Doamna în Roz… întâlnire cu Domnu’ Roz (1)

Abia ajuns în faţa porţii de plecare către Dublin. Mai era mult de aşteptat până când urma să se facă îmbarcarea în avion. Uitându-mă în jur, toate scaunele erau ocupate în sala de aşteptare. Dintre cei care aşteptau acelaşi avion ca şi mine, foarte mulţi s-au aşezat pe bara de protecţie de lângă pereţi şi stâlpi. Am decis să mă forţez cu statul în picioare. Urma un zbor lung, aşezat pe scaun în avion. Poziţionat destul de aproape de poartă, şi-a făcut apariţia o femeie. …

O femeie de aproape 30 de ani, îmbrăcată într-un pardesiu roz, mai degrabă un roz fucsia, cu o mască de protecţie pe faţă, trăgând după ea un troler ce avea aceeaşi culoare, un roz fucsia. S-a apropiat de mine şi m-a întrebat:

– Aici este poarta 37? Se pare că mai avem de stat până se face îmbarcarea.

Nu am putut să nu remarc cum era îmbrăcată, dar şi trolerul ce părea izbitor de asemănător la culoare precum pardesiul. A rămas lângă mine. După câteva apeluri efectuate şi o scurtă conversaţie între noi, am făcut cunoştinţă.

– Eu mă numesc… am zis eu, întinzând mâna spre ea.

– Daria, îmi pare bine.

Nu am înţeles de ce purta masca pe faţă, dar nici nu am întrebat. Din discuţia avută, nu părea să fie răcită, şi s-a gândit să o poarte pentru a nu transmite răceală altora. Am reuşit să-i văd până la urma chipul în momentul când a bătut apa din sticlă. Destul de drăguţă, îmi plăcea. Păcat că acel chip se afla ascuns în spatele unei măşti de protecţie.

S-a făcut anunţul că trebuie să ne pregătim de îmbarcare. Ea având bilet Priority, avea întâietate faţă de mine la îmbarcare. Autobuzul ce urma să ne ducă la avion, destul de aglomerat. Aş fi vrut să merg până la ea să mai vorbim, dar ne aflam la distanţă unul de altul, fiecare aflându-se în capătul celălalt al autobuzului. Nici pe scara avionului nu am fi reuşit să ne întâlnim. Ea urma să urce prin faţă, eu prin spate.

Când am coborât din autobuz, m-am uitat după ea. A ieşit imediat în evidenţă cu îmbrăcămintea ei. Mi-am scos din portofel cartea de vizită cu Domnu’ Roz şi m-am dus la ea.

– Daria!…

– Daa…

– Ţine cartea mea de vizită, ţi se va părea amuzant mai târziu. Vei înţelege după…

– Daa… mă uit în avion.

Afară noapte, ploua. Acesta era motivul pentru care a amânat să se uite atunci pe cartea mea de vizită. M-am îndreptat către coada avionului. Mă gândeam la… Oare ce părere îşi va face când va realiza că scriu povesti erotice?… Din experienţă, multe femei m-au privit cu reticenţă după ce au aflat acest mic secret, dar şi multe altele care m-au felicitat pentru talent şi îndrăzneală.

Drumul un pic obositor, dar am ajuns cu bine. Doamna în Roz a reuşit să coboare mai repede din avion, decât am făcut-o eu. Posibil că avea locul mult mai aproape de uşă. După ce am trecut de securitate, mai aveam puţin până la punctul de ieşire. Aruncând privirea înainte, în depărtare, am observat pardesiul roz fucsia. Daria aştepta bagajul de cală. M-am apropiat de ea.

– Am ajuns cu bine, până la urmă… am zis eu.

– Daa… scuze, mă uit după bagaj… zise ea, în timp ce ochii îi fugeau către banda cu bagaje.

– Să nu-mi spui că este tot roz?

– Nuu… nu toate sunt roz… a zis ea amuzată de remarca mea… Are culoarea violet…

– Ai înţeles partea amuzantă după ce te-ai uitat pe cartea de vizită?

– Daaa… abia atunci a întors privirea spre mine. Părea încântată.

– Tu îmbrăcată în roz, ai intrat în vorbă cu mine, dintre toţi oamenii de acolo… ce mi se spune Domnu’ Roz.

– Nu mă aşteptam la asta. Chiar voi intra pe site. M-ai făcut curioasă.

– Mă bucur. Acum trebuie să plec, sunt aşteptat şi este destul de târziu aici. Poate mai vorbim.

– Daaa… Mi-a făcut plăcere. Să ai grijă de tine!

Am lăsat-o pe Doamna în Roz, şi mă îndreptam către punctul de ieşire ce se afla în imediata apropiere. Nu gândeam că vom mai avea vreo şansă de revedere. Ea stabilită acolo, eu doar în vizită. România pentru ea reprezintă în acest moment doar un loc de revăzut rudele şi prietenii. În schimb, mi-a făcut plăcere să interacţionez cu ea.

Ziua de duminică mi-a pregătit o surpriză. Fiind prezent la un seminar, nu mă aşteptam să o întâlnesc acolo pe Daria. Am văzut-o când a intrat. De această dată nu mai avea acea mască pe faţă şi nici pardesiul roz… Ce mică este lumea?… gândeam eu. M-a văzut. Nu-i venea a crede că ne întâlnim acolo. Discuţia a fost scurtă, seminarul urma să înceapă. Seminarul destul de lung. La pauză de prânz, am reluat discuţia.

– Ţi-am citit câteva povesti seara trecută…

– Şi? Ce părere ai? Ţi-au plăcut?

– Daaa… chiar m-au încins destul de tare. Nu-ţi zic mai mult… spuse ea un pic ruşinată… Ai talent la scris.

– Mulţumesc.

– De unde te inspiri pentru a scrie? Bănuiesc că nu toate sunt reale…

– Sunt şi povesti reale. La restul, chiar dacă sunt trecute la fantezii, au corespondent în realitate. Combin mai multe detalii picante, obţinute în special de la femei în discuţiile private… cu alte detalii, din alte contexte… adaug şi imaginaţia… iar la final, iese ceva. O poveste frumoasă, interesantă, în care cineva se va regăsi sau nu. Pe lângă poveştile mele, sigur ai văzut şi altele semnate de alte persoane. Primite de la cititori.

– Da, am văzut… Interesante… Cât stai în Irlanda?

– Luni am avion la ora 15. De ce mă întrebi?

– Aşa… Credeam că stai mai mult…

– Simt că vrei să spui mai mult de atât. Întrebarea ta are un scop. Scop pe care doar tu îl cunoşti, eu pot doar să-l intuiesc. Dar s-ar putea să greşesc. Ar fi indicat să mă ajuţi chiar tu să înţeleg mai bine… i-am spus eu zâmbind uşor.

S-a uitat la mine, părea un pic emoţionată. Posibil ca analiza dacă este bine să spună în cuvinte ce avea în gând. Nu a făcut-o. Seminarul a reînceput. Aproape de final, s-a mai făcut o pauză de 5 minute. Daria a profitat de acele 5 minute. A venit la mine şi mi-a spus, cu un roşu în obraji.

– După seminar, ai timp de o cafea?

– Cum să nu. Îmi placi şi mi-ar face plăcere să continuăm discuţia.

– Perfect! Atunci plecăm împreună după ce se termină… zise ea încântată.

La finalul seminarului, toată lumea în picioare. Mă uitam după Daria, dar nu reuşeam să o mai văd. Micuţă de statură, a reuşit să se strecoare pe lângă privirile mele şi a ieşit din hotelul unde se ţinea seminarul. Mai rămăseseră puţini oameni, iar Daria nu era. Mă gândeam că poate s-a răzgândit între timp cu întâlnirea la cafea, şi nu a avut curaj să-mi spună asta. La ieşirea din hotel, Daria mă aştepta înfofolită. Afară destul de frig.

– Credeam că te-ai rătăcit în hotel, de a durat atât… zise ea zâmbind.

– Din contră, eu te căutam pe tine şi nu te mai vedeam. Am crezut că ai plecat.

– Am vrut să ies printre primii. Să nu ne vadă careva că plecăm împreună de la seminar. Ne cunoaştem de ceva timp, ştii cum e cu vorba lumii!…

– Daa… aşa este! Unde mergem? Cred că tu ştii oraşul mai bine decât mine.

– Ştiu o cafenea drăguţă. Merg des acolo.

– Atunci să mergem!

Urcaţi în maşina ei, ne-am dus la un centru comercial şi am intrat la Costa Caffee. Nu ştiam ce să-mi comand. Până la urmă a zis că alege ea pentru mine. A ales pentru amândoi la fel, câte un milkshake cu ciocolată albă și căpșuni, şi multă frişcă deasupra. Delicios aş putea spune. Nu ar fi fost prima mea alegere, dar destul de bun.

Discuţia dintre noi, destul de banală. Nu avea nimic în comun cu blogul sau cu ceva legat de sex. Aşezaţi faţă în faţă la o măsuţă micuţă, rotundă. Sprijiniţi în braţe, aplecaţi unul către altul. Vorbind unul cu altul, m-am uitat mai atent la ochii ei. Părea că mă soarbe din priviri. Îmi plăcea de ea, arăta şi destul de bine la trup… la cât am putut să-mi fac o părere prin hainele mai groase.

Am considerat că nu aveam nimic de pierdut. Am zis să încerc. A doua zi, oricum urma să plec. Poate că îşi dorea şi ea, poate că şi ea gândea acelaşi lucru, dar propunerea nu ar fi putut să vină din partea ei.

– Ştii!… spun eu, venind mai aproape de ea… Crezi că pierdem timpul aici? Nu ar trebui să fim amândoi în altă parte?

– La ce te referi?

– Mă gândesc că poate ar trebui să fim acum într-o încăpere călduroasă, despuiaţi… şi… restul… ştii la ce mă refer.

În acel moment Daria a făcut ochii mari, s-a luminat la faţă.

– Unde am putea să mergem?

– Rămâne să alegi tu, merg pe mâna ta. Putem la tine sau la un hotel. Trebuie doar să mă ghidezi, cunoşti oraşul mai bine ca mine.

– La mine este în regulă!

A mai luat câteva guri cu paiul din acea băutură şi se pregătea de plecare. Am urcat în maşina ei. A condus ceva timp, pâna aproape de ieşirea din oraş. O casă cu un etaj, la numărul 12.

– Nu este proprietatea mea, locuiesc cu chirie. Mai stau cu încă două fete, dar acum ele sunt plecate.

După ce am intrat în casă, a pus zăvorul la uşă şi mi-a spus să o urmez la etaj, în camera ei. O cameră mare, spaţioasă, frumos aranjată, cu un pat nu foarte mare. Suficient pentru amândoi.

– Mă duc până la baie să mă aranjez. Fă-te comod, până mă întorc!

Rămas doar în blugi şi tricou, o aşteptam să vină. M-am răzgândit în ultima clipă. M-am dezbrăcat rapid de haine, am ieşit gol din cameră şi m-am dus către baie. Nu aveam idee unde este, dar mă bazam pe auz, ca să-mi dau seama de unde se aude apa curgând. Am intrat fără să bat la uşă. Daria nu se aştepta să intru în baie. Udă, apa curgând pe ea. Din instinct, a vrut să-şi ascundă zonele intime cu braţele.

– Eu eram… De ce vrei să-ţi ascunzi trupul?… Uite ce trup senzual ai?…

Baia nu era prevăzută cu cadă sau cădiţa, ci doar cu un loc unde te puteai spăla, cu un cap de duş si o scurgere în podea, pe mijloc. Apropiat de ea, i-am atins pielea de la umăr. Daria şi-a depărtat mâinile. Se înroşise toată la faţă.

– Ai emoţii aşa de mari?… În cameră ce ai fi făcut?

– În cameră… aş fi stins lumina când aş fi venit…

– Riscai să nu mă găseşti în acel întuneric… îi spun eu zâmbind.

A zâmbit, dar nu a spus nimic. Cu fiecare pas făcut spre ea, Daria s-a dat tot mai în spate, lipindu-se de faianţa în două culori… alb şi albastru deschis. M-am lipit de trupul ei, fără să o ating cu mâinile. Părea atât de micuţă fără încălţăminte, dar mă incita destul de mult. Privea în sus, respirând greu. A ridicat mâinile şi m-a atins pe braţe, mai sus pe umeri.

Ca să o sărut, a trebuit să mă aplec serios în jos, ea ridicată uşor pe vârfuri. Am dus mâinile la spatele ei, am prins-o de fese şi am strâns uşor. Îmi plăcea să-i privesc trupul subţire, sânii… aproape că lipseau cu desăvârşire. Sfârcurile se ţuguiase spre mine. Am prins-o de mijloc şi am ridicat-o în aer. S-a prins cu braţele de gâtul meu, picioarele ei s-au înşurubat în jurul taliei.

Îşi apăsa buzele de ale mele şi ofta lung. O lipisem cu spatele de zid, apa curgea pe noi. Penisul devenise erect. Niciunul dintre noi nu mai avea răbdare să ajungem în cameră. Am ridicat-o mai sus, suficient cât să o pot pătrunde în orificiul ei, cu labiile subţiri şi crăpătura discretă. Penisul a intrat… aaahh… Daria s-a lăsat rapid în jos, vrând să-l cuprindă pe tot în interior.

A pus capul pe umărul meu şi gemea uşor. Am realizat că are nevoie de câteva momente de acomodare. Posibil că nu era atât de umedă, atât de excitată. Câteva momente mai târziu a ridicat capul şi mi-a căutat buzele, lipindu-se de ale mele. Roşeaţa din obrajii ei încă persista, dar nu mă deranja. Mi se părea foarte atrăgător, feminin, graţios.

Am ridicat-o uşor de fund, ca apoi să o las în jos. Cu fiecare ridicare, penisul culisa mai mult înainte şi înapoi. Îi simţeam vaginul foarte strâmt, ca o mănuşă pentru mădular. Ritmul a devenit mai alert. Se umezise destul de mult, sfârcurile ascuţite păreau să mă înţepe în piept.

– Aauuu… mă dor picioare!… zise ea, cu faţa schimonosită.

– Să mergem în cameră… Dar înainte să ne ştergem bine cu prosopul, să nu lăsăm multă apă pe parchet… i-am spus eu, după ce am lăsat-o jos din braţe.

Mi-a zâmbit, apoi mi-a întins un prosop să mă şterg. Nu apucasem să mă spăl, mai mult m-am udat peste tot alături de ea în baie. Terminase prima, voia să meargă în cameră înfăşurată cu prosopul. Am ieşit după ea, dar fără nimic. Am prins-o din urmă şi am deposedat-o de prosopul ei. A chiuit scurt şi a alegat spre cameră.

Când am ajuns în cameră, lumina era stinsă. Dacă nu era aprinsă lumina de pe hol, nu aş fi reuşit să o văd, la cât de întuneric îmi părea. Am căutat întrerupătorul şi am aprins lumina. Daria se cuibărise în pat, cu spatele la zid, genunchii ridicaţi la piept, ţinând în braţe o pernă drept scut.

– Vrei să sting lumina?… am întrebat eu.

Nu a spus în cuvinte, dar mişcarea din cap în sus şi în jos, sugera acest lucru.

– Atunci… este în regulă dacă las uşa deschisă la cameră, pentru a veni lumina de pe hol?

– Daa… poţi să laşi… dar nu total, doar puţin întredeschisă.

– Nu mă aşteptam să fii atât de ruşinoasă. Nu mă înţelege greşit, este o trăsătură a personalităţii tale, ce îmi place.

– Nu în fiecare zi ies cu un străin la o cafea, ca apoi să-l am în patul meu…

– Vrei să plec şi să revin?… În felul ăsta ar părea că este a doua întâlnire… i-am zis eu zâmbind, în timp ce mă apropiam de pat.

– Cu o condiţie!

– Care?

– Să ieşi dezbrăcat afară, apoi să revii după 10 minute. … a zis ea, râzând destul de tare.

– Lăsăm frigul de afară, dar poate mă reclamă cineva la poliţie… Veniţi repede, este un pervers dezbrăcat afară!…

I s-a părut amuzant ce am spus. Asta şi speram. Să o ajut să fie un pic mai relaxată alături de mine. Ajuns în dreptul ei, aşezat în genunchi, m-am aplecat şi am sărutat-o pe buze, apoi am prins de pernă şi am tras încet. Daria mă lăsa să trag încet de pernă, până am reuşit să o iau de tot.

– Punem perna aici, apoi vreau să te întinzi, să închizi ochii şi să te relaxezi. Poţi să faci asta?

– Bine…

S-a lungit de-a lungul patului. Ochii închişi, buzele un pic încordate. Picioarele întinse, apropiate, braţele pe lângă corp. M-am apropiat de urechea ei şi i-am şoptit:

– Încearcă să te relaxezi… amândoi vrem să ne simţit bine… să ne bucurăm de această seară împreună.

A dat din cap afirmativ. I-am atins braţul stâng cu vârful degetelor. Urcam şi coboram încet. Am făcut la fel şi la mâna cealaltă. Părea că se gâdilă, dar în acelaşi timp, simţeam că se excită. Am continuat pe abdomen cu ambele mâini. Mâna dreaptă a pornit încet spre coapse, mâna stângă spre sâni. O vedeam cum tresare la anumite atingeri mai fine.

Ţinea ochii închişi. Îşi apăsa frenetic buzele. M-am aplecat şi le-am sărutat, apoi m-am urcat deasupra ei. A avut o reţinere să mă prindă cu braţele, dar apoi nu a mai rezistat tentaţiei. …

… citeste partea a doua …

Dacă ţi-a plăcut ceea ce ai citit… nu beau cafea… dar cu o prăjitură mă poţi cumpăra… ador “savarina”.

https://revolut.me/florincerchez

Materialele publicate pe acest blog intră sub incidenţa dreptului de autor. Copierea totală sau parţială, distribuirea şi difuzarea neautorizată reprezintă o încălcare a dreptului de autor şi se pedepseşte conform legii. Pentru contact folosiţi adresa: domnuroz@yahoo.com

Autor: Domnu' Roz

Domnu' Roz +18 – Artă erotică, povestiri, fantezii… Vezi toate articolele lui Domnu' Roz