Compromis la început de carieră

Mi-am dorit o carieră de jurnalist şi mi-am zis că trebuie să reuşesc făcând tot ce ţine de mine. La început mi-a fost foarte greu. Este o meserie grea, tot timpul într-o continuă alergare după ştiri şi informaţii care să vândă, care să capteze publicul. Ca femeie este şi mai greu, nu prea eşti luată în serios, mai ales dacă vrei să abordezi subiecte serioase. Încet, încet, am reuşit să prind mai multă încredere în mine şi credeam că din acel moment voi creşte treaptă cu treaptă în carieră, asta până într-o zi. …

S-a pus problema în cadrul şedinţei editoriale despre un interviu a unui controversat om de afaceri cu adânci încrengături politice. Când s-a pus întrebarea în cadrul şedinţei… Cine vrea să facă acest interviu?… s-a făcut linişte în încăpere. Nu voia nimeni să se ocupe de el. M-am uitat la ceilalţi colegi. Priveau în jos, ca şi când se gândeau la ceva foarte important. Redactorul şef a spus:

– Chiar nu vrea nimeni să ia acest interviu?

Nu mai făcusem până atunci interviuri, cu atât mai mult unui personaj complicat precum acel domn… Şi totuşi, cât de complicat putea să fie? Stabileşti cu persoana locul, data şi ora întâlnirii, te prezinţi cu lecţiile făcute, cu tot arsenalul de întrebări posibile şi încerci să obţii răspunsuri la fiecare. Cât de greu poate să fie?… gândeam eu. Eram convinsă că emoţiile mă vor copleşi în faţa acestei persoane, dar tot nu aveai cum să greşeşti. Poate nu grav.

Cum răspunsul printre colegii mei s-a lăsat aşteptat, am luat în calcul că aş putea să încerc eu să fac acest interviu. Reprezenta o etapă importantă în cariera mea şi mi-ar fi adus şi un comision destul de mare. Cu emoţii puternice în glas am răspuns:

– Îl fac eu!

Redactorul şef s-a uitat parcă cu milă spre mine, de parcă ar fi vrut să spună… Nu ai habar în ce te bagi, fetiţo!… În schimb a spus altceva:

– Eşti sigură că vrei să faci asta?

– Da, de ce nu!… am răspuns eu, ceva mai încrezătoare.

– Bine. Uite aici datele de contact, stabileşte întâlnirea, fă-ţi temele şi aştept cât mai repede acest interviu, bine?

– Da. Mulţumesc… i-am răspuns eu, de parcă redactorul şef mi-ar fi făcut o favoare cu acest interviu, însă, chiar nu aveam habar în ce mă băgam.

Undeva în sufletul meu se instalase o satisfacţie pentru că urma să fac primul meu interviu, şi mai ales, că urma să încep cu cineva foarte cunoscut. Dacă ieşea bine, mă propulsa foarte mult în carieră. Mi-am zis că trebuie să fac asta. Repetam în sinea mea în momentele în care simţeam că mă împotmolesc când mă informam despre el, pentru a găsi întrebările cât mai potrivite şi mai interesante pentru public.

După câteva amânări, două săptămâni mai târziu, am reuşit să obţin o întâlnire cu acest bărbat. M-a surprins că m-a chemat pentru interviu după ora 20. Nu mă aşteptam să stabilească această oră, dar din moment ce el a propus această oră, a trebuit să accept. Locul de întâlnire… cică o vilă de protocol, pe care o foloseşte în mod constant în astfel de situaţii.

Pregătită, cu temele făcute, m-am prezentat la adresa lui, la ora stabilită. Mă aştepta într-o încăpere imensă, cu o bibliotecă proprie în spatele scaunului directorial, dar şi pe laterale. Mobilier pe măsură… cu tentă aristocrată. În urma mea, persoana care m-a condus a închis uşa, după ce bărbatul i-a spus să nu fim deranjaţi.

În ciuda a ceea ce se spunea în presă, plus a informaţiilor pe care le-am analizat despre el, lăsa impresia unui bărbat foarte corupt. Amabilitatea cu care m-a primit, tonul calm şi vocea plăcută mă dezarma un pic. Venisem pornită pentru interviu, să-i adresez cele mai grele şi mai incomode întrebări, la care nu mă aşteptam să primesc răspunsuri, dar era important ca eu l-am întrebat, că mi-am făcut meseria. Bărbatul a ştiut cum să se joace cu mintea mea. Din acel avânt cu care venisem la el, mai rămăsese doar un pic undeva într-un colţ, şi acela uitat.

Chiar ştia să facă complimente unei femei. Pe alocuri am roşit în obraji, mă făcea să mă simt bine. În naivitatea mea, credeam că se comportă aşa doar pentru a mă scoate din starea agresivă cu care venisem, ce până la urmă a zburat ca un balon umflat luat de vânt. Am intrat în jocul lui, să ne obişnuim unul cu altul, ca apoi să ne concentrăm pe discuţia pentru care venisem. Timpul trecea şi nu se întrevedea că vom trece şi la discuţii serioase… în afară de banalităţi ce nu puteau fi folosite la interviu.

Aşezaţi faţă în faţă, fiecare pe un fotoliu, m-a văzut că m-am uitat de câteva ori la ceas într-un interval destul de scurt. Trecuse mai bine de oră, iar interviul nu începuse. Nu voiam să treacă timpul, ca apoi să-mi zică că s-a făcut târziu şi să revin altă dată.

– Te grăbeşti?… m-a întrebat el politicos.

– Nu aş vrea să se facă foarte târziu, mă gândeam să începem interviul. Am venit pregătită, trebuie doar să-mi scot agenda cu întrebările şi reportofonul.

– Mda… că tot veni vorba, nu avem nevoie de întrebările pregătite de tine…

– Ce fel de interviu voi prezenta redactorului şef, până la urmă?

S-a ridicat de pe fotoliu, s-a dus către biroul său, a luat de acolo un dosar de plastic, a venit lângă mine şi s-a aşezat din nou pe fotoliu. Mi-a înmânat acel dosar şi mi-a spus:

– Uită-te în el!

Am deschis dosarul şi m-am uitat. În el se aflau mai multe pagini format A4, redactat la calculator, cu texte ce păreau întrebări şi răspunsuri gata pregătite.

– Acesta este interviul tău. Este gata pregătit. Vei găsi şi răspunsuri exclusiviste, ca să mulţumeşti pe toată lumea. Tu ţi-ai făcut treaba, redactorul va fi şi el mulţumit… toată lumea mulţumită… Să fiu şi eu mulţumit.

– În ce sens să fiţi mulţumit?… m-am adresat către el, neştiind ce urma să-mi spună.

– Sunt un bărbat care întotdeauna ce şi-a dorit să obţină, a obţinut. Aşa şi în acest caz, am şi eu un interes. Să fiu destul de direct, am acceptat acest interviu doar pentru că i-am cerut redactorului tău să-mi trimită o femeie, altfel nu acceptam.

– Nu înţeleg!

– Îţi explic acum. Draga mea, conţinutul acelui dosar îl poţi folosi doar dacă şi eu voi primi ceva la schimb… zise el, în timp ce a venit spre mine spre marginea fotoliului, a întins mâna şi m-a atins pe genunchi.

Dar nu a luat mâna, a continuat să-mi maseze genunchiul, ca apoi să urce uşor pe coapsă. Până să mă lămuresc exact ce a spus, mâna lui intrase pe sub fusta mea, pipăindu-mă pe sub fustă. I-am tras mâna într-o parte, destul de ofticată de situaţia în care mă aflam. Eu o tânără jurnalistă, puţin peste vârsta de 25 de ani, mă aflam în faţa situaţiei de a mă compromite profesional în faţa unui bărbat dublu vârstei mele.

– Cred că mă confundaţi!… încerc eu să mă dezmeticesc. Toată impresia bună construită de până atunci pe care mi-o crease dispăruse într-o clipă.

– Haide, sunt un bărbat prezentabil, în ciuda diferenţei de vârstă dintre noi. Eşti o femeie foarte atrăgătoare… serviciu contra serviciu. Tu aşezi o piatră importantă la cariera ta, eu mă bucur de prezenţa unei femei uimitoare. De ce să nu profităm fiecare de acest moment?

Mă înfuriase foarte tare atitudinea lui, mai ales tupeul cu care mi-a sugerat să fac sex cu el, în schimbul textului gata scris pe care urma să-l folosesc drept interviu. Această întâlnire mi-a dat de gândit că meseria de jurnalist nu este mereu despre adevăr, ci mai mult despre compromisurile pe care eşti dispus să le faci pentru a obţine acele informaţii. În cazul meu, informaţiile sau construirea unei cariere începea cu o partidă de sex.

Cu cât bărbatul vorbea mai mult cu mine, mă linişteam treptat. În anumite momente părea că nu-l mai ascultam, cuvintele lui treceau prin mine, doar încercam să mă gândesc ce urmează să fac. Îmi doream enorm de mult acel interviu, dar în ce condiţii urma să-l primesc, plus că eu nu aveam vreo implicare, doar îmi puneam semnătura pe un material deja scris, ce nu era muncit de mine. Privirea redactorului şef de la şedinţa mi-a venit instant. El ştia despre ce este vorba, de aici şi reacţia lui când a văzut că m-am oferit eu.

Poate că şi ceilalţi colegi mult mai experimentaţi ştiau asta. Nu aveam idee cum ar fi gestionat întâlnirea dacă ar fi fost un bărbat în locul meu, dar dacă ar fi fost oricare altă colegă, sigur ar fi încercat să procedeze la fel.

Mâna lui intrase sub fustă, îmi mângâia coapsa. Tacit, m-am lăsat pipăită de acest bărbat. S-a ridicat de pe fotoliu, a venit la spatele meu. Dezamăgirea pe care o simţeam în acel moment era imensă. Nu ştiam cum să reacţionez, încă căutam în mine o urmă de demnitate, dar atingerea scopului mă făcea să bat în retragere.

Pe la spatele meu, a pus mâinile pe sânii mei pe deasupra sacoului cabrat pe care îl purtam. Văzând că nu mă împotrivesc, a băgat mâna pe lângă cămaşă, încercând să ajungă la sânii mei. A reuşit să-mi atingă sânul. Atunci i-am tras mâna şi m-am ridicat în picioare, uitându-mă spre el cu reproş şi dispreţ. Pentru el eram doar o marfă, doar o plăcere pentru că statului lui îi permitea să aibă o asemenea atitudine.

În ciuda privirii mele dispreţuitoare, a continuat să se apropie de mine, zâmbindu-mi, vorbindu-mi duios. M-a prins cu braţul de mijloc şi m-a tras către el. A vrut să mă sărute, dar m-am eschivat. Nu s-a lăsat. Mâna dreaptă a intrat sub fustă, a urcat rapid până a ajuns la chiloţi. Încercam să mă zbat, să mă eliberez din strânsoarea lui. Cuvintele lui m-au făcut să renunţ să mă mai împotrivesc.

– Dacă vrei interviul, trebuie să nu te mai împotriveşti. Nu ai de ales. Vrei interviul, accepţi să te fut aici! Dacă nu accepţi condiţia mea, eşti liberă să pleci, dar pleci aşa cum ai venit, fără interviu.

A simţit că mă las pe mâna lui, chiar dacă nu am scos un cuvânt de minute bune. M-a ajutat să mă dezbrac de sacou, mi-a deschis nasturii de la cămaşă, dar nu m-a dezbrăcat de ea, doar scoasă din fustă. A tras de sutien în jos şi mi-a scos sânii afară. Ruşinată, cu capul lăsat în jos, privirea într-o parte, l-am lăsat să-mi atingă sânii. În ciuda cuvintelor frumoase pe care le spunea la adresa trupului meu, eram prea furioasă ca să mai pot reacţiona. Mi-am pierdut timpul stând la poveşti şi voiam acel interviu, aveam nevoie de el.

Stând în faţa mea, mi-a prins sânii cum mâinile, i-a strâns pe amândoi, nu foarte ferm, destul de plăcut la atingere. Câteva momente mai târziu s-a aplecat şi mi-a supt sfârcurile. Încercam să nu mă bucur acest moment, dar modul cum îmi atingea sânii, cum îmi sugea sfârcurile, cuvintele laudative la adresa mea… m-au făcut să las de la mine.

M-a întors cu spatele la el, apoi mi-a spus să mă aplec către fotoliu. Am închis ochii… mai mult de ruşine. Urma să-mi vând sufletul în faţa unui bărbat uns cu toate alifiile, doar pentru a urca mai repede în carieră. Mi-a ridicat imediat fusta până în talie. Mâinile mi-au prins fesele, strângând, masându-le. Nu mi-am propus să-mi placă, dar el reuşea să mă facă să-mi placă atingerile lui. A tras de chiloţi în lateral, apoi a băgat un deget în mine.

În ciuda faptului că nu simţeam o dorinţă de a fac sex cu el, eram deja umedă, iar el a realizat asta, şi chiar a reacţionat destul de impresionat de faptul că eram deja umezită. A urmat al doilea deget. Cu stilul lui caracteristic, cu experienţa unui bărbat matur, a reuşit să mă deconecteze de la starea în care mă aflam. Până şi eu am fost uimită de faptul că răspund cu gemete la mişcările lui.

M-a lăsat un pic în acea poziţie. Iniţial am crezut că s-a răzgândit, dar când am întors capul spre el, am văzut că se îndreapta către biroul său. Dintr-un sertar a luat un prezervativ. Venind spre mine, s-a deschis la pantaloni şi mi-a spus:

– Am zis să o facem cu prezervativ. Nici eu, şi cred că nici tu nu îţi doreşti o sarcină nedorită. Cu atât mai mult că eu sunt o persoană cu mare influenţă şi nu am nevoie de o bătaie de cap cu pensia alimentară, şantaj şi alte lucruri. Este cel mai bine aşa.

Se gândise la tot. Până în acel moment nu luasem în calcul nimic din ceea ce spusese el, dar avea dreptate. Era foarte riscant ca eu să rămân însărcinată pentru postura în care se afla el. Dintr-o clipă în alta mă aşteptam să-i simt penisul în mine. Încordată la maxim, ţinând pumnii strânşi, ochii închişi, buzele apăsând cu furie… şi-a împins penisul adânc în mine. Nici nu apucasem să văd cât de dotat era, dar după cum a intrat, părea un bărbat cu scula puţin peste medie.

Ritmul încet la început, apoi din ce în ce mai rapid. Gemeam împreună cu el. Mâinile lui mă ţineau de talie şi mă futea destul de rapid. Ce nu aveam nicio idee… nu ştiam cum stă la capitolul rezistenţă. Cu tot cu prezervativ a reuşit să finalizeze în maxim cinci minute de la penetrare. Abia mă încălzisem, iar el deja terminase. Şi-a scos penisul din mine, apoi mi-a spus mândru, gâfâind:

– Offf… eşti tare bună de pulă!

Iniţial am crezut că glumeşte că a terminat atât de repede, dar când l-am văzut că şi-a scos prezervativul plin cu sămânţa lui, am realizat că nu glumise. Bărbatul nu era în stare să mulţumească o femeie, chiar şi în acea conjunctură… negativă. M-am ridicat în picioare şi am vrut să-mi aranjez hainele şi să plec, dar imediat m-a atenţionat că nu s-a terminat întâlnirea. Oare ce mai urma?… mă întrebam eu. Dar la cât de rezistent era, scăpam destul de repede de el.

M-am aşezat pe fotoliu, aşezându-mi cămaşa un pic ca să-mi acopere sânii. El şi-a pus într-un pahar puţin whisky. A vrut să-mi ofere şi mie, dar l-am refuzat. A luat o gură, apoi a venit lângă mine, cu penisul scos la vedere şi s-a aşezat în faţa mea pe fotoliu. Nimic din ceea ce îmi spunea nu mai conta pentru mine, priveam în gol aşteptând să se hotărască ce mai vrea. Poate că el ştia ce voia, însă, urma să aflu şi eu 20 de minute mai târziu.

– S-a făcut târziu!… spuse el… Îţi comand un taxi la plecare. Încă o mică favoare şi apoi poţi pleca… Vino aici lângă mine!

– Unde?

– Aici între picioarele mele…

– Ce să fac?

– Haide, vino aici!

Era evident care era următoarea favoare pe care bărbatul şi-o dorea, însă nu mă simţeam pregătită să fac asta. După mai multe insistente şi încurajări din partea lui, i-am prins penisul flască cu mâna şi am început să-l frec, să câştig timp. În ciuda insistenţelor mele cu degetele, penisul lui abia prindea viaţă.

– Haide, ia-o în gură! Imediat se întăreşte.

Cu destul de multă reţinere, m-am aplecat şi i-am luat penisul în gură. Mă simţeam ca o escortă pe care o plătise şi care trebuia să-l sugă de nevoie. De obicei ador sexul oral, dar nu condiţionată pentru a-mi face o carieră. A avut dreptate, i s-a întărit destul de repede. Ţineam în gură un penis erect la capacitate maximă, sugându-l din ce în ce mai energic. Nu am încercat vreo clipă să încerc să-i cuprind tot penisul cu gura, doar cât să o pot face cu uşurinţă.

Uitasem că nu este cel mai rezistent bărbat la capitolul sex. Niciunul dintre partenerii mei sexuali nu a stat atât de rău la acest capitol. Acest bărbat nu era capabil să satisfacă o femeie, să-i producă orgasm. Prima doar plăcerea lui. Aproape după ceas, cinci minute mai târziu, l-am simţit cum se încordează, a început să geamă din ce în ce mai tare. Înainte să ejaculeze în gura mea a avut grijă să mă anunţe să nu-i pătez fotoliul.

Sperma lui a ţâşnit puternic în gura mea, noroc că m-a avertizat înainte, altfel eram pe punctul să scuip tot afară. Cum nu ştiam ce să fac cu sperma ce se afla în gura mea, am fost nevoită să o înghit, doar să plec mai repede. Satisfăcut, începuse din nou să-mi complimenteze trupul şi modul cum m-am descurcat, pentru… începutul unei relaţii de lungă durată. Asta credea el, că-i voi mai trece pragul casei vreodată şi că voi mai accepta să mă fut cu el.

– Este timpul să plec, s-a făcut târziu… i-am zis eu.

– Daa… Rog acum pe cineva să-ţi cheme un taxi.

Ar mai fi vrut să stăm la discuţii până când urma să vină maşina, dar am preferat să ies din clădire. Simţeam nevoia să iau aer. Lacrimi mi-au dat în colţul ochilor gândindu-mă la ce am ajuns să fac pentru un interviu stupid, pe care nici măcar nu l-am muncit eu, să am măcar această satisfacţie că este muncit de mine.

Acasă, mi-am deschis laptopul şi dosarul primit. Nu era deloc rău textul primit de la el, dar trebuia să fac cumva să-i imprim o notă personală, să pară că este scris de mine. După mai multe modificări, textul a fost gata de trimis la redacţie. A doua zi dimineaţă, am ajuns mai fără vlagă, fără chef de a mai munci, gândindu-mă serios dacă nu cumva ar trebui să mă reprofilez. Poate că nu sunt făcută să accept anumite compromisuri. Începusem să mă întreb câte dintre femeile din branşă au acceptat aşa ceva. … Am fost doar eu, am mai fost şi altele? … Gândurile s-au oprit când am dat nas în nas cu redactorul şef.

– Am văzut că ai trimis interviul. Bravo! Nu am apucat să-l citesc, dar bravo! Sigur ai făcut o treabă bună!

Îmi venea să-i spun… Da, am făcut o treabă excepţională! M-am lăsat pipăită şi futută în pizdă, am şi supt pula pentru că tu să ai acest interviu! …

Dacă ţi-a plăcut ceea ce ai citit… nu beau cafea… dar cu o prăjitură mă poţi cumpăra… ador “savarina”.

https://revolut.me/florincerchez

Materialele publicate pe acest blog intră sub incidenţa dreptului de autor. Copierea totală sau parţială, distribuirea şi difuzarea neautorizată reprezintă o încălcare a dreptului de autor şi se pedepseşte conform legii. Pentru contact folosiţi adresa: domnuroz@yahoo.com