a părut hilară toată această situaţie. Mai avea câteva staţii până urma să coboare şi era interesat să vadă ce se întâmplă. Dacă Elena reuşea să-şi pună planul în aplicare cu bărbatul mai tânăr. Visele ei s-au spulberat imediat după ce bărbatul a coborât la următoarea staţie, fără ca măcar să o privească pentru o secundă, fără ca măcar să ştie că a avut o admiratoare în apropierea lui.

Norocul s-a întors din nou către primul bărbat. Elena, vizibil dezamăgită, şi-a întors din nou atenţia către acesta. Privirile celor doi s-au intersectat din nou. Un uşor zâmbet se întrezărea pe chipul lui. Mai mult de situaţia comică ce tocmai se petrecuse. Se hotărâse să meargă spre ea, să facă cunoştinţă. În acel moment, Elena s-a poziţionat cât mai aproape de uşă. Se pregătea să coboare la următoare staţie. L-a văzut pe bărbat venind aproape de ea.

Ar fi vrut să-i poată adresa câteva cuvinte, dar oamenii ce aşteptau şi ei să coboare ar fi auzit toată discuţia. Chiar dacă nu ar fi trebuit el să coboare aici, a coborât împreună cu ea, sperând să găsească momentul potrivit să o abordeze. Staţia de tramvai aproape că se golise. Bărbatul s-a dus lângă Elena. Aceasta se sprijinea de balustradă.

– Bună… Emil mă numesc.

– Bună… Elena, îmi pare bine… răspunse ea zâmbitoare, ca apoi să întindă mâna spre el.

– Aştepţi pe cineva aici, de ai coborât din tramvai?

– Nu. Aveam nevoie să puţin aer. Simţeam că nu mai pot să respir. Aştept să-mi revin şi apoi voi lua altul. Dar tu, aştepţi pe cineva?

Bărbatul a înţeles minciuna ei, dar s-a prefăcut că o crede.

– Nici eu. Am coborât ca să pot să-ţi vorbesc. În tramvai prea mulţi curioşi.

– Ce ai vrea să-mi spui?… întrebă ea, intrând direct în subiect.

– Îmi placi şi voiam să te cunosc. Apropo, te grăbeşti?

– Nu, de ce?

– Mă gândeam să mergem pe jos în continuare, la următoare staţie ar fi trebuit să cobor. Nu locuiesc departe de acolo, ai vrea să mergem la mine? Locuiesc singur.

– Putem să mergem pe jos, dar nu sunt sigură că merg la tine.

Plimbarea în doi s-a purtat până aproape de blocul unde locuia Emil. Cei doi păreau să se înţeleagă foarte bine. Emil voia neapărat să o aducă la el acasă. Era convins că Elena va accepta de la prima întâlnire o partidă de sex. S-au oprit pe trotuar, în dreptul unui copac maiestuos. La mai puţin de un metru unul de celălalt, vorbeau şi îşi zâmbeau unul altuia. Bărbatul gata pregătit să o sărute pe buze. Dacă ar fi acceptat acel sărut, de acolo era totul mai simplu. O glumă, chiar şi banală, îl putea aduce în acea poziţie să o sărute.

– Nu am putut să nu observ că te-ai murdărit pe bluză… cum ai reuşit?

– Unde?!… zise ea mirată, apoi a lăsat capul în jos să găsească pata.

Emil s-a prefăcut că vrea să-i arate unde s-a murdărit, apoi a ridicat mâna şi a atins-o peste nas. În acel moment Elena a înţeles că totul a fost o glumă. O glumă nevinovată, pe care o făceam în copilărie şi se mai poartă şi azi. A venit mai aproape de ea. A prins-o de mijloc şi a mers împreună cu ea până aproape de trunchiul copacului. Un loc potrivit pentru primul sărut dintre ei.

Îl privea cu ochii mari. Ştia ce urmează să se întâmple şi nu s-a împotrivit. S-a aplecat spre ea şi a sărutat-o pe buze. El a aşteptat reacţia ei. Văzând că nu s-a împotrivit, şi-a lipit gura de a ei. S-au lipit unul de altul, îmbrăţişaţi, sărutându-se pasional. Emil a făcut tot posibilul ca ea să-i simtă erecţia. Să o determine să accepte invitaţia lui la el acasă. Dar nu s-a grăbit să-i propună din nou să vină la el. S-a asigurat înainte că s-a înfierbântat foarte tare, înainte să facă asta. O simţise foarte excitată, uşoare gemete. Ea îşi frecă coapsa de piciorul lui.

– Hai cu mine!… îi zise acesta, apoi a prins-o de mână şi a tras-o ca să îl urmeze.

– Unde?… întrebă ea mirată.

Când s-a apropiat de intrarea de la bloc, ea înţeles pe loc că urmează să meargă la el acasă. Intrase amândoi în lift. Emil nu mai avea răbdare. O îngrămădise într-un colţ al cabinei, mângâindu-i trupul şi sărutându-se cu foc. Liftul se oprise, iar ei tot nu se opreau. Într-un târziu şi-a amintit el că liftul a ajuns la etajul 4. A deschis uşa şi au ieşit pe grabă amândoi. De emoţii, era să-i cadă cheia din mână, în timp ce încerca să deschidă uşa.

Au trecut imediat peste momentul hilar şi au intrat în locuinţa lui. După ce a închis uşa în urma lor, a pus-o pe Elena cu spatele de uşă, apoi s-a lipit de ea, vrând să continue atingerile şi săruturile de mai devreme din lift. Mâinile lui se plimbau pe trupul ei peste tot, nu a ratat un loc neatins. I-a prins sânii din lateral, ceva mai ferm, spre încântarea ei, ce ofta şi suspina de plăcere.

Emil se împingea cu prohabul în ea. Penisul devenise tare, Elena îi simţea duritatea prin pantaloni. Abia aştepta să-l poată atinge, să-l poată simţi… la lucru. A prins-o cu mâinile de fese şi o trăgea foarte tare. În acel moment Elena a dus mâna între picioarele lui. Strângea uşor, oftând lung. …

… citeste partea a doua …

Dacă ţi-a plăcut ceea ce ai citit… nu beau cafea… dar cu o prăjitură mă poţi cumpăra… ador “savarina”.

https://revolut.me/florincerchez

Materialele publicate pe acest blog intră sub incidenţa dreptului de autor. Copierea totală sau parţială, distribuirea şi difuzarea neautorizată reprezintă o încălcare a dreptului de autor şi se pedepseşte conform legii. Pentru contact folosiţi adresa: domnuroz@yahoo.com