Vanea… Recuperatorul (2)

… Elvira şocată de cele întâmplate. Abia în acel moment a înţeles gravitatea situaţiei în care se afla. Degeaba încerca să-şi atribuie vina pentru decizia de a împrumuta bani de la cămătari, ar fi fost de prisos. Plângând în hohote, încerca să găsească soluţii de rezolvare. Nu înţelegea de ce încasările au scăzut atât de mult în ultima vreme. Revizuise şi fondul de cheltuieli. Nu era nimic care să-i atragă atenţia. Fiecare cheltuială avea rostul ei, pentru ca afacerea ei să funcţioneze. …

După ce şi-a făcut un duş s-a mai liniştit. Ghemuită în pat, cu genunchii la piept, ţinându-se cu braţele strâns, încerca să găsească o rezolvare pentru a ieşi din situaţie. Se gândea că ar fi bine să sune la Poliţie, să spună tot, dar gândul s-a risipit rapid, crezând că asta va acutiza şi mai mult situaţia. S-a gândit că poate ar fi bine să-l sune pe cămătar şi să-i spună prin ce a trecut, dar nu a făcut-o. Poate nu se va schimba nimic!… gândea ea.

Neavând cui să solicite ajutorul, a hotărât că trebuie să meargă înainte. Avea nevoie de multe încasări şi evident soluţii pentru a le avea, plus un control mai drastic asupra cheltuielilor.

În acea seară nu a mai simţit nevoia să mănânce, nu-i mai ardea de aşa ceva. Fragmente din scena cu Vanea i-au tot apărut, fără să reuşească să le controleze. Atitudinea lui brutală, faptul că pe el nu l-a înduplecat rugăminţile ei, umilinţa verbală… umilinţa prin modul cum a hotărât să ejaculeze la final. Elemente ce induceau ideea că bărbatul este un sociopat cu acte în regulă. Nu-şi putea închipui că un bărbat ar putea să facă aşa ceva unei femei. Simţise asta pe pielea ei şi încă nu reuşea să-şi revină din şoc.

A adormit nemâncată. Abia dacă s-a hidratat cu suficientă apă înainte să adoarmă. Nici în timpul nopţii nu a scăpat de şocul prin care trecuse. Târziu în noapte, fragmente din ceea ce se întâmplase i-au apărut în vis, dar şi altele care nu au existat, ceva mai dure şi mai şocante. S-a trezit în somn, ţipând uşor, transpirată, zăpăcită, cu o teamă imensă în suflet. Încă o dată, se temea pentru viaţa ei. Când a realizat că era doar un vis, s-a întins înapoi, ghemuită, poziţia fetusului, cu mâinile între picioarele ei.

Somnul a prins-o din nou, dar de data asta nu a mai visat urât. În schimb, dimineaţa, alarma i-a oferit o sperietură groaznică. Încă se afla în stare de şoc. A plecat la muncă cu gândul de a face bani. În acea săptămână toate au mers cum şi-a propus. Sume nesperate de bani au intrat în conturile firmei. Părea o oază de speranţă că totul va reveni ca înainte şi va reuşi să plătească cei 2000 de euro săptămânal.

La sfârşitul de săptămână a urmat să dea din nou ochii cu Vanea. Deja îl ura pentru ceea ce făcuse. Acesta a bătut la uşă. Elvira a deschis uşa, însă nu total. Avea pus lanţul pus pe poziţie. I-a înmânat plicul prin deschizătura uşii, apoi s-a grăbit să închidă uşa. Vanea abia apucase să prindă plicul. Şi-a retras mâna rapid, să nu-i fie prinsă când a închis ea uşa.

– Hei, dragostea mea!… Ce-i cu graba asta?… Ce, nu mă mai iubeşti acum, după tot ce a fost între noi?… zise el după ce Elvira a închis uşa.

Femeia a apucat să închidă uşa cu cheia, să pună şi zăvorul suplimentar. S-a lipit cu spatele de uşă, ascultând ce avea de spus bărbatul. După ce a numărat banii, i-a transmis prin uşă:

– Sunt toţi!… Ai văzut că se poate?… Ne găsim săptămâna ce vine!… Să te gândeşti la mine!…

Următoarele trei săptămâni s-au derulat cam la fel. Elvira avea plicul cu bani. De fiecare dată a deschis uşa cu lanţul pus pe poziţie, a înmânat plicul, ca apoi să închidă rapid uşa, fără să interacţioneze prea mult cu bărbatul.

Şocul evenimentelor nu a dispărut în totalitate. De atunci a mai avut câteva vise despre tot ce s-a întâmplat. Fragmentele cele mai pregnante i-au apărut repetat în vis. Plânsetele şi rugăminţile ei, modul cum a forţat-o să deschidă gura, insistenţa cu care a vrut să introducă ditamai mădularul în gura ei, umilinţa prin ejacularea pe faţă şi în gură.

Se afla pe drumul cel bun. Muncea foarte mult, ca la finalul zilei să se declare mulţumită de rezultat, iar la final de săptămână să aibă banii necesari pentru cămătar. Dar asta nu a ţinut foarte mult. Din nou, încasările scădeau vizibil de la o zi la alta. Astfel că, l-a sfârşit de săptămână s-a trezit cu imposibilitatea de a plăti întreaga suma. Avea doar 1000 de euro. Era ceva, decât deloc… îşi spuse ea.

Vanea urma să ajungă. Toată aşteptarea asta îi crea o stare de nervozitate. Vanea a ajuns, nu cu mult peste ora obişnuită. A bătut la uşă, aşa cum făcea de obicei. Elvira foarte agitată. A pus banii pe care îi avea în plic, dar nu îndrăznea să deschidă uşa şi să-i ofere plicul. A întârziat ceva timp până când a răspuns. Bărbatului i s-a părut ceva ciudat. Modul cum a răspuns, aşteptarea în sine până când Elvira a decis să zică ceva.

Femeia a deschis uşa, gata pregătită să-i ofere plicul, ca apoi să închidă rapid uşa, urmând să folosească toate încuietorile disponibile. Numai că bărbatul avea şi el planul lui. Din momentul în care a deschis ea uşa, Vanea şi-a proptit imediat piciorul între uşă şi tocul uşii. Elvira a împins plicul, dar când să împingă uşa, piciorul bărbatului bloca acţiunea de închidere a uşii. El a prins plicul, l-a deschis. În el a văzut mai puţini bani. Degeaba se chinuia Elvira să împingă uşa, piciorul bărbatului se fixase bine.

– Femeie, de ce nu ai pus toţi banii?… a întrebat el cu un zâmbet pervers.

– Nu mai am. Îţi dau săptămâna viitoare! Pleacă acum! Lasă-mă să închid uşa!

– Eiii… hai! Doar ne cunoaştem acum, suntem prieteni, ce naiba! Avem o relaţie împreună!

– Ce relaţie? Nu avem nimic împreună! Ar fi trebuit să te reclam la Poliţie pentru ce ai făcut!

– De ce nu ai făcut-o?… La asta trebuie să te gândeşti!… Înseamnă că ţi-a plăcut. Deci, nu poţi să mai spui că te-am forţat, din moment ce ţi-a plăcut şi ţie. Hai, deschide uşa să vorbim! Nu este bine să ne audă vecinii. Devin foarte curioşi.

– Pleacă, altfel chem Poliţia!

Vanea a încercat uşa, să o forţeze un pic. A văzut lanţul pus. S-a gândit să aştepte doar momentul potrivit pentru a smulge lanţul din prinderea sa. Elvira era la uşă, încerca să ţină contră, să împingă mai tare, poate că în acest mod el îşi va scoate piciorul de durere. Când a realizat că nu poate să facă nimic, s-a gândit că este cel mai bine să ia telefonul şi să sune la Poliţie. Exact asta aştepta şi Venea. Aştepta momentul potrivit. Când a înţeles că ea nu mai se afla în dreptul uşii, s-a împins puternic în uşă. A lovit o dată, de două ori… a treia oară a deschis uşa.

Lanţul ce ar fi trebuit să o protejeze pe Elvira, nu s-a rupt, dar locul de prindere a fost smuls din tocul uşii. Femeia s-a speriat, şi a început să ţipe, văzându-l pe Vanea intrând peste ea în casă. El a trântit uşa imediat, apoi s-a năpustit asupra ei, să o facă să tacă. A prins-o de mijloc în sufragerie, a trântit-o la pământ. Cu mâna dreaptă a prins-o de păr, cu stânga i-a imobilizat mâinile ei firave la spate.

– Taci o dată!… Dacă mai ţipi, te bat până nu mai ştii de tine!… Ai înţeles?… Zi-mi, ai înţeles?

– Daaa… a răspuns ea, plângând… Te rog, pleacă!… Nu mai am alţi bani. Poţi să cauţi peste tot, pe unde vrei. Dacă aveam, îţi dădeam. Nu mai am, ăştia sunt toţi banii pe care îi am… Pleacă şi lasă-mă!…

– Nu aşa ne-a fost înţelegerea! Îmi trebuie banii!

– Dar nu mai am!… Nu mai am!…

Vanea urcat deasupra ei. Îi pipăia trupul, şi-a băgat mâna pe sub ea şi a prins-o de sânul drept.

– Dacă ţipi, te omor! Degeaba ţipi, de futut tot te fut!… Trebuia să ai banii! …

A tras-o de sâni… îi plăceau sânii ei. Şi-a mutat mâna la spatele ei. A tras de rochie până în dreptul taliei. Ajuns cu mâna la fundul ei… a prins-o şi a strâns-o ferm.

– Uite ce cur bun de futut ai!… De mult nu am mai futut o femeie în cur!… Al tău este foarte bun!… Nu-i aşa că vrei să încerci pula mea în tine?

– Te rog, lasă-mă în pace!… Nu-mi face rău!… Te implor!…

– Degeaba plângi acum! Ştiu că şi tu vrei să te fut, dar nu recunoşti! După ce te fut, îmi vei mulţumi, ai să vezi!… zise el, în timp ce se descheia la pantaloni.

– Te rog!… Nu-mi face rău!…

A prins cu mâna de chiloţii ei, a tras până când s-au rupt. Penisul erect… ea îl implora să o lase în pace… el nimic. Şi-a introdus penisul în vagin şi a împins. Era mare şi în vagin. S-a împins puternic în ea. Elvira simţea că nu mai are aer, penisul mult prea mare pentru standardele ei. Plângea şi mai tare, Vanea nimic, nicio reacţie. Şi-a găsit mai bine poziţia, ca apoi să-şi găsească ritmul înainte şi înapoi în vaginul ei, ce nu era pregătit pentru penetrare.

Se mişca tot mai rapid, lovindu-se adânc în interiorul ei. S-a oprit la un moment dat. Încă îi ţinea imobilizate mâinile la spate. Le-a mutat pe rând, întinzându-le pe covor, către înainte, ţinându-le pe amândouă de la încheietură în mâna sa masivă. S-a lăsat cu trupul peste trupul ei. Îi adulmecă parfumul. A lins-o în ureche, apoi i-a şoptit:

– Îmi place pizda ta! Este perfectă pentru pula mea… Nu simţi şi tu asta?…

Elvira nu mai era în stare să zică nimic, doar plângea. Spera doar că el să termine mai repede, şi apoi să plece. În acele momente ea nu mai gândea limpede. Există şansa ca Vanea să ejaculeze în vagin, şi poate, ar fi rămas însărcinată cu acesta. În acele momente ea nu reuşea să se gândească la asta.

Bărbatul se mişca tot mai repede. Contrar aşteptărilor, vaginul s-a umezit treptat, ceea ce a condus la o penetrare mai uşoară, iar durerea ce a simţit-o la început, dispăruse în totalitate. Bărbatul gemea, respira greu, penetrând-o rapid, în timp ce îi şoptea diferite lucruri perverse la ureche. Ceea ce el îi şoptea ei, nu avea rolul să o excite şi pe ea, îl incita pe el mai mult, să-l ajute să termine mai repede. De terminat nu a reuşit.

S-a oprit. Penisul adânc. Încă gâfâia la urechea ei. Femeia a crezut că el a terminat deja, iar totul se va încheia. Însă, nu aşa au stat lucrurile. El a înţeles că nu reuşeşte să termine şi s-a gândit să se oprească un pic, să-şi tragă sufletul de la atâta efort. O săruta pe gât, la ureche.

– Nu reuşesc să termin!… zise el gâfâind… Vrei să mă ajuţi să termin?… Ce zici dacă mi-o sugi iar, ca data trecută?

Elvira nu i-a răspuns.

– Haide! De data asta o iei singură în gură, nu mai trebuie să ţi-o bag eu… sau… Vrei să te fut în cur?

– Nu, te rog!… Este prea mare pentru mine!… Nu vreau anal!

– Atunci o sugi?… O iei în gură?… Zi!…

– Nu vreau nici asta. Te rog, pleacă!

– Dacă nici una, nici alta nu vrei, voi alege eu.

– Nuu… Nuuu… Nuuu…

Şi-a retras penisul, s-a ridicat un pic, cât să vadă ce are de făcut. Şi-a potrivit penisul în zona anusului. Elvira a insistat că nu vrea. Plângea şi ţipa să o lase în pace. El nimic. A împins uşor, dar tot degeaba. Elvira nu era pregătită pentru sex anal. I-ar fi trebuit un lubrifiant, dar chiar şi aşa, durerea tot ar fi existat, din cauza dimensiunii.

A împins până când a intrat vârful, cu toată opoziţia pe care Elvira a încercat-o. Nu s-a lăsat până când nu şi-a introdus penisul adânc în interior, făcând abstracţie de plânsetele şi de ţipetele ei de durere.

– Ţi-am zis că ai cur bun să fie futut!… Aşa este prima dată, după aia te înveţi!… O să mă rogi să te fut în cur!… Poate că nu este un moment potrivit acum, dar vreau să fii femeia mea. Îţi voi arăta cum e să te fută un bărbat adevărat…

Ea nu i-a răspuns. El a continuat să se mişte, din ce în ce mai alert. Se încorda tot mai puternic. Simţea că deznodământul este aproape. I-a eliberat mâinile, a prins-o de păr, trăgându-i capul spre el. A vrut să o sărute pe gură. Ea a încercat să se opună, dar nu a reuşit. Bărbatul şi-a lipit gura de buzele ei, apăsând puternic.

Foarte încordat, mişcându-se rapid… aaahhh… a scos un ţipăt de eliberare, şi-a împins tot penisul în interior, lăsându-se greu peste trupul ei. Rămânând nemişcat, orgasmul a declanşat eliberarea abundentă a spermei în anusul Elvirei. În sinea ei, spera că totul s-a terminat, deşi, bărbatul şi-a introdus scula în toate cele trei orificii ale ei. Abia reuşea să-şi revină din şoc, se simţea umilită, ruşinată, îşi ura trupul. Se ura pentru că era femeie. O puternică anxietate a pus stăpânire pe ea. Îşi simţea integritatea trupului ameninţată.

Vanea a coborât de pe ea. Cu marginea rochiei şi-a şters penisul, ca apoi să se îmbrace la loc. El era aşezat pe un fotoliu, ea încă pe jos, plângând. Bărbatul nu dădea semne că vrea să plece. Încă aştepta diferenţa de bani.

– Cum rămâne cu banii?… Scoate banii!…

– Nu mai am!… Ţi-am zis deja!… a răspuns ea plângând… Altfel, nu ajungeam ca tu să profiţi de mine, să mă violezi!

– Am crezut că faci asta pentru că îţi place de mine şi vrei să te fut. Ai vrut pulă, ţi-am dat pulă! Acum scoate banii!

S-a ridicat în picioare, a început să cotrobăie prin dulap, răscolind totul, aruncând lucruri pe jos, sperând să găsească banii ascunşi… sau… poate bijuterii şi alte obiecte de valoare. Elvira a înţeles că trebuie să facă ceva, îşi simţea viaţa ameninţată. Într-un moment de neatenţie al bărbatului, s-a ridicat încet, şi a dat să fugă, voia să ajungă la bucătărie. Spera să ajungă acolo înainte lui, să se încuie pe dinăuntru, suficient cât să poată suna la Poliţie. Telefonul ei se afla acolo.

Vanea a văzut-o când a părăsit camera. Fugă după ea. Elvira a apucat să încuie uşa cu cheia ce se afla pe interior. Toate încăperile erau prevăzute cu cheie pe interior, la fiecare uşă, doar că până atunci nu a fost nevoie să le folosească. El a încercat să se împingă în uşă, dar se ţinea bine.

– Deschide!… Deschide!… a zis el disperat.

Elvira a apucat să ia telefonul. Îi tremurau mâinile. În acel moment a simţit că-i curgea ceva dintre coapse. A dus mâna să vadă ce era… era puţin sânge. A apelat la 112… De partea cealaltă a uşii, Vanea ţipa la ea să deschidă uşa, se lovea în ea, încercând să o spargă.

– Alo, 112… Ce urgenţă aveţi?…

– Alo… Vă rog, ajutaţi-mă, am fost violată!…

– Spuneţi adresa, vă rog!…

Elvira nu a mai apucat, Vanea s-a împins puternic în uşă, până când a reuşit să distrugă lăcaşul de la tocul uşii. S-a rupt cu totul. Elvira, se afla în partea opusă deschiderii uşii. De frică, se uita în jur, nu ştia ce să facă. A luat cuţitul cel mare ce se afla în suportul de pe blatul de bucătărie.

– Alo, spuneţi adresa, vă rog!… Alo… Alo… se auzea de la telefon.

Vanea a intrat în bucătărie, când a trecut de uşă, Elvira s-a năpustit cu braţul spre el. Cuţitul lat, foarte ascuţit, l-a înfipt în clavicula acestuia. Bărbatul luat prin surprindere, nu a reuşit să se eschiveze. A primit în plin cuţitul foarte ascuţit. El s-a clătinat, a încercat să se sprijine de mobilier. Femeia, ţipând, răcnind de durere şi de atâta traumă, a tras cuţitul şi a început să-l lovească cu furie peste tot. I-a aplicat o serie de lovituri de cuţit, până când acesta s-a prăbuşit la podea şi nu mai dădea semne că va putea să se ridice.

– Alo, alo… Doamnă, mai sunteţi acolo?… Alo, alo…

Plângând, cuprinsă de adrenalina momentului, cu mâinile tremurând, a luat telefonul, şi a spus adresa unde să ajungă Poliţia. Lipită cu spatele de mobilierul de bucătărie, s-a lăsat în jos, ghemuită, genunchii la piept, braţele pe genunchi, capul aşezat pe braţe… plângând în hohote.

Poliţia a ajuns la scurt timp. Până la sosirea ambulanţei, bărbatul a decedat. Loviturile severe de cuţit, pe care Elvira le-a aplicat, i-au cauzat răni importante. A pierdut mult sânge, ceea ce a condus, inevitabil, la deces.

Investigaţia ulterioară a concluzionat că femeia este victima şi a făcut uz de legitimă apărare. Cămătarul a fost arestat, fiind acuzat indirect de toată trauma prin care a trecut Elvira, precum şi pentru infracţiunea de… activitate de cămătărie.

Pentru siguranţa ei, Elvira a fost nevoită să vândă apartamentul şi să se mute într-un alt cartier, pentru a nu mai fi găsită. A vândut afacerea pentru care a pătimit atât de multe. Cu banii obţinuţi şi-a început o altă afacere mai mică, cu produse homemade, dar care să o ajute pentru un venit constant.

După mai bine de nouă luni, cu multă răbdare din partea unui psiholog, a început să se simtă un pic mai bine din punct de vedere emoţional. Traumele nu au dispărut în totalitate. Încă mai are momente când tresare la diverse zgomote. Visele cu retrăirea evenimentelor s-au rărit considerabil. Încrederea, în bărbaţi în special, este departe de a fi rezolvată. Este convinsă că nu se va mai apropia vreodată de vreun bărbat. Sfârşit.

… citeste prima parte …

Dacă ţi-a plăcut ceea ce ai citit… nu beau cafea… dar cu o prăjitură mă poţi cumpăra… ador “savarina”.

https://revolut.me/florincerchez

Materialele publicate pe acest blog intră sub incidenţa dreptului de autor. Copierea totală sau parţială, distribuirea şi difuzarea neautorizată reprezintă o încălcare a dreptului de autor şi se pedepseşte conform legii. Pentru contact folosiţi adresa: domnuroz@yahoo.com