… A căutat fermoarul rochiei pe întuneric. Când a început să tragă de el, Zina s-a ridicat, trăgând peste cap rochia. Sutienul ascundea o pereche de sâni mărişori, cu sfârcurile excitate.
– Dă-ţi jos şi sutienul!… îi spuse acesta. …
Categorie: Fantezii
Între refuz, tentație și supunere (1)
-… Te aştept pe la mine, ştii doar. Ţi-am zis de atâtea ori, mai direct sau mai subtil.
– Da, aşa este…
– Ce te reţine?
– Încă nu sunt pregătită. …
Idilă în familie (17)
… Trecut de ora 23, au decis că ar fi timpul să se pună în pat. Nu neapărat la somn. Amândoi aşteptau repriza a doua de sex. El nu era sigur că ea va accepta, ea nu ştia cum să-i spună ce-şi doreşte. Cu lumina stinsă, se auzeau foşnetele hainelor. Daniel s-a dezbrăcat de tricou şi a rămas în pantalonii scurţi. Ei îi plăcea ideea să poate un tricou de la el, chiar dacă era cu câteva măsuri mai mari. A decis să-l poarte pe timpul nopţii. …
Idilă în familie (16)
… – Nu te mai mişca!… i-a spus ea într-un moment de eliberare.
Daniel s-a conformat imediat. Nu a înţeles de ce i-a spus să nu se mai mişte, dar a rămas în continuare cu penisul adânc în interiorul ei. Cu timpul, penisul acestuia devenise tot mai moale şi a fost nevoit să se retragă cu totul. Irina, beată de plăcere, părea că nu-şi mai doreşte nimic. Era primul orgasm care îi zguduise cu adevărat trupul. Nu mai simţise până atunci asemenea trăiri. …
Sub dușul fierbinte …
Stătea sub duș, cu apa caldă curgându-i pe umeri, pe piept, alunecând în șiroaie pe pielea bronzată. Aburii se ridicau în baia mică, învăluind totul într-o ceață densă, ca un voal care ascundea lumea de afară. Emilian închise ochii, lăsând jetul de apă să-i maseze ceafa, fiecare picătură parcă alungând tensiunea zilei. Dar mintea lui nu era acolo, în prezent. Era prinsă undeva în trecut, în momentele acelea fierbinți, când dușul nu era doar un ritual solitar, ci un loc al pasiunii, al dorinței, al iubirii trăite cu fiecare atingere. …
Asta este ziua ta norocoasă!
Viaţa mi-a oferit multe şuturi în dos şi de fiecare dată a trebuit să-mi revin şi să merg înainte, însă, acum nu mai puteam, păream epuizată. Mă aflam într-o perioadă, încât nimic nu părea să mă ajute să trec peste greutăţile vieţii. Poate că este ceva banal, dar am ales să ies seara şi să mă plimb prin parc. Nu vorbesc cu nimeni, nu interacţionez cu nimeni, doar stau aşezată pe o bancă sau mă plimb pe alei şi privesc către lumea ce trece pe lângă mine. …