… Bătăile în usa au devenit mai vehemente. La un moment dat s-a auzit clar:
– Poliţia! Deschideţi!
Ne-am uitat înmărmuriţi unul la celălalt, încercam amândouă să ne tragem hainele pe noi. Nu ne-am liniştit deloc, când am văzut că şi Ştefan este la fel de stresat şi speriat ca noi. Şi-a luat capotul şi s-a îndreptat spre uşă, ştia că în asemenea situaţii, nu prea există cale de scăpare. …
… – După ce ai ieşit din cameră, a venit mai aproape de mine şi mi-a spus un banc. Nu era chiar rău, dar nici să mă facă să râd atât de tare. Sigur m-ai auzit râzând în hohote.
– Da, te-am auzit.
– Imediat, mi-a pus o mână pe picior. Din acel moment mi-am zis că este al meu, nu are cum să-mi scape.
– Şi totuşi, ce s-o fi întâmplat? …
Tânăr aspirant la un job bine plătit, m-am angajat la o multinaţională foarte cunoscută. Abia terminasem facultatea, cu orizonturi largi, cu gândul la promovare şi succes. În cadrul companiei există implementat un sistem de promovare destul de bine pus la punct. Asta până la un anumit nivel. Zona de conducere, elita, funcţionează după alte reguli. Urma să aflu mult mai târziu, după mulţi ani dedicaţi firmei, cu multe ore suplimentare, concedii amânate şi mult stres. …
… Eram perfect conştientă de faptul că am întrecut măsura, atât eu cât şi Maria, dar capul răutăţilor eram eu, în mod special, pentru că eu am sărit la biata fată şi am zgâlţâit-o rău. Dar cine a pus-o pe pitica asta să i-o sugă lui Ştefan, să mi-o ia înainte?! Se apropia weekend-ul şi ştiam că Ştefan nu va scăpa ocazia să ne pună să plătim pentru greşeala comisă. …
Nu mai ieşisem de multă vreme la o băută cu amicul meu Ovidiu. Când ne mai întâlneam îmi aducea aminte de asta. Au fost cazuri când mă suna special ca să ieşim şi noi, ca bărbaţii la o bere, iar eu tot căutam scuze… poate data viitoare… lăsăm pe altă dată… ştii, soţia mea… Doar scuze din partea mea, asta până într-o zi când m-a sunat din nou, într-o sâmbătă pe la prânz… Hai, mă, să bem o bere!… Îmi este o sete, de nu te văd! …
Sunt o fire extrem de ambiţioasă şi nu-mi place să împart cu nimeni nimic. Sunt colegă cu Maria, lucrăm pe aceeaşi linie de asamblare a cablajelor la o firmă renumită constructoare de maşini. Lucrăm în schimburi. Munca de zi cu zi cere foarte multă atenţie şi concentrare. Ne-am împrietenit într-un fel, stând aproape una lângă cealaltă în bandă, suntem aproximativ de aceeaşi vârstă, am terminat aceeaşi profesională şi avem aceleaşi preferinţe în materie de bărbaţi. …
