Dragostea învinge întotdeauna

Povestea mea se desfăşoară în Chicago. Era o zi de vară frumoasă, dar nu mai mult de 22 de grade, plăcut. Mă aflam în trafic… bară la bară. În faţa mea era un Ford Mustang decapotabil de culoarea vişinei coapte, maşina mea preferată şi culoarea la fel. Eram în spatele maşinii şi o priveam, îmi plăcea mult. Avea semnul specific pentru persoane cu dizabilităţi. Nu am dat importanţă. În oglinda retrovizoare am văzut un chip de femeie frumos, cu ochelari mari de soare. …

Îmi ziceam în gând… Oare cum o arăta fără ochelarii ăia?… Ne-am pus în mişcare, făcându-se verde la semafor. După aproape 30 de metri roata de la Mustang, pe spate dreapta, a explodat. Maşina se bălăngănea uşor stânga-dreapta, dar se vedea că femeia de la volan avea experienţă în condus şi a redresat maşina. A tras pe dreapta, eliberând carosabilul. Mi-am adus aminte de semnul de pe maşină, m-am dus după ea şi am parcat în spatele maşinii.

Am coborât şi am mers în faţă, la şoferiţă. După ce am salutat-o politicos, pentru a-i şterge orice urmă de teamă, m-am oferit să o ajut să schimb roată. Ea a rămas tăcută, neştiind ce să spună. În faţa mea era o femeie foarte frumoasă, spun asta că îşi dăduse ochelarii jos şi am văzut un chip de o frumuseţe rară. Un păr lung roşcat închis, se asorta cu culoarea maşinii. Avea un tricou alb, iar pantalonii de trening tot vişinii.

Am rugat-o să deschidă portbagajul, să pot lua roata de rezervă şi tot ce aveam nevoie pentru a schimba roată. Când am deschis portbagajul, am văzut căruciorul adunat, l-am scos şi l-am aşezat lângă maşină. Femeia m-a rugat să i-l aduc la ea, că vrea să privească cum schimb roată. Era prima dată când i se întâmpla aşa ceva. Văzând frumuseţea ei nu i-am dat mai mult de 35 de ani, maxim 38, dar nu am întrebat-o. Ştiind regula din America despre cum se obţine carnetul de conducere, în liceu, la 16 ani, am spus doar:

– Înseamnă că aveţi grijă de maşină.

A răspuns. I-am auzit vocea cristalină şi plăcută, melodică. Aş fi ascultat-o fără să mă plictisesc:

– Da, îmi place să am grijă de lucrurile importante.

M-a îndrumat cum să-i aşez căruciorul şi a încercat să se mute în el, dar îi era tare greu. Atunci, fără să spun nimic, am aşezat căruciorul convenabil să pot lucra, am mers lângă ea. Am băgat mâna pe sub picioare şi la spate şi am luat-o în braţe. Ea şi-a încolăcit mâinile pe după gâtul meu. Când am luat-o în braţe, am simţit trupul ei atletic şi bine făcut. I-am simţit sânii cum s-au mulat pe mine când şi-a încolăcit mâinile în jurul gâtului. Avea un miros de parfum fin ce mă îmbăta când îl respiram.

Am aşezat-o în scaun şi am mutat-o lângă mine să vadă cum schimb roata. M-am mişcat destul de repede cu roata, apoi, am aşezat toate lucrurile în portbagaj şi am luat-o în braţe… din nou. De data asta s-a lipit mai tare de mine şi m-a împuns cu sfârcurile, ce erau puţin întărite. Nu am spus nimic, am aşezat-o înapoi în maşină.

Eram convins că are nevoie de ajutor. De asta am întrebat-o dacă este cineva care să ducă roata la vulcanizare. Iniţial a spus un da mut, apoi a spus că va vorbi cu fratele ei să rezolve. Atunci m-am oferit să fac eu asta, pe moment a spus că… e ok, dar a lăsat după cum am spus eu. I-am spus să meargă înainte şi eu vin după ea să văd unde să aduc roată.

Am ajuns acasă la ea, a parcat maşina în garaj. Acolo avea un sistem de care să se ajute să se mute din maşină pe cărucior. Am mers la ea, am luat-o în braţe şi am dus-o înăuntru, ea deschizând uşile. Am aşezat-o pe o canapea, întorcându-mă după cărucior şi l-am aşezat lângă ea. Pe maşină, pe lângă semnul de dizabilitate, avea şi semnul creştin, peştele. Nu era nimeni acasă şi am îndrăznit să o întreb:

– Locuieşti singură sau părinţii… fraţi, surori… sunt la lucru?

A răspuns cu o voce tremurândă:

– Sunt singură. Părinţii au decedat de 3 ani. Fratele meu cu familia lui vine în fiecare seară pe la 07.00 pm să-mi aducă mâncare pentru a doua zi şi ce mai am nevoie.

– Înseamnă că părinţii au decedat de tineri.

– 78 de ani tata, iar 76 de ani mama.

Puţin uimit, dar nu surprins, crezând că au născut-o mai târziu, era logic.

– Pot să te întreb cum s-a întâmplat de ai dizabilitatea asta?… Apropo, numele meu este Mihai şi sunt din România. Am venit de ceva vreme în America, cu familia. Soţia a decedat de ceva timp, sunt deja 14 ani şi sunt doar cu copiii mei.

Ea a prins curaj, văzând că nu sunt un oarecare şi a spus:

– Am fost profesoară de sport. La 35 de ani, un şofer băut a trecut pe roşu, m-a lovit puternic, rostogolindu-mă până într-un magazin din intersecţia unde a avut loc accidentul. Am rămas paralizată de la şold în jos în urma impactului. Doctorii au spus că sunt şanse să merg din nou, dar va lua timp şi bani.

A mai spus că de două luni a întrerupt terapia din cauza banilor. Rămas dus pe gânduri… căutam să înţeleg tot ce puteam din povestea asta de viaţă. A continuat:

– Acum lucrez la bibliotecă, dar salarul nu este de mare pe lângă pensia de handicap.

Am întrebat-o:

– Poţi să-mi spui în ce constă tratamentul de recuperare?

Mi-a explicat exerciţiile ce trebuia să le facă, dar nu mai sunt bani. Am întrebat-o dacă pot să o ajut şi a spus că nu vrea să mă deranjeze, am ajutat-o şi cu pana de la maşină şi nu are de ce să-mi plătească. I-am spus:

– Nu m-am oferit să te ajut contra cost. Este Dumnezeu, care mă va plăti la timpul lui.

A început să plângă. Încercam să o ajut să se liniştească, dar mi-a spus să o las, că se va linişti singură. M-am apropiat de ea. I-am luat picioarele între palme şi le masam uşor, m-am hotărât să fac tot ce pot să o ajut să meargă din nou.

– Te rog, am fost afară şi trebuie să fiu spălată pe picioare, ca să poţi să le atingi… am fost încălţată.

I-a spus:

– Nu contează, mă voi spăla după ce termin masajul.

Şi am început să îi masez piciorul drept. Îl masam uşor de la talpă, călcâi degete, glezne şi până pe pulpă sus. Făceam totul uşor, de parcă ar simţi şi să nu o doară cumva, îmi ziceam eu. Mă privea cu ochii strălucitori de un albastru superb. Nu spunea nimic, doar privea cum mişc mâinile pe picioarele ei şi din când în când mă privea cu drag.

Zilele au trecut. În fiecare zi eram la ea după muncă pentru şedinţa de terapie. Treptat, între noi începea să se vadă ceva. Într-o după-masă, pe când îi masam energic de acum picioarele mi-a spus:

– Eu nu am avut niciodată pe nimeni apropiat, cu care să discut cum discut cu tine, care să ţină la mine, să simt că ţine cu adevărat, cum o faci tu. Nu vreau să te ataşezi de mine şi să fie totul din cauza stării mele, mai bine spus din milă.

I-am luat mâinile şi i-am spus:

– Mary, lasă timpul să spună ce va fi!… Nici tu, nici eu nu ştim ce va fi mâine, decât azi. Azi sunt aici, acum, şi vreau să te ajut să mergi.

Între timp, am căutat doctorul ei şi am stat de vorbă să văd ce spune. Mi-a spus că are toate şansele să meargă din nou, dar e nevoie de recuperare, i-am spus ce fac şi a rămas surprins şi m-a asigurat că după-masa va veni şi el să o vadă. Am întrebat cât costă şi a spus că nimic, totul va face din suflet. După-masă ne-am întâlnit, a vizitat-o şi a spus că mâine dimineaţă să vină să facă nişte teste.

Mi-am luat liber şi am dus-o la spital. Din parcare, am dus-o pe braţe până sus şi înapoi, nu era chiar uşoară, avea vreo 60 de kg, dar în timp ce am dus-o mă privea adânc. I-a spus că nu mai este mult şi va umbla din nou şi va putea să-şi refacă viaţa, să se căsătorească şi să aibă familia ei. M-a privit şi a spus să mă aşez lângă ea. M-am aşezat, şi-a pus capul pe pieptul meu, mângâindu-mi mâinile şi a spus:

– Dacă va fi să merg vreodată, asta e doar datorită ţie. Dumnezeu te-a ţinut în spatele meu în acea zi, să te cunosc, şi azi să-mi spună doctorul că şansele de a merge din nou sunt mari. Asta face ca… gândul meu să fie doar la tine. Şi vreau să fiu cu tine, doar cu tine. Dacă nu voi fi cu tine, să nu mă pună Dumnezeu să umblu iarăşi.

Am sărutat-o pe frunte. Ea a ridicat capul şi m-a sărutat pentru prima dată pe buze, erau aşa de fine şi dulci ca o frăguţă coaptă. Am răspuns sărutului şi i-am băgat limba în gură, şi ea în a mea. Ne-am sărutat cu pasiune. Uşor, i-am atins sfârcurile. A tremurat uşor. Mi-a şoptit la ureche:

– Să ai răbdare cu mine că eşti primul şi unicul care mă atinge.

Am privit-o şi am întrebat-o:

– Nu ai avut soţ sau prieten înainte de accident?

A dat un răspuns categoric:

– Nu. Pentru că niciunul nu m-a privit cum mă priveşti tu. Acum că sunt şi infirmă, toţi m-au privit pentru corpul meu, sânii mei, pentru cum arătam. Mi-am spus că nu mă va atinge nici unul, decât cel pe care îl simt eu că merită.

– Şi eu merit?… am întrebat.

– Da, tu vei fi acela.

După şedinţele de recuperare, a început să prindă formele de femeie sănătoasă. O priveam când îi masam picioarele şi ea mă privea.

– Abia aştept să pot să te cuprind cu picioarele, să te simt… a spus ea.

Am lăsat mâna să maseze mai mult decât era plapuma şi am atins-o la păsărică, a zâmbit şi s-a lăsat atinsă. Am masat-o uşor. Se simţea căldura ei. M-a întrebat:

– Vrei s-o vezi? Să o atingi?

Am privit-o. O lacrimă ne-a curs la amândoi prelingându-se pe obraji. A întins mâna şi mi-a şters-o cu degetul şi la băgat în gură, am făcut acelaşi lucru. Am luat-o în braţe şi am dus-o în dormitor, dar nu cu gândul să o penetrez, ci doar să ne jucăm. A spus că vrea să fim goi amândoi în pat. I-am îndeplinit voia, dar i-am spus… eu te dezbrac pe tine şi tu pe mine.

I-am dat tricoul jos, nu purta sutien. Sânii ei frumoşi şi apetisanţi îi zburdau când se mişca, făcându-mă să-i doresc. Ea a simţit privirea şi m-a tras spre ea aşezându-mi capul între ei. Mă jucam când cu unul, când cu altul în timp ce îi sugeam sfârcurile. Gemea atât de profund, că mă excită puternic. Am întrebat-o dacă e ok, a răspuns că niciodată nu a fost mai ok ca acum. O sărutam fără reţinere peste tot, îi simţeam trupul cum zvâcnea şi dorinţa îi creştea.

Am sărutat-o peste tot şi am ajuns la buric. I l-am sărutat, am băgat limba în găurica mică şi îi simţeam dorinţa, a început să plângă uşor. Nu ştiam ce s-a întâmplat. Mi-a spus:

– Cum să nu plâng, când mă simt femeie sub dezmierdările tale şi nu pot să mişc picioarele să le dau la o parte ca să te înfrupţi.

Am luat un picior şi l-am aşezat mai la o parte, apoi pe celălalt şi am deschis-o aşa cum ar fi făcut ea, apoi le-am aşezat la loc şi i-am spus să le desfacă ea singură, m-a privit nedumerită. I-am spus:

– Până poţi să le depărtezi normal, hai ajută-le cu mâna, pentru mine e la fel.

M-a sărutat cu pasiune şi le-a depărtat cu mâinile, lăsându-mă să o privesc cât vreau. Am atins-o uşor pe labii, care se desfăceau ca petalele de trandafir. O mângâiam uşor şi simţeam cum se umezeşte. M-am aşezat între ele şi mă bucuram de ceva unic, şi neatins decât de mine. Se uita excitată la mine cum o ling şi sorb lichidul ce se prelingea din ea. Mă mângâia cu mâna pe păr şi se excita prima dată real, din dragoste. Am luat clitorisul între buze şi-l masam uşor, iar cu limba îl lingeam, am simţit cum se agită şi gemea.

– Fă-mă femeia ta, vreau să fiu a ta, ştiu şi simt că mă vrei, şi aşa cum sunt! Voi fi a ta până la capăt! Fă-mă femeia ta şi voi rămâne pe veci doar a ta şi numai a ta!

Am pătruns-o cu limba şi mă mişcăm în ea, provocând primul orgasm real al ei. Îi masam sânii şi sfârcurile, o pătrundeam cu limba adânc simţindu-i orgasmul… eram şi eu excitat. Înainte să se termine m-am ridicat şi mi-am aşezat penisul şi am pătruns-o uşor, ca să-i produc orgasmul odată cu al meu. Am intrat într-o pizdă virgină şi plină de lichid care a făcut penetrarea fără durere. M-am mişcat în ea până orgasmele s-au unit şi ne-am terminat amândoi, eu în ea. Şi ea în mine. Am şters-o şi am vrut să-i întind picioruşele, dar a spus:

– Nu, lasă-le aşa! Simt că mai vreau… Ce am simţit nu pot spune în cuvinte şi nici nu cred că există cuvinte pentru asta. Nu am nevoie de ele, tu mă simţi cum sunt şi ajunge.

Ne-am sărutat. De data asta a luat iniţiativă şi mi-a atins penisul uşor şi l-a decalotat cu grijă să nu-mi producă durere.

– Fă cum simţi, nu mă doare, îl iubeşti şi îl vrei prea mult ca să-l răneşti… i-am zis eu. E al tău până moare.

– Fii sigur că vulva e a ta şi doar a ta. Tu te vei înfrupta şi te vei sătura de ea.

– Nu mă voi sătura niciodată.

Am mai avut o repriză puternică şi am căzut amândoi fără vlagă. Aşezată pe spate cu capul întors spre mine mi-a spus:

– Ştii, sunt atât de bucuroasă că m-am păstrat curată pentru tine. Nu ştiu cum e cu altul şi nu mă interesează. Ce simt cu tine e unic şi nu vreau nimic altceva, decât pe tine.

După acea seară, am intrat în viaţa sexuală regulată. O simţeam cum se luptă la şedinţele de terapie ca să ajungă la ziua cea mare, să-şi simtă mai întâi picioarele. Într-una din seri, pe când ne iubeam şi împleteam cu tratamentul, eram cu piciorul ei în mână, îl masam şi îl sărutam. Am simţit o încordare şi retragere a piciorului când îi muşcam uşor degetele de la picioare.

Am exclamat amândoi, i-am lăsat piciorul jos şi i-am spus să mişte uşor degetul mare. L-a mişcat încet, şi la cel de la celălalt picior. Ne-am iubit ca doi nebuni. Dimineaţa următoare ne-am înfăţişat la doctor. După vizită, ne-a spus că termenul ar fi cam de două luni şi va putea fi din nou în picioare.

În fiecare zi ne iubeam ca nebunii. M-a întrebat de ce nu o las să se joace cu Jonelul ei, aşa l-a numit. I-am spus că nu pot să o las în starea care e pentru…  Că vreau să fi tu, să poţi să te mişti în voie... E al tău… i-am spus. … Prima dată după ce stai pe picioare singură o vei lua şi-n gură. … A râs cu poftă, m-a sărutat şi a spus că va face totul să fie cât mai repede. A făcut progrese, se ridica în picioare stătea puţin, dar progresa.

La ultimul control, Mary era pe picioarele ei, cu mâna pe umărul meu, doctorul a spus să lase umărul meu. L-a lăsat, dar era să cadă şi am prins-o în braţe, mi-a şoptit:

– Eşti atât de atent, că nu am văzut un bărbat ca tine… apoi m-a sărutat pe obraz.

Ajunşi acasă, am coborât-o din maşină. Rezemată de mâna mea am intrat în casă. Era atât de fericită. S-a aşezat pe pat. Îşi desfăcea picioarele singură, m-a privit şi a spus:

– Acum le voi da singură la o parte să poţi să mi-o mănânci, nu că nu mi-ar place cum le desfaci tu, dar bucuroasă că pot să merg. Ai stat lângă mine tot timpul ăsta.

S-a ridicat şi a coborât din pat, bucuroasă şi se deplasa prin casă singură. După câteva zile am venit de la lucru şi am găsit-o pe iubirea vieţii mele făcând genuflexiuni. Am rămas mut. Am exclamat: Slava lui Dumnezeu! Ea s-a apropiat de mine m-a sărutat. S-a aşezat în genunchi în faţa mea şi a spus:

– De azi pot să mă joc cu Jonelul meu cum vreau.

Am zâmbit, m-am lăsat şi eu în genunchi şi ne-am sărutat peste tot. Excitandu-ne am început să ne dezbrăcăm unul pe altul până am rămas goi. Ea m-a împins să mă ridic. L-a apucat pe Jonel cu mâna şi îl decalota uşor. L-a sărutat tot cu o poftă nebună, l-a luat tot în gură şi-l sugea tare. Îmi aruncă câte o ocheadă şi continuă. Când, l-a scos ca să ia aer i-am spus:

– Hai în poziţia 69!

S-a aşeză pe mine cu Tănţica la gura mea, aşa i-am denumit eu pe vulva. O simţeam deschisă şi primitoare ca niciodată. Ea se înfrupta din Jonelul meu, eu din Tănţica mea. Era excitată şi umedă rău, Jonel era în gura ei, în mâna ei, l-a întărit de simţeam că explodează. I-am spus că îmi vine, nu a spus nimic şi a rămas cu Jonel în gură aşteptând. Jetul i-a umplut gura, dar a înghiţit tot.

Şi eu am excitat-o la culme, s-a întors şi s-a aşezat în Jonel nelăsându-l să se înmoaie. S-a mişcat în el până l-a întărit din nou şi s-a răsucit în el. Îi masam sânii, mă ridicam să-i muşc sfârcurile până am simţit orgasmul ei şi în corpul meu. Până nu am terminat din nou, ea nu s-a oprit, am ejaculat în ea. Era aşa satisfăcută, bucuroasă că nu se lăsa dată jos din Jonel.

Şi-a revenit complet, şi-a reluat profesia de profesoară de sport. Să o vedeţi cum arată la 52 de ani… durere!… Cum e în pat… durere şi mai mare. Ne-am căsătorit şi viaţa noastră e superbă.

Poveste scrisa de John

Dacă ţi-a plăcut ceea ce ai citit… nu beau cafea… dar cu o prăjitură mă poţi cumpăra… ador “savarina”.

https://revolut.me/florincerchez

Materialele publicate pe acest blog intră sub incidenţa dreptului de autor. Copierea totală sau parţială, distribuirea şi difuzarea neautorizată reprezintă o încălcare a dreptului de autor şi se pedepseşte conform legii. Pentru contact folosiţi adresa: domnuroz@yahoo.com

Autor: Domnu' Roz

Domnu' Roz +18 – Artă erotică, povestiri, fantezii…

5 comentarii la „Dragostea învinge întotdeauna”

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

error: Content is protected !!

Descoperă mai multe la Domnu' Roz

Abonează-te acum ca să citești în continuare și să ai acces la întreaga arhivă.

Continuă lectura