Nu am reuşit să prind buchetul!

Aveam mari speranţe de la nunta vărului meu. Era prima nuntă la care am mers şi mă aflam într-o relaţie cu cineva. Eram împreună cu iubitul meu de mai bine de trei ani. Superstiţioasă din fire, credeam că asta va ajuta ca toate planetele să se alinieze şi pentru mine. Îmi doream şi eu să mă mărit, iar iubitul meu nu părea prea încântat să facem nuntă… cică… Să mai aşteptăm o perioadă, ce atâta grabă! …

În gândul meu… Lasă, că te fac!… Voi prinde buchetul şi mă vei cere de nevastă până la urmă!… În mintea mea lucrurile păreau clare, eram convinsă că asta va ajuta la îndeplinirea dorinţei mele. Nunta, minunată! Deşi, se putea şi mai bine. Ochiul critic! Nu mă pot abţine să nu găsesc lucruri care să nu-mi placă sau pe care le-aş face mai bine… indiferent despre ce este vorba, că-i o nuntă sau o petrecere. Vreau perfecţiunea!

Iubitul meu, cu greu s-a abţinut să nu consume alcool toată noaptea. Nu avea cine să conducă maşina la întoarcere. Spre dimineaţă, momentul mult aşteptat. Eram foarte entuziasmată. Înainte să mă ridic de la masă, m-am întors cu faţa spre el, l-am prins de bărbie cu două degete şi i-am spus:

– Al meu eşti! Voi prinde buchetul! Din moment ce voi prinde buchetul, destinul îţi va arăta că trebuie să mă ceri de soţie! Nu ai încotro!… apoi l-am sărutat scurt pe buze.

A părut un pic speriat, uitându-se la mine, în timp ce asculta fiecare cuvânt pe care l-am rostit.

– Poate nu vei reuşi! Nu eşti singura care îşi doreşte asta. Din moment ce nu cred că vei reuşi să prinzi buchetul. Destinul, pe care îl invoci tu… sunt de părere că trebuie să mai aşteptăm… zise el, foarte încrezător.

Mai hotărâtă ca niciodată, m-am ridicat de la masă, cu dorinţa acerbă să-i demonstrez că pot să prind buchetul ăla, indiferent cu câte pretendente ar trebui să mă lupt. Mireasa gata pregătită, ţinea buchetul în mâna dreaptă. Grupul de femei singure, ce aşteptau să prindă buchetul, pregătite să se sfâşie între ele, doar pentru a îndeplini o sarcină… la urma urmei… destul de simbolică, dar în mintea unei superstiţioase nu funcţionează aşa. Are nevoie de fapte!

Mireasa s-a uitat pentru ultima oară în spate, s-a întors, apoi a aruncat buchetul, destul de tare. Îl aveam în vedere, nu vedeam altceva în faţa ochilor. Nu sunt sigură, dar cred ca iubitul meu tremura un pic de emoţie la masă. Îşi dorea foarte mult să nu reuşesc. A aruncat buchetul… grupul de femei, împreună cu mine, s-a năpustit asupra lui.

Eram convinsă că îl voi prinde. Am întins mâna… deja mă vedeam cu el în braţe, şi cu rânjetul tâmp pe faţă, în timp ce mă uitam la iubitul meu… Te-am prins, fraiere!… Venea spre mine… când, o altă tipă, mai sprintenă, l-a prins înaintea mea cu o fracţiune de secundă. Să iau foc şi alta nu!

Simţeam că-mi ies aburi pe urechi, precum în desenele animate, de nervi ce aveam. A trebuit să mă controlez imediat. Nu puteam să arăt exact ce simţeam în acele momente celor din jur. Mă îndreptam către masă, cu un zâmbet fals pe faţă, arzând toată la interior. În drumul spre masă, am zărit chipul iubitului meu, care zâmbea larg, relaxat, foarte bucuros că nu am prins buchetul.

– Închin un pahar în cinstea ta!… zice el, în timp ce fluturase un pahar de suc în aer, ca apoi să soarbă din el, ca şi când ar fi fost un pahar cu alcool.

– Nu-ţi forţa nota!… i-am zis eu nervoasă.

În acele momente, voiam să plec imediat. Simţeam că nu mai am aer, nu mai voiam să ştiu nimic din ceea ce se întâmpla la acea nuntă. Cred că şi iubitul meu a simţit asta. După faza cu aruncatul buchetului, nu am mai stat foarte mult, ne-am scuzat mirilor, şi a trebuit să plecăm.

Aşezată pe scaunul din faţă, bosumflată, cu braţele încrucişate la piept. Iubitul meu zise:

– Haide, nu fii aşa! Poate la următoarea nuntă la care mergem vei prinde buchetul!

– Eu voiam acum!

– Da, ştiu. Nu ai nevoie de acel buchet ca să ne căsătorim, şi nici de act ca să rămânem împreună.

– Daaa… Ştiu! Dar tot vreau!

– Tu eşti singura femeie pentru mine. Actul nu va schimba nimic. Doar pe tine te iubesc!

Când l-am auzit spunându-mi că doar pe mine mă iubeşte, m-am înmuiat toată. Am sărit cu braţele în gâtul lui şi am început să-l sărut pe faţă… pe obraji, pe gură. Mă ţineam de el scai. Până la urmă a oprit maşina pe dreapta, între două localităţi. Cu mine agăţându-mă de el, risca să facă accident. După ce a oprit, m-a prins şi el cu braţele, ne sărutam. Mâinile lui aluneca pe trupul meu. Când am pus mâna între picioarele lui, am simţit că o are sculată.

– Aahhh… s-a sculat!

– Daaa… Tu eşti de vină pentru asta!

– Dacă eu sunt de vină, atunci tot eu trebuie să o fac să se culce înapoi… am zis eu cu încredere.

Fără să stau mult pe gânduri, l-am desfăcut la pantaloni şi i-am scos penisul afară. Ne sărutam, cu mâna dreaptă îi ţineam penisul şi îl frecam alert.

– Ce ai de gând?… m-a întrebat el.

– Voi face ceva din ceea ce ştiu că îţi place. Mai bine îţi fac eu, decât să-ţi doreşti să-ţi facă altă femeie.

M-am aplecat cu capul între picioarele lui. I-am prins penisul între buze şi am început să-l sug. Mă urcasem cu genunchii pe scaunul meu, dar tot îmi părea incomod. S-a lăsat cu scaunul mai pe spate. Gemea tot mai tare, cu mâna stânga mă apăsa pe cap, iar cu dreapta mă strângea de fese. Încercam să cuprind cât mai mult din scula lui între buze, dar nu aveam prea mult loc să mă desfăşor. Până la urmă i-am zis:

– Ieşi din maşină şi vino pe partea cealaltă!

– Acum?… a întrebat el.

– Da, acum!

A ieşit din maşină, aşa cum era, cu penisul scos afară. Eu am revenit pe scaunul din dreapta, am deschis portiera, şi-l aşteptam nerăbdătoare pe el. Imediat ce a ajuns lângă mine, m-am dus cu gura la scula lui. I-am prins penisul… mmhhh… era altceva. Mă puteam desfăşura mai bine. Mă apăsa cu o mână pe cap, cu alta mă pipăia la sâni. Îşi făcuse loc prin decolteu, direct cu mâna în sutien, trăgându-mă de sfârcuri.

Nu doar că îl sugeam pe marginea drumului, doar că m-am aprins şi eu. Voiam mai mult decât să i-o sug şi apoi gata… el termina şi s-a încheiat tot, apoi continuam drumul. O vreme, înfierbântată la maxim, am acceptat jocul lui. Cu mâna apăsată pe cap, mă trăgea tare spre el, în timp ce mişcă tot mai rapid din bazin, introducând penisul cât mai adânc în gura mea. După ce m-am eliberat din strânsoarea lui, am zis:

– Stai, vreau şi eu ceva!

Am ieşit rapid în maşină, mi-am ridicat rochia până în talie, am tras de chiloţi în lateral, apoi m-am aplecat cu spatele la el. Părea nedumerit, de parcă nu ştia ce să facă. Atunci i-am zis:

– Haide, bag-o odată!

A intrat brusc în mine… daaa… Sprijinită cu mâinile de maşină, iubitul meu mă ţinea de mijloc şi mă penetra rapid. În acele momente mă gândeam că nu ar fi rău să termine în mine. Aşa voi rămâne însărcinată, iar asta îl va obliga să mă ceară de soţie mai repede. Chiar mi-am propus ca atunci când îl voi simţi că este aproape să finalizeze, să mă împing în el, să nu-l las să-şi scoată penisul afară. În acest mod ar fi terminat în interior.

Încă întuneric afară, maşinile treceau pe lângă noi, iubitul meu mă futea pe la spate. Mă incita ideea că cei care treceau pe lângă noi, realizau ceea ce se întâmplă… că sunt futută pe marginea drumului, asemeni unei prostituate.

L-am simţit cum se încordează, gemetele lui din ce în ce mai puternice, se mişca din ce în ce mai rapid, lovindu-se destul de tare de fesele mele. Speram să reuşească să termine în mine. Am dus mâinile la spate, îl apăsam de fese, încercam să-l ţin strâns, să nu apuce să se eschiveze. Dintr-o dată, i-am auzit strigătul lui specific când urmează să ejaculeze, l-am prins tare cu mâinile de fese, el a vrut să iasă, dar nu a reuşit.

Am simţit ceva călduţ în interior, câteva jeturi de spermă au ţâşnit puternic în mine. A reuşit să se smucească, încât să-şi poată scoate penisul afară. M-am întors şi m-am aşezat în genunchi în faţa lui, i-am prins rapid penisul cu gura, şi am început să-l sug… să culeg ce a mai rămas din sămânţa lui. Şi-a îndesat penisul adânc în gura mea. Pe măsură ce se micşora, reuşeam să cuprind tot mai mult, până când am ajuns cu nasul în părul lui pubian.

– Eşti nebună? De ce m-ai ţinut? Am ejaculat o parte şi în tine… zise el gâfâind.

– Ca să rămân însărcinată! De aia! Atunci mă vei cere tu de nevastă, nu am niciun dubiu! … i-am zis eu, ştergându-mă la gură.

– Mai bine prindeai buchetul ăla. Ăla nu însemna nimic. Dacă rămâi însărcinată, sunt nevoit să te cer… ooffff…

– O să fie frumoşi copiii noştri, iubitule!… am zis eu zâmbind toată. Privirea lui… nepreţuită!

Dacă ţi-a plăcut ceea ce ai citit… nu beau cafea… dar cu o prăjitură mă poţi cumpăra… ador “savarina”.

https://revolut.me/florincerchez

Materialele publicate pe acest blog intră sub incidenţa dreptului de autor. Copierea totală sau parţială, distribuirea şi difuzarea neautorizată reprezintă o încălcare a dreptului de autor şi se pedepseşte conform legii. Pentru contact folosiţi adresa: domnuroz@yahoo.com