Un bărbat, o femeie, un vis, o dorinţă comună. Aşa începe totul. Între vis şi realitate, perioada în care simţi că ai vrea, dar nu poţi pentru că… pentru că, şi… pentru că…Vorbind din miezul problemei, povestea incepe cam asa. Acum câţiva ani am fost angajat într-o companie prin intermediul unui prieten care deja lucra acolo. O firmă mică, puţini angajaţi, atmosfera ok, mi-am gasit repede locul şi am început activitatea. …
Primul şi singurul interviu l-am avut cu doamna Izabela, o doamna pe la vreo 40 de ani, cu aspect îngrijit, un corp frumos, o privire pătrunzătoare şi o aparenţă de vesnică tinereţe, absolut surprinzătoare.
Timpul a trecut, anii s-au sfârşit rând pe rând, însă ceva s-a întâmplat în tot acest timp. Fără să vreau şi fără să îmi dau seama, mintea mea începuse să o proiecteze pe doamna Izabela în tot felul de ipostaze, mai puţin… cuminţi.
Am ignorat, desigur, aceste episoade chiar dacă frecvenţa lor creştea vizibil, întrucât nu îmi puteam permite să le dau curs din multe varii motive: ea avea 40 şi ceva de ani, era căsătorită de aproape 20 de ani, un copil mare, o familie fericită, o poziţie importantă în firmă, iar eu pur şi simplu nu îmi permiteam această abordare, oricât mi-aş fi dorit.
Într-o zi, însă, doamna Izabela, pe care în continuare o voi numi simplu “Izabela” sau “ea”, a avut un vis… Un vis care a descătuşat orice lacăte, a tăiat orice lanţuri mentale şi a spart toate barierele şi zidurile pe care eu le construisem cu privire la atracţia pe care o simţeam faţă de ea, aşa, pur şi simplu, într-o secundă.
Era o dimineaţă friguroasă de noiembrie, eu îmi beam cafeaua liniştit, când deodată ea a venit la mine şi mi-a spus:
-Ştii, eu am avut aseară un vis… noi doi, eu şi cu tine… şi… a fost atââât de bine, parcă am trăit asta în realitate…
Sincer, nu ştiam cum să reacţionez la cele auzite, mintea mea se scurt-circuitase, ochii mei o aveau în faţă pe ea, stomacul meu s-a umplut de furnicături, tensiunea o luase razna, inima bătea cu putere şi… m-am gândit… nu, asta nu e posibil, cred că visez.
Dar simt atât de mult, o vreau atât de tare, e aşa de bine, e copleşitor, e… ah, dar nu pot, n-am cum… adică ea este şefa mea, e căsătorită, eu sunt într-o relaţie de ceva timp şi am jurat că nu voi face asta… şi în plus ea e.. ah, e atât de frumoasă, atât de bună, atât de atrăgătoare, de profundă, miroase bine, arată bine, şi felul în care mă priveşte e wow, dar… ok, eu acum ce fac?
Startul extazului şi al agoniei deopotrivă s-a dat odată cu începutul lunii lui brumar. Şi de-aici, povestea ne-o scriem singuri şi nimic nu mai pare sigur în ceea ce mă priveşte întrucât simt că mă lupt cu mine însumi, şi mă simt deopotrivă învingător şi învins, simt că am controlul, dar simt cum el se pierde ori de câte ori gândul îmi zboară la ea, mă simt captiv în lupta moralităţii versus dorinţă, credinţa versus păcat, înger versus demon… iar terenul de luptă sunt chiar eu.
Nu, nu-s genul să înşel, nu-s genul să fac rău altuia în mod voit şi consimţit, dar nici nu o pot pierde pe ea, am aşteptat prea mult, mi-am îngropat simţirile, emoţiile, trăirile, dorinţele, toate pentru aceasta moralitate, dar ea le-a găsit şi “mi-a dat în cap cu ele”, şi nu, nu o pot lăsa să plece pur şi simplu.
O doresc atât de mult, o vreau, o închipui şi o proiectez în toate fanteziile mele, oricât de murdare ar fi ele, o văd, o simt, o ating şi amorţesc, înghit în sec, simt ca leşin, aş vrea să mă năpustesc asupra ei, să o sărut, să o dezbrac, să facem tot ce ne trece prin cap…
Această situaţie îmi pare încă un exemplu concret şi o aplicaţie perfectă a unor vechi proverbe:
“Ai grijă ce-ţi doreşti, s-ar putea îndeplini”
“Ochii văd, inima cere”
“Drumul spre iad e pavat cu intenţii bune..”
… şi ar mai fi şi altele.
Aş vrea să apăs butonul de “pause” al acestei realităţi şi al lumii din jur, rămânând doar eu şi cu ea, savurând fiecare moment al unei preţioase zile trăită bine!
Mi-ar dori câte un infinit de timp pentru fiecare lucru în legătură cu ea şi aş începe prin a sta faţă în faţă cu ea, privind-o direct în suflet prin ochii ei fermecători, însă sunt sigur că nu aş rezista prea mult privirii pătrunzătoare, aşa încât sigur mi-aş muta privirea mai jos, acolo unde îi pot admira buzele voluptoase şi deseori rujate, implorându-mă parcă să gust cu poftă din ele în timp ce mâinile mele îi îmbrăţisează trupul firav şi cald simţind-o parcă cum emană pasiune prin toţi porii.
Aş atinge-o finuţ, ca şi cum aş atinge o floare care pare să se rupă la orice adiere mai puternică de vânt, i-aş mângâia trupul semi-gol şi i-aş ţine capul între palme în timp ce îndrăznesc să-i muşc buzele arzânde. Aş invada-o cu o ploaie de sărutări începând prin a-i explora fiecare centimentru de piele din creştetul capului şi până la vârful degetelor de la picioare pe care le-aş gusta cu poftă ca şi cum ea ar fi stăpâna mea pe viaţă. Căci da, mi-ar plăcea să jucăm alternativ rolul stăpânului şi al servitorului.
Apoi m-aş ridica uşor sărutând-o continuu pe picioare, ocolind zona vaginului şi aş continua să îi gust trupul pe toate părţile până ajung la sânii ei apetisanţi despre care sunt convins că sunt absolut delicioşi la gust şi extrem de plăcuţi la atingere. I-aş linge uşor zona de lângă sfârcuri, i-aş suge sfârcurile şi-apoi aş culmina ospăţul cu o uşoară muşcătura în timp ce îmi plimb mâinile pe fundul ei finuţ şi ademenitor…
Ipostazele imaginate de mine de-a lungul timpului, ca un film ce se repetau la nesfârşit, aveau să devină realitate. Atingerile, mişcările, pasiunea, trăirile erau mult mai intense decât mi-am imaginat.
O dezbrac de tot şi continui să o sărut şi să îmi plimb limba pe trupul ei până ce văd că începe să se ude şi păsărica ei caldă începe să se scurgă de nectar, moment în care mă pun în genunchi între picioarele ei şi aştept să curgă picătura de pasiune direct în gură pentru a-i simţii esenţa adn-ului ei, dar fără să o ating acolo. …
Poveste scrisa de Anonim
Dacă ţi-a plăcut ceea ce ai citit… nu beau cafea… dar cu o prăjitură mă poţi cumpăra… ador “savarina”.
https://revolut.me/florincerchez
Materialele publicate pe acest blog intră sub incidenţa dreptului de autor. Copierea totală sau parţială, distribuirea şi difuzarea neautorizată reprezintă o încălcare a dreptului de autor şi se pedepseşte conform legii. Pentru contact folosiţi adresa: domnuroz@yahoo.com
