Aurora şi Gabriel… o iubire de poveste (1)

La aniversarea zilei de naştere era singură, fără o relaţie cu un bărbat. Ultima s-a încheiat mai devreme decât s-ar fi aşteptat, dar… viaţa îţi oferă şi dezamăgiri… spunea ea, încercând să se motiveze pozitiv, aşteptând şi vremuri mai bune. Împlinise frumoasa vârsta de 43 de ani şi urma să ţină petrecerea obişnuită, deşi nu prea voia. Încurajată de prietenele ei, a decis să continue tradiţia petrecerii anuale, cu mulţi invitaţi, deşi pe mulţi îi ştia doar din vedere, neavând contacte obişnuite. …

Petrecerea în plină desfăşurare la palatul unde le găzduise pe toate şi în trecut. Mulţi invitaţi, aşa cum era de aşteptat. Într-un târziu şi-a făcut apariţia şi Aurora în aplauzele celor prezenţi, aşa cum îi şade bine sărbătoritei, să se lase aşteptată de către invitaţi. Vizibil emoţionată la mulţimea de oameni, aproape că-i dădeau lacrimile, încercând din răsputeri să se abţină.

Şampania curgea în valuri printre invitaţi. Aşa cum este firesc, Aurora, a trecut pe la fiecare să ciocnească un pahar de şampanie şi să le ureze un călduros bun venit. Aproape după fiecare grup şi grupuleţ de invitaţi sorbea câte o gură din paharul de şampanie. Ospătarul o urma îndeaproape, să-i ofere un alt pahar plin, când situaţia o va cere.

Aurora a ajuns în dreptul unui grup mai mare de persoane, saluturile obişnuite, ciocnitul şampaniei… când să guste din paharul ei, i-a atras atenţia un bărbat puţin peste vârsta de 40 de ani, ce se prezentase cu numele de Gabriel… înalt, bine făcut… masiv, aş putea spune în comparaţie cu ea. Nu îşi amintea să-l fi văzut vreodată. Degeaba a încercat ea să găsească indicii în memorie, cu privire la acest bărbat, dar nu a găsit nimic relevant. Şi-a continuat traseul, pentru a saluta şi restul de invitaţi.

Mult mai târziu, când se afla în compania altor invitaţi, l-a zărit din nou pe acest bărbat, ce o sorbea din ochi de la distanţă, în timp ce se plimba prin mulţime. Gândurile de mai devreme despre identitatea acestui bărbat se instalase din nou. Nu avea habar cine era, iar asta nu-i dădea pace. Nu-şi amintea nimic de persoana lui, înfăţişarea nu-i spunea nimic. O vreme a încercat să se depărteze de aceste gânduri, dar acest bărbat îi apărea des în aria vizuală, iar gândurile apăreau din nou.

Devenise un fel de frustrare pentru ea. Faptul că nu ştia cine este acest bărbat, ce o urmărea cu insistenţă de la depărtare, o agita destul de mult. Până la urmă şi-a luat inima în dinţi, s-a scuzat plecând de lângă grupul unde se afla… şi a plecat ţintă către el. Acesta se oprise din deplasare şi aştepta zâmbind cu paharul de şampanie.

– Bună seara, cred că am făcut deja cunoştinţă, dar privirea ta insistentă nu-mi dă pace, nu-mi amintesc să ne fi cunoscut până acum… i-a spus ea, un pic arţăgoasă.

– Bună seara, din nou… grozavă petrecere… aşa este, nu am avut onoarea să ne fi cunoscut până acum…

– Şi totuşi, continuaţi să mă priviţi cu insistenţă, chiar şi acum… ce anume doriţi?… a continuat ea.

– Veţi afla mai târziu… i-a răspuns acesta. Gabriel i-a zâmbit, a ridicat uşor paharul de şampanie în semn de salut, apoi s-a depărtat încet. Aurora a rămas pe loc în mijlocul mulţimii şi nu ştia ce să creadă. Cine-i acest individ şi ce-i cu el? Erau întrebările ce o măcinau.

Petrecerea se desfăşura plăcut, aşa cum fusese organizată, muzica clasică, bufet suedez, eleganţă în ţinută, discuţiile interminabile. Aurora nu mai dăduse ochii de misteriosul bărbat, uitase de el după o vreme. Când s-a aşteptat mai puţin, un ospătar a venit aproape de ea, i-a şoptit ceva la ureche, apoi i-a înmânat un plic alb, nesigilat. Privind în direcţia indicată de ospătar, l-a zărit pe el, destul de departe cu celebrul pahar de şampanie în mână. Iute, a desfăcut plicul, să afle ce conţine. Devenise iritantă prezenţa acestui bărbat, se gândea chiar să-l invite să părăsească această petrecere, deşi nu avea nici un motiv, nu-i greşise cu nimic. Pe foaia albă se afla scris:

“M-aţi întrebat ce anume doresc. Răspunsul meu vine acum. Doresc să vă fut adânc, chiar în acestă seară!”

Nu-i venea să creadă ce citise, a ridicat privirea către el… Gabriel afişa acel zâmbet seducător. Deşi enervată la culme de impertinenţa acestui bărbat, a decis că nu este cazul să facă o scenă de faţă cu ceilalţi invitaţi. L-a rugat pe ospătar să-l îndrume în camera de muzică, destul de departe de sala unde se ţinea petrecerea, urmând ca mai târziu să sosească şi ea.

După ceva timp şi-a amintit că bărbatul se afla în camera de muzică, aşa cum a cerut. A decis să rezolve lucrurile imediat. Mergând prin mulţime, a ieşit din sala de petrecere, a urcat la primul etaj, apoi s-a dus direct la sala cu pricina. A intrat vijelioasă, apoi a închis uşa în urma ei. Bărbatul misterios se afla pe scaunul de la pian, exersând clapele pe ritmul melodiei Ballade Pour Adeline.

Aurora nu se aştepta ca invitatul său ştie a cânta la pian. Un pic din furia avută s-a dispersat când l-a văzut cântând. Gabriel s-a oprit, a dat să se ridice, vrând să-i acorde atenţie ei. Ea şi-a amintit pentru ce venise, era pregătită să-l pună la punct pentru tupeul şi impertinenţa de care a dat dovadă. Nu a zis nimic, în schimb a ridicat mâna dreaptă şi a vrut să-l lovească peste obraz, cu o furie de nedescris. Bărbatul, iute în mişcări, i-a prins mâna frumoasei sărbătorite şi o ţinea strâns.

Degeaba a încercat ea să se elibereze, dar forţa disproporţionată… nu era în favoarea ei. Să-l lovească cu mâna liberă, părea să fie cea mai logică şi firească mişcare. Încercarea nu a avut izbândă, bărbatul i-a prins şi această mâna. Erau unul lângă altul, ea se zbătea, încercând să se elibereze, dar nu reuşea. Gabriel a făcut o mişcare la care ea nu s-a aşteptat. A tras-o mai aproape de el, până când s-au lipit, s-a aplecat către ea, apoi a sărutat-o puternic pe gură.

Aurora s-a zbătut furioasă. Gestul lui Gabriel a luat-o pe nepregătite şi s-a simţea furată, cu acel sărut, de la acel bărbat misterios. Bărbatul a întors-o rapid cu spatele către el. Braţele lui puternice o ţineau captivă. Parfumul ei a fost imediat remarcat de către el, s-a apropiat de gâtul ei, a tras puternic aer în piept…

– Hmm… parfumul d-voastră mă îmbată, stimată doamnă…

– Daţi-mi drumul!… voi ţipa foarte tare…

– Sunt convins de asta, însă, trebuie să vă doriţi foarte mult acest lucru… ceea ce nu cred!

Nu a apucat să termine bine ce avea de spus… Gabriel a sărutat-o delicat pe gât. Aurora a încercat să se zbată, să încerce să se elibereze, însă, cu cât săruturile lui erau mai pregnante, cu atât se moleşea mai tare, iar agitaţia ei se domolea vizibil. Uşoare suspine îi luase locul gălăgiei de mai devreme. Reuşise să domesticească trăsăturile sălbatice ale ei, părea că este pregătită să se lase curtată de acest domn.

Când a simţit că Aurora predase armele, a întors-o cu faţa spre el. Se uitau amândoi în ochii celuilalt… ea firavă, trupul subţire, cu capul ridicat, îl privea cu ochii mari ce străluceau de la lumina candelabrelor, ochi ce păreau a avea o mulţime de întrebări despre acest bărbat seducător.

A prins-o de braţe şi a tras-o spre el, s-a aplecat şi i-a prins buzele cu ale lui, într-un sărut lung şi pasional. Aurora cedase, se înmuiase toată, nu mai opunea nici un pic de rezistenţă. Mâinile lui năzdravane i-au pipăit trupul prin locuri atât de intime, încât ei îi era ruşine să le pomenească. Lipindu-se de ea, i-a simţit mădularul dur ce pulsa prin materialul textil. A roşit un pic, însă, nici nu voia să se oprească. Gabriel a reuşit să o înfierbânte, să o ajute să retrăiască emoţii ce le credea uitate. A ridicat de marginea rochiei, a ajuns cu mâna în dreptul chiloţilor. Cu tupeu, a tras de marginea lor şi a băgat mâna între pulpele ei ce frigeau de nerăbdare.

Inima îi bătea puternic în piept, palmele transpirate, un gol în stomac s-a instalat rapid. Degetele lui i-au atins labiile… hhmm… respiraţia tot mai greoaie. El o săruta pe gât, mişcări fine, senzuale. În mintea Aurorei se instalase gândul ca nu cumva să se piardă în lumea plăcerilor, încât să se prăbuşească la podea de emoţie. Noroc cu Gabriel, ce o ţinea bine cu braţul de mijloc.

Chiar nu glumeşte!… a înţeles imediat asta când el a început să o dezbrace de rochie. Stătea înmărmurită şi nu avea o reacţie, lăsându-l pe el să o lepede de ţinuta extrem de scumpă pe care a ales-o să o poarte la eveniment. A lăsat-o în chiloţi şi sutien, i-a luat rochia şi a aşezat-o pe unul din scaunele din apropiere. S-a dus către uşă, Aurora a crezut că vrea să plece, însă, doar a vrut să se asigure că uşa este încuiată, să nu fie deranjaţi.

A revenit lângă ea… lângă o femeie ce părea că tremură de emoţie. I-a prins mâna delicat, a ridicat-o până la gura lui şi i-a sărutat podul palmei. Gestul a impresionat-o destul de mult.

– Nu te teme, doamna mea!… au fost cuvintele lui.

Îl privea cu admiraţie, dar şi cu multe emoţii. Nu s-a oprit aici, cu mişcări lente, a tras de fiecare bretea a sutienului, apoi l-a desfăcut, lăsând-o cu sânii la vedere. S-a lipit de ea, i-a căutat buzele şi a sărutat-o scurt de mai multe ori, în timp ce Aurora ţinea capul ridicat. Primea fiecare sărut al lui, ţinând ochii închişi. Săruturile s-au mutat încet spre obraz, au coborât spre bărbie… aahh… suspina la fiecare atingere a lui cu buzele pe gât.

El se lăsa uşor în jos, mâinile lui i-au cuprins sânii ce ardeau. A ajuns cu gura în dreptul lor… i-a atins sfârcurile cu buzele, apoi cu vârful limbii… i-a prins pe fiecare între buze şi se juca cu ei. Mâinile Aurorei se jucau în părul lui şi respira greu, cu mici suspine. Gabriel se lăsa tot mai jos, buzele i-au atins abdomenul… în timp ce se apleca mai mult, a prins de marginea chiloţilor şi a tras în jos, până la glezne. Gestul de pune mâinile în zona intimă, l-a făcut pe el să înţeleagă cât de emoţionată era.

În genunchi în faţa ei, se priveau reciproc. I-a prins delicat fiecare mână, i-a sărutat-o, apoi, dintr-o mişcare i-a dat mâinile într-o parte, să le ţină pe lângă corp. Mâinile lui alunecau pe trupul ei, simţindu-i formele prin atingeri fine. Un sărut aplicat un pic mai jos de buric, apoi mai jos… i-a atins labiile. Ea a închis ochii, se sprijinise cu mâinile pe umerii lui. A prins-o de fese cu ambele mâini şi a strâns-o ferm… aahh… gemetele ei l-au încurajat să continue. Limba şi buzele lui îi răsfăţa labiile şi clitorisul… era foarte excitată, iar el încă nu se dezbrăcase.

Într-un sfârşit s-a ridicat. Şi-a dat jos sacoul, pe care l-a aşezat peste rochia ei. A prins-o de sub braţ şi a ridicat-o deasupra pianului. Cu mişcări lente a încurajat-o să se întindă pe spate. Exact asta îşi dorea el, a luat fiecare picior şi l-a aşezat pe umerii lui… şi-a băgat capul între picioarele ei… poziţia ajutându-l să-i ofere un cunilingus de neuitat. Se auzeau gemete tot mai puternice, Aurora se juca cu o mână în părul lui, în timp ce cu cealaltă îşi masa uşor sânii, trăgându-se, pe alocuri, de sfârcuri.

Insistenţa lui Gabriel a dat roade. Cu buzele, limba şi degetele… se ocupa serios de zona fierbinte dintre picioarele ei. Îi alinta clitorisul cu buzele şi limba, degetele îi masau labiile… Aurora trecuse peste inhibiţii, se lăsase purtată de dulcele val al plăcerii, uitând complet că are sute de invitaţi ce au venit la petrecerea organizată pentru ea. Şi era firesc, orgasmul avut a făcut-o să uite complet de acest aspect. Bărbatul s-a ridicat în picioare, o privea întinsă, goală, pe acel pian negru. Încă mai avea din spasmele plăcerii, moment potrivit  pentru el ca să se dezbrace de restul hainelor. …

… citeste partea a doua …

Dacă ţi-a plăcut ceea ce ai citit… nu beau cafea… dar cu o prăjitură mă poţi cumpăra… ador “savarina”.

https://revolut.me/florincerchez

Materialele publicate pe acest blog intră sub incidenţa dreptului de autor. Copierea totală sau parţială, distribuirea şi difuzarea neautorizată reprezintă o încălcare a dreptului de autor şi se pedepseşte conform legii. Pentru contact folosiţi adresa: domnuroz@yahoo.com