Nu mi-a plăcut niciodată sexul prea mult. Mi s-a părut o pierdere de vreme. La drept vorbind – cine îţi poate oferi orgasme mai bune decât îţi poţi oferi tu singur? Cele mai incitante clipe le aveam alături de mine, cu fanteziile mele şi cu nenumăratele jucării sexuale cumpărate cu un deosebit simt de răspundere, de fiecare dată când apărea ceva nou, de pe i-vibe.ro. Viaţa mea avea să se schimbe radical în anul 3 de facultate. …
Era iarnă, cred că una dintre cele mai urâte ierni din ultimul deceniu. Atunci am cunoscut-o pe Mia. Dacă o chema, într-adevăr, Mia, sau altfel, nu aş putea şti, pentru că mi-am dat seama, în timp, că nu am cunoscut-o niciodată cu adevărat şi probabil nimeni nu o cunoştea pe Mia cea reală. Era incredibil de frumoasă – acea frumuseţe robustă, naturală, care deborda de încredere absolută. Când Mia îţi vorbea, nu puteai decât să taci şi să asculţi.
La o singură bătaie din palme, întreaga lume cădea la picioarele ei. Nu, nu e doar expresie, bărbaţii şi femeile, cădeau, deopotrivă, la picioarele Miei implorându-i atenţia, iubirea, sau măcar o fărâmă din timpul ei. M-a vrăjit cu spiritul ei liber, relaxarea şi aura ei care îţi creau cea mai năucitoare dependentă. Am început să petrecem din ce în ce mai mult timp împreună. Câteva luni de zile am fost nedespărţite, aproape că se mutase de tot la mine acasă.
Era un deliciu să o ai pe Mia alături – în afară de faptul că era complet străină de conceptul de îmbrăcăminte de casă, ceea ce fie vorba între noi, este tot ce îţi doreşti când eşti în compania unei femei atât de frumoase, discuţiile cu Mia erau, parcă, dintr-o altă lume. Nu era subiect pe care Mia sa nu îl abordeze cu încredere şi, surprinzător, cu o tonă de cunoştinţe pe care nici să mă pici cu ceară nu ştiu când ar fi avut timp să le dobândească.
Una peste alta, luna de miere a prieteniei noaste s-a consumat destul de rapid şi fără prea mare zgomot. Aşa era Mia. Când era cu tine, părea că întreaga lume este doar a voastră şi deja începeai să îţi imaginezi cum vă veţi petrece anii împreună pe o insulă călduroasă, apoi dispărea. Brusc. Zile, uneori chiar săptămâni. Însă, când se întorcea, parcă nu s-ar fi întâmplat nimic; şi contrar tuturor instinctelor, parcă nu puteai refuza doză de opioide după un sevraj de săptămâni bune.
Drogul Miei era puternic. Atât de puternic încât ai fi făcut aproape orice ca să mai poţi petrece încă o zi alături de ea. Beţia clipelor petrecute împreună era mai dulce decât cel mai aromat vin de Porto. Să fi fost, poate, martie. Era încă frig afară, dar mirosea deja a primăvara. Era o seară rece, cu un vânt molcom şi surprinzător de liniştită. Nu se auzea nimic: nici vecini, nici maşini, nimic. Mi-am zis că este o seară perfectă pentru câteva orgasme.
Linişte, niciun deadline, nimic care mă poate stresa. Aşa că am cedat primului impuls, am dat drumul la apă în cadă – răsfăţ cu lavandă şi miere – mi-am pregătit arsenalul de vibratoare şi jucării pentru sex anal şi eram entuziasmată de cele ce urmau să vină (orgasme, logic, şi pentru că eram deja expertă în orgasme autoinduse, ştiam că mă pregătesc pentru zece, pe puţin. Aşa că e clar că aveam toate motivele să fiu în extaz înainte chiar să încep).
Nici nu apucasem bine să îmi planific fantezia şi mă trezesc că tot “mise en place-ul” meu şi tot vibe-ul au fost întrerupte brusc. Sună soneria. “Cine naiba sună la sonerie, seara, la ora 9?!” Evident, Mia. Da, aşa era ea. Smartphone, mail, whatsapp, sute de mijloace de comunicare şi tot te trezeai cu ea la uşa când te aşteptai mai puţin. Să fi trecut, poate mai bine de două săptămâni de când nu mai dăduse niciun semn.
Îmi trag repede pantalonii înapoi pe mine, dau cu peria rapid cât să nu se vadă că eram complet nepieptănata, încă de dimineaţă, şi deschid uşa. Mă aştepta o mare surpriză. Mia era toată răvăşită, deşi poate mai frumoasă ca oricând. Stătea în faţa uşii cu pantofii în mână. Părul îi atârna nebun pe-o parte, obrajii îi erau roşii de la frig şi buzele uşor vineţii. Mă sperii puţin.
– Mia, ce se întâmplă? Eşti în regulă?
– Bineînţeles! Îmi era dor de tine! Am adus vin… zice în timp ce, cu un zâmbet larg, întinde spre mine o sticlă de vin roşu.
Mă dau la o parte şi o poftesc în casă. Nici nu apuc să închid uşa, că Mia îşi aruncase pantofii în mijlocul livingului şi era deja tolănită pe canapea, cu dresurile la vedere şi cu mâna ţinând sticlă de vin întinsă cât putea ea de mult.
– Aduci şi tu un tirbuşon?… şi două pahare?, îmi zice pe un ton aparent neutru, dar care nu suferea refuz. Nicio rugăminte nu suferea refuz. Mă conformez. Mă întorc să o găsesc cu rochia aruncată alături de pantofi în mijlocul sufrageriei şi cu picioarele desfăcute. Îi întind tirbuşonul. Se uită urât la el, parcă indignată de tupeul de a-i cere să desfacă sticlă de vin. Lasă tirbuşonul exact cum l-a primit şi mă fixează cu privirea.
– Mia, îi zic… nu poţi ţine hainele pe tine nici 5 minute?
Mă priveşte în continuare, într-un fel ca şi când nu aş fi acolo. Renunţ. Iau tirbuşonul, desfac sticla, umplu paharele şi îi întind unul. Ia paharul, îl duce la gură şi bea cu poftă. Câţiva stropi se preling încăpăţânaţi în jos pe bărbie şi aleargă către sânii Miei. Îmi surprinde privirea, zâmbeşte, şi prinde din fugă stropii de vin cu degetul arătător. Îl duce la gură şi degustă cu poftă picăturile de licoare capturate.
Era ceva incredibil de intoxicant. Ceva de care nu te puteai desprinde, nu puteai uita. Şi ca orice drog, era ceva din care voiai mai mult, şi mai mult, şi mai mult, până când îţi pierdeai propria fiinţă şi erai acaparat cu totul. Era prima femeie pe care îmi doream să o ating, îmi doream să îi simt căldura buzelor lipite de ale mele, să îi sărut sânii superbi. Eram pregătită să cad în genunchi în fata Miei, doar pentru o clipă alături de ea.
– Hei!, mă scoate din transă vocea Miei… Unde erai?
Nu ştiu ce să îi răspund. Până la urmă, eram prietene. Nu existase niciodată niciun apropo, nimic câtuşi de vag cu tentă sexuală din partea Miei. Pur şi simplu, aşa era ea. Dacă te apropiai prea mult, erai intoxicat, erai al ei pentru cât timp te dorea. Iar tu, tu nu îţi doreai nimic altceva decât să fii cu ea, să fii al ei, să mai petreci doar o clipă alături de ea.
– Sunt aici. Spune-mi, s-a întâmplat ceva cu tine? Pari… răvăşită.
– Nimic important. Doar o zi mai ciudată. Îmi era dor de tine, voiam să te văd.
– Te-am sunat… sunt două săptămâni aproape de când nu mi-ai răspuns. Nu ştiam nimic de tine.
Nu răspunde. Mă priveşte îndelung. Pare contrariată de afirmaţia mea, într-un fel, ca şi când i se părea ciudat să îi atragă cineva atenţia că nu a dat niciun semn atâta vreme. Îmi cade privirea, din nou, pe sânii Miei. Erau frumoşi. Nu. Erau perfecţi. Perfect rotunzi, un pic îngâmfaţi, cu sfârcurile îndrăzneţe, dar nu prea mari, pur şi simplu perfecte.
Sunt luată prin surprindere de mână Miei care îmi întindea paharul de vin. “Ce să fac cu el?”, gândesc. Îl iau, mă aplec spre comodă de lângă canapea şi îl las cu grijă acolo, alături de al meu. Mă întorc către Mia, care mă surprinde cu cel mai cald dintre săruturile pe care le trăisem vreodată. Mă blochez. Mă dau înapoi puţin:
– Mia, nu cred că e cel mai potrivit lucru.
– Am făcut doar ce m-ai rugat, răspunde cu o tentă de reproş şi indignare.
– Rugat? Nu te-am rugat nimic. Nu am scos niciun sunet… cred. Am zis ceva oare? Ce naiba, doar nu sunt sonată, sigur nu am zis absolut nimic.
– Taci, nu mai gândi atât!… îmi zice în timp ce îmi desface părul şi îşi prinde mâinile cu forţa, trăgându-mă mai aproape de ea.
Îmi striveşte buzele în cel mai intoxicant sărut. Se opreşte şi mă împinge. Mă priveşte în linişte. Nu îmi doresc să se oprească, aş face orice să continuăm. Mă priveşte în continuare şi simt cum sunt vrăjită. Aş putea face orice îmi cere doar să o simt mai aproape, să fiu a ei. Îmi desface bluza şi aproape îmi rupe pantalonii cu brutalitate. Sunt complet goală şi se opreşte din nou. Era ca un cutremur cu zece replici şi mai intense.
Coboară uşor de pe canapea şi îngenunchează în faţa mea. Îmi desface uşor picioarele şi îi simt căldura respiraţiei peste vulva mea. Aş fi putut avea orgasm chiar în acel moment. Sărutările îi sunt line la început, îmi înconjoară clitorisul fără a se opri nici măcar o clipă, în cercuri perfecte. Începe să apese uşor clitorisul în timp ce degetele îmi mângâie labiile. Era de departe cea mai sublimă senzaţie pe care o avusesem până atunci.
Nu era orgasmica, însă era perfectă. Îmi doream să fiu acolo la nesfârşit. Continua să mă sărute din ce în ce mai repede, apăsând clitorisul din ce în ce mai mult. Degetele i se strecoară uşor în vagin şi, fără niciun avertisment, îmi mângâie punctul G. Simţeam ca o să explodez, câteva secunde şi aveam cel mai tare orgasm din viaţa mea. Se opreşte brusc. Sunt răvăşită şi confuză.
– De ce s-a oprit?! Îmi vreau orgasmul. Trebuie să îl am.
Se ridică în picioare şi o privesc. Era atât de frumoasă. Se apleacă uşor, îşi îmbrăca rochia aruncată pe jos şi îşi încălţa pantofii. Rămâne nemişcată. Se întinde spre paharul de vin, îl dă peste cap, sub privirile mele şocate.
– Cred că aveai alte planuri. Poţi să te gândeşti la mine de acum înainte!
Îşi ia haină din cuier şi iese pe uşa fără niciun cuvânt. Aveam să ne revedem câteva zile mai târziu pentru ce avea să fie începutul primăverii simţurilor mele… va urma…
Poveste scrisa de i-vibe.ro
Dacă ţi-a plăcut ceea ce ai citit… nu beau cafea… dar cu o prăjitură mă poţi cumpăra… ador “savarina”.
https://revolut.me/florincerchez
Materialele publicate pe acest blog intră sub incidenţa dreptului de autor. Copierea totală sau parţială, distribuirea şi difuzarea neautorizată reprezintă o încălcare a dreptului de autor şi se pedepseşte conform legii. Pentru contact folosiţi adresa: domnuroz@yahoo.com
