O amintire pentru tot restul vieţii

Încep această poveste, reală, ştiind că multe persoane se vor regăsi în trăirea mea, cu mici diferenţe de fapte. Eu, o femeie căsătorită, rătăcind pe meleagurile internetului, cu părţile lui bune dar şi mai puţin bune. Se spune că în viaţa nimic nu este întâmplător. Putem trăi intens momente ce nu vor dura o veşnicie, dar în conştiinţa noastră ne amintim cu plăcere tot restul vieţii. … 

Am cunoscut un bărbat ce tocmai se despărţise de iubita lui. Poate că pare o prostie, dar trebuie să recunoaştem că de multe ori facem anumite fapte, după care urmează regretul. La momentul respectiv, acest bărbat a încercat totul pentru a recupera persoana iubită, inclusiv un tatuaj cu femeia pe care o iubea, dar fără succes.

Aflându-i povestea, stările depresive prin care trecea, m-a determinat să-l ajut să treacă peste greutăţi. Prinsesem încredere în el. Am simţit că pot să mă descarc lui. Aşa am ajuns să ne povestim viaţa fiecăruia, făcusem un obicei în a vorbi din ce în ce mai des. Ne alinam psihic unul pe celălalt. Dar a venit ziua în care mi-a spus:

– Vreau să te cunosc real!

Dorinţa lui a venit pe neaşteptate. Petrecusem virtual destulă vreme împreună şi era un moment la care nu mă gândisem vreo clipă până atunci. Am acceptat fără regret acea decizie. Simţeam că şi eu îmi doresc să ne vedem faţă în faţă.

Fiind căsătorită, am ales să stăm de vorbă în maşină, pentru a mă feri de locurile publice. În timp ce vorbeam, EL s-a apropiat de mine, încet. Mult prea aproape. Se apropia de guriţa mea. O emoţie puternică s-a năpustit asupra mea. Inima îmi bătea foarte tare. Buzele lui s-au lipit de ale mele. Nu vroiam să mă retrag, mi-a plăcut. Aş putea să jur că am simţit un fior şi o plăcere în acel sărut de parcă îl cunoşteam pe acest bărbat de multă vreme şi îmi fusese mare dor de buzele lui.

În acele momente îmi doream să se oprească timpul în loc pentru a nu-şi dezlipi buzele lui calde şi umede de ale mele. Îmi doream să fiu alinarea lui, iar el alinarea mea. Îmbrăţişaţi, strângându-ne în braţe ne lăsasem purtaţi de magia sărutului. Seara, înainte de culcare, am revăzut mental întâlnirea dintre noi, până am adormit.

Ne-am întâlnit de mai multe ori. De fiecare dată parcă ne doream şi mai mult, exista mai multă pasiune între noi. După un timp am hotărât că trebuie să mergem mai departe, era momentul să consumăm pasiunea noastră într-un pat, doar noi doi. Acest bărbat, creol, cu ochii căprui şi trişti, corp atletic, emana o căldură de nu-i puteam rezista şi îţi doreai să păcătuieşti.

Am ajuns într-o cameră de hotel. De cum ne-am văzut, am sărit unul în braţele celuilalt, sărutându-ne îmbrăţişaţi. Ne-am iubit aşa de intens şi cu multă pasiune, încât părea că îl aşteptam de-o viaţă. În momentul în care m-a penetrat am simţit magie, ceva ce nu mai simţisem de mult. Nu i-am refuzat vreo plăcere. Totul părea natural între noi, de parcă noi ar fi trebuit să fim împreună, dar soarta ne-a rezervat alte planuri.

De câte ori aveam ocazia, ne întâlneam la locul nostru şi ne iubeam intens, ca la început. Era ca într-un vis, dar realitatea te aduce cu picioarele pe pământ atunci când te astepţi mai puţin. Într-o zi a cunoscut o femeie frumoasă, mai tânără cu 10 ani ca mine, dar singură, pe care el şi-o dorea drept parteneră de viaţă, nu doar mici evadări pe care eu puteam să i le ofer. Nu putea să ţină la nesfârşit. A durat puţin, dar amintirea rămâne vie în mintea mea.

Discuţiile noastre au devenit tot mai rare, dar nu-mi părea rău. Îmi doream să ştiu că este bine şi fericit, aşa cum mă făcea el pe mine de câte ori ne întâlneam. Când m-am aşteptat mai puţin, m-a sunat el. Avea să-mi spună o veste mare. Urma să se însoare, iar cea mai mare dorinţă a lui înainte de nuntă a fost să ne mai iubim o dată, pentru ultima dată. Nu puteam să-l refuz. Am acceptat fericită, gândindu-mă că am însemnat ceva pentru el, din moment ce m-a ales pe mine.

Aşteptam cu emoţii să apară ca şi cum ar fi fost prima noastră întâlnire. Ajunsese. Ne-am oprit faţă în faţă. I-am citit în ochi dorinţa de a mă atinge, de a mă săruta, de a mă iubi, iar asta îi transmiteam eu lui. Prinşi de mână, am urcat în camera de hotel. Era ultima noastră întâlnire, realizam asta, cred că şi el. Am început să ne sărutăm aşa cum am făcut-o de fiecare dată, cu pasiune. Limba lui caldă şi corpul lui fierbinte m-au făcut să trăiesc clipe minunate.

Nu aş putea să fac o comparaţie între cele două întâlniri din camera de hotel. Prima cu ultima, însă aş putea afirma că amândouă au fost la fel de pasionale, cu multă energie şi tensiune eliberată. Poate, cu un plus la ultima, ştiind că era pentru ultima noastră întâlnire şi trebuia să fie perfectă, o amintire pentru tot restul vieţii.

Poveste scrisa de Paula

Domnu' Roz

Autor: Domnu' Roz

Domnu' Roz +18 – Artă erotică, povestiri, fantezii…

3 comentarii la „O amintire pentru tot restul vieţii”

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.