Când e frig afară ne încălzim amândoi (1)

În luna noiembrie, temperatura scăzută începe să-şi arate colţii, iar razele soarelui sunt tot mai palide. E vremea să ne îmbrăcăm cum se cuvine, chiar dacă ne este dor de vremea călduroasă, de faptul că suntem mai uşuraţi de numărul de haine pe care trebuie să le purtăm sau vrem să facem plajă, să mâncăm o îngheţată şi numeroase alte activităţi specific sezonului cald. … 

Îmbrăcat cu haina groasă, închisă până în gât, cu mâinile la loc sigur mergeam spre casă. Pe drum m-am întâlnit cu Vivi, o cunoştinţă veche, pe care o plăceam de multă vreme dar nu s-a legat nimic între noi. De la distanţă, parcă m-a luat şi mai tare frigul, văzând-o cum era îmbrăcată.

O geacă nu foarte groasă, descheiată la fermoar. Sub geacă avea o cămaşă subţire, închisă la culoare, dar care nu era încheiată până la ultimii nasturi. Mai puţin cu vreo doi sau trei. Pieptul înainte, cu un decolteu generos de se vedea aproape jumătate din sâni.

Este drept că este posesoarea unui bust dezvoltat. Mama natură a avut grijă să-i dea mai mult decât ar avea nevoie său mult mai mult decât altor femei. Totuşi, vremea nu era potrivită pentru asemenea defilare. Începuse să-mi fie milă de ea, mai mult de sânii ei, pe care îi credeam reci la atingere.

– Bună Vivi, nu-ţi este frig aşa? Încheie-te măcar la geacă!…

– Bună, îmi este bine aşa, momentan nu-mi este frig. Oricum mai am puţin până acasă.

– Nu ţi-au îngheţat sânii? Ce milă îmi e de ei…

– Mă simt ok, sunt puţin reci, dar suportabil.

– Nu vrei să-i încălzesc eu?… zâmbind uşor, apoi i-am făcut cu ochiul…

– Are cine să-i încălzească, nu este nevoie să o faci tu…

– Dacă are cine, trebuia să ai grijă să-ţi spună cum să te îmbraci potrivit pentru vremea de afară.

– Ce nostim eşti! Zi mai bine ce ai mai făcut.

– Eu nimic deosebit. Că tot veni vorba… vrei să vin pe la tine să bem o cafea, să ne încălzim amândoi, ce zici?

– Eşti nebun! Ştii că am prieten…

– Şi ce?!… eu vin la tine, nu la prietenul tău…

Nu a mai spus nimic, s-a strâmbat puţin şi a dat să plece, spunând din mers “la revedere”. Priveam cum se depărta de mine. Mă uitam la mersul ei legănat, mişcând şoldurile într-un ritm provocator. Funduleţul apetisant ce-ţi venea să muşti din el… şi mai ales să o penetrezi pe la spate, cu mâinile ţinând-o ferm de mijloc. Deja mă vedeam acolo. În câteva secunde, imaginaţia mă proiectase într-un dormitor, amândoi dezbrăcaţi, exact în poziţia la care mă gândisem mai devreme.

Îmi muşcam buzele de ciudă că nu pot să o am la pat, măcar pentru o dată. Mi-o dorisem dintotdeauna, dar de fiecare dată mi-a scăpat printre degete. Mereu era altcineva la fundul ei care îmi strica planurile. Pe mine nu mă interesa o relaţie de durată, eram interesat doar de o relaţie de genul “prietenie cu beneficii”, iar ea ştia asta.

Se depărtase de mine, nu mai avea rost să mă mai uit după ea. Detaliile importante nu mai puteau fi observate. Cu privirea în pământ, gânditor, mi-am reluat traseul către casă. Nu a durat mult şi telefonul suna din buzunarul meu. Oare cine o fi? Nu aveam căştile la mine şi-mi era groază să vorbesc la telefon. Cu chiu cu vai l-am scos. Era ea. Mirat, am răspuns imediat. Poate a uitat ceva să-mi spună.

– Hei, eu sunt… uite, hai la mine la o cafea, dar să ştii că nu te-am invitat să facem sex…

– Bun… am reţinut!

– Cred că mai ştii unde stau, nu-i aşa?

– Da, cum să nu…

– Încearcă să ajunge în 10 minute, mă suni înainte ca să-ţi deschid rapid uşa când suni la interfon…

– Bine, aşa voi face…

Bucuros nespus, am plecat direct către ea. Zece minute afară nu a fost o problemă. Imediat cum am intrat la ea în casă, a încuiat uşa după mine, uitându-se pe vizor să vadă dacă mai este ceva mişcare pe hol. Între timp ea pusese apa la încălzit pentru cafea. De obicei beau cafea dimineaţa şi atât. Fiind miezul zilei m-am gândit că nu o să mă afecteze prea mult.

Nu se schimbase de haine. Apucase să-şi de-a jos haina şi încălţămintea. În schimb, cămaşa mulată era la fel cum o întâlnisem mai devreme… cu sânii ce parcă vroiau să evadeze din strânsoarea hainelor. Stând pe canapea, am încercat să o privesc în ochi în timp ce vorbeam, dar nu reuşeam. Sânii ei se uitau la mine, nu invers.

Vivi este o fată isteaţă, sigur şi-a dat seama unde îmi fug ochii. Subiectele de discuţie erau diverse, prea profunde pentru a aduce în discuţie subiectul “sâni”. La un moment dat a oprit discuţia noastră şi mi-a spus:

– Te mai uiţi mult la sânii mei?

– Să mă uit?!… zi mersi că nu am sărit pe tine până acum.

– Cum?!

– Da, cum ai auzit. Ai nişte sănii foarte frumoşi, îmi doresc să-i ating, să…

– Să ce?

– Să te fut, dragă… eşti mulţumită?!

Mi-a făcut semn să vin aproape de ea. Nu aveam idee ce urma să se întâmple. S-a întins către mine şi m-a sărutat pe buze, apoi s-a dat înapoi şi m-a lovit uşor peste obraz:

– Să nu mai vorbeşti vulgar cu mine!

Lovitura în sine nu a contat prea mult, gestul în sine era mai important. Drept răspuns, m-am apropiat de ea, cu mâinile am împins-o până s-a întins pe canapea, iar eu deasupra ei cu mâinile pe sâni. Nu a comentat şi nici nu s-a împotrivit. De fiecare dată când ne întâlneam pe strada îmi aduceam aminte cât de mult îmi doream să o dezbrac de haine.

Ziua aceea a venit. Îi desfăcusem fiecare nasture, i-am scos cămaşa din pantaloni, dezvelindu-i trupul la care pofteam. M-a ajutat cu sutienul, avea un model cu închidere în faţă. Mai bine. Dacă mă lasă pe mine cine ştie când îmi dădeam seama că nu este la spate.

I-am prins pe amândoi, încă îi simţeam reci, de la frigul de afară… trăgeam uşor, modelându-i în toate direcţiile. La început i-am atins sfârcurile îngheţate uşor cu limba, apoi mi-am făcut mai mult curaj. Sugeam hulpav, încercam să introduc cât mai mult la mine în gură. Când zăboveam mai mult la unul, îmi spunea să trec şi la celălalt. Minute în şir i-am supt sânii… nu mă saturam, vroiam tot mai mult. Nu ştiam dacă voi mai avea ocazia să ne întâlnim, intim.

Vivi suspina şi se foia sub mine, îşi mişca bazinul în sus şi în jos, frecându-şi pelvisul de trupul meu. M-am ridicat în genunchi şi m-am dus cu mâinile la pantalonii ei de blugi. Primul nasture s-a deschis mai greu, dar până la urmă am reuşit. După ce am ajutat-o să se dezbrace de pantaloni, ea şi-a dat jos bluza şi sutienul, rămânând doar în chiloţei.

A venit spre mine, a pus mâinile pe obrajii mei şi m-a sărutat. Sărutul lung a fost întrerupt de momentul în care m-a ajutat să mă dezbrac. Mi-a ridicat puloverul până sus. M-am ridicat în picioare lângă canapea. Mi-am desfăcut cureaua şi mă pregăteam să deschid nasturii de la pantaloni să mă dezbrac, dar mi-a dat mâinile la o parte, să o las pe ea…

… citeşte partea a doua…

Domnu' Roz

Autor: Domnu' Roz

Domnu' Roz +18 – Artă erotică, povestiri, fantezii…

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.