O sărmăluţă şi o mămăliguţă …

O seară ca oricare alta. Abia venisem de la muncă, am intrat în casă unde am fost întâmpinat cu bucurie de energia căţelului. Este de aşteptat ca după multe ore de stat singur în casă să se bucure de prezenţa mea, dar şi un entuziasm imens că urmează să ieşim în parc. Nu m-am mai descălţat, dar am pregătit câteva punguţe şi am plecat amândoi. Ajunşi în stradă, o doamnă se îndrepta către partea din spate a blocului, exact unde mă aflam eu. …

Ţinea în mână un sac negru, nu foarte mare, pe care îl ţinea cu grijă. Doamna, nu părea o figură cunoscută, dar prin prezenta sacului lăsa de înţeles că locuieşte în bloc, îmi este vecină, şi că duce sacul la tomberon. Nu am nici cea mai vagă idee la ce se gândea doamna, însă, i-am surprins privirea, privindu-mă nedumerită cu ochii mari. Poate că ar fi trebuit să spun un simplu “Bună seara”… iar apoi, cine ştie cum ar fi evoluat discuţia.

Nu i-am zis nimic, ea nu mi-a adresat un cuvânt. Am plecat cu căţelul către parc, aşa cum facem de obicei. Plimbarea obişnuită, nimic ieşit din comun, poate un pic obositoare, nu mă simţeam în stare să fac traseul obişnuit pe care îl facem seară de seară. Revenit acasă, m-am dezbrăcat de haine şi am rămas în ceva mai comod. Un tricou alb şi chiloţi boxeri. Se înnoptase când am auzit un ciocănit la uşă. Căţelul a început să latre către uşă. Nu exista nici cea mai mică explicaţie pentru ca cineva să-mi bată la uşă, nu aşteptam pe nimeni.

Aşa cum eram îmbrăcat, m-am dus către uşă, m-am uitat pe vizor şi am văzut chipul de femeie. După ce am deschis uşa, am constatat că era chiar doamna cu care am schimbat câteva priviri mult mai devreme. O doamnă trecută prin viaţă, în jurul vârstei de 45-50 de ani.

– Da?!… zic eu.

– Bună seara… răspunde ea.

– Bună seara. Vă pot ajuta cu ceva?…

– Nu ştiam că locuiţi aici, nu v-am mai văzut până azi. Mi-aţi părut suspect când v-am văzut azi când aţi ieşit. Am vrut să mă conving asupra persoanei care locuieşte aici.

– Înţeleg. Locuiesc de ceva timp aici. Faptul că nu ne-am văzut până azi, se poate întâmpla ca într-o clădire cu multe apartamente să nu-ţi cunoşti toţi vecinii. Cei drept, nu am fost interesat să fac cunoştinţă cu toţi. Sunt mai retras de fel… i-am răspuns eu, poate un pic iritat de modul în care vecina a pus problema.

– Chiar şi aşa… Cum v-am zis, mi-aţi părut suspect şi am vrut să văd dacă într-adevăr locuiţi aici.

Simţeam că mai am un pic şi dau în clocot. Poate că nu ar fi trebuit să mă enerveze discuţia în sine, dar era ceva care mă deranja şi nu reuşeam să identific ce anume. Într-un acces de răutate, i-am răspuns:

– Dacă mai vreţi să ştiţi ceva despre mine… îmi este tare poftă de o porţie de sarmale cu mămăliguţă… iar la desert… mmmhhh… o cremă de zahăr ars ar fi minunată… Ştiţi, nu prea îmi place să stau în bucătărie, aşa că tot ce gătesc nu trebuie să dureze mult ca timp. Nu ştiu dacă vă interesa în mod direct, dar am zis să spun şi eu cuiva. Poate data viitoare îmi aduceţi o porţie din fiecare.

Rămasă fără glas, s-a uitat la mine cu aceeaşi privire, cu ochii mari, ca atunci când ne-am intersectat prima dată, nu a comentat nimic, a dat să plece, ca apoi să-mi spună… Seară frumoasă. Nu ştiu de ce i-am răspuns aşa, dar aşa mi-a venit, aşa mi-au ieşit cuvintele pe gură, le-am spus fără să le gândesc. Halal mod de a-mi face noi prieteni!

Eram convins că pe această doamnă nu o voi mai vedea prea curând. Care erau şansele să ne întâlnim din nou în zilele următoare, dacă în aproape trei ani nu ne-am văzut niciodată? Erau mai multe şanse să ne mai vedem peste alţi trei ani, decât să ne vedem într-un viitor prea apropiat. În acea seară mi-am făcut de lucru până la o oră târzie, apoi m-am pus la somn.

A doua zi uitasem de interacţiunea cu vecina. Plecasem de acasă gândindu-mă la ce activităţi urma să îndeplinesc încă de la primele ore. Toată discuţia cu vecina părea că mi s-a şters din memorie, nu mă mai gândisem din momentul în care am închis uşa în urma ei. Cam 2-3 zile mai târziu, mă aflam acasă, pe înserat, îmbrăcat lejer în casă. Tot într-un tricou şi o pereche de chiloţi boxeri. Nimic nu anunţa vizita cuiva. La uşa s-a auzit un ciocănit. Căţelul şi-a făcut datoria de paznic. Instant, gândul s-a dus la discuţia cu vecina. Oare cine să fie? Uitându-mă pe vizor… părea că este vecina. Nici nu s-a prezentat data trecută, eu nici atât.

Când am deschis uşa, am văzut-o pe vecină în faţa uşii ţinând ceva în mână, ca o farfurie mare, rotundă, acoperită cu folie de aluminiu, plus o caserolă ce se afla într-o pungă semitransparentă. Abia am reuşit să spun “Bună seara”, mirat fiind de prezenţa ei în faţa uşii mele.

– Aţi spus că aveţi poftă de nişte sărmăluţe cu mămăliguţă… şi m-am gândit să vă aduc câteva.

– Mulţumesc… am răspuns eu destul de uimit. Acum îmi părea un pic rău de felul cum i-am răspuns data trecută… Intraţi, vă rog!… am continuat. Mi-am amintit că nici nu făcusem prezentările… Angela, nume frumos!… am reuşit să-i spun până la urmă.

Intrase în locuinţă, nu i-a fost greu să găsească bucătăria open space. A aşezat farfuria pe masă, la fel şi punga cu acea caserolă. A ridicat folia de aluminiu… mmmmhh… un miros izbitor m-a lovit instant. Mirosul de sarmale proaspăt făcute, cu mămăliguţa caldă alături, împreună cu un ardei iute. Pe lângă mirosul inconfundabil, părea că şi-a dată silinţa să le aşeze frumos pe farfurie.

– Ţi-am adus câteva sarmale, azi le-am făcut… cu mămăliguţă caldă. Nu m-am priceput să fac crema de zahăr ars. În schimb ţi-am făcut prăjitură Albă ca Zăpadă, iese grozavă de fiecare dată.

– Mulţumesc mult! Chiar nu mă aşteptam!

– Ai spus că nu îţi place să găteşti, şi am dedus că eşti singur… şi am zis să-ţi fac o bucurie.

În afară de mulţumirile sincere pe care i le făcusem, nu ştiam cum ar trebui să mă comport în continuare. Să mănânc în faţa ei? Oare ea aştepta părerea mea despre abilităţile ei culinare? Să mai stau cu ea de vorbă şi să mănânc după ce pleacă ea? Eram pus în faţa unei situaţii cu care nu mă mai întâlnisem. Noroc cu ea, când mi-a spus că nu se supără să mă privească cum mănânc.

Voiam să o servesc cu ceva, dar nu aveam nicio picătură de alcool în casă. Nu tu o bere slabă, nu tu un vin sau o sticlă de suc… nimic, doar apă plată la frigider. Am vrut să merg la magazin să cumpăr ceva, dar mi-a zis să nu mă deranjez şi mai ales să mănânc cât este cald. Amândoi la masă, am început să mănânc… gustul minunat. Ştia să facă sarmale. În timp ce mâncam, mi-a povestit câte ceva despre ea. Cum că ar fi singură de câţiva ani, că locuieşte cu fiica ei, iar fiul este căsătorit, şi că locuieşte în altă parte.

Dacă este singură de mulţi ani, însemna că are şi ea anumite nevoi sexuale şi poate că acesta este principalul motiv pentru care mi-a adus de mâncare. M-am simţit un pic ciudat că am mâncat, iar ea m-a privit. Voiam să o răsplătesc cu ceva, dar cu ce anume?

– Eşti o gospodină desăvârşită! Mi-a plăcut mâncarea. Ardeiul bun şi el, dar prea iute pentru mine. Prefer ceva mai soft, doar să pişte un pic… de asta nu l-am mâncat pe tot. Pe când ăsta… te rupe în două.

– Nu am ştiut când l-am ales…

– Nu are nimic. Apreciez intenţia. Aş vrea să te răsplătesc pentru efortul tău, dar nu ştiu cum anume…

– Eiii… nu trebuie! Am făcut-o din plăcere.

Abia terminase propoziţia când am pus mâna pe mâna ei, privind-o în ochi. S-a fâstâcit dintr-o dată. O roşeaţă în obraji apăruse instant. Aceasta este momentul!… mi-am zis eu. M-am apropiat mai mult de ea cu scaunul şi am sărutat-o pe buze. I-am simţit vibraţia buzelor. Cred că tremura toată la interior după atingerea buzelor. A vrut să lase privirea în jos, un pic ruşinată, dar am prins-o cu degetele de bărbie şi i-am ridicat privirea, apoi am sărutat-o din nou.

De această dată s-a aruncat cu braţele spre mine şi m-a prins de trup, strângându-mă tare, în timp ce buzele noastre apăsau. Era dornică de iubire, dornică de apropiere fizică, dornică de dragoste trupească. Ce să mai pierdem timpul, m-am ridicat, am prins-o de mână şi am tras-o după mine. Nu s-a împotrivit, chiar părea că aştepta acest moment. Căţelul după noi. A ajuns înaintea noastră la pat, urcându-se în mijlocul patului. L-am dat jos şi l-am aşezat în pătuţul lui pe podea… Tati are treabă acum cu tanti!… îmi venea să zic.

Mi-a lăsat impresia că s-a răzgândit. Am prins-o de talie şi am tras-o spre mine. A părut uimită de gestul făcut, dar şi că îi place îndrăzneala mea. Săruturi şi îmbrăţişări, ne-am încins amândoi. De data asta am fost eu uimit când a lăsat mâna în jos şi m-a prins de chiloţi. A strâns uşor de penisul erect, apoi a oftat scurt. Poate că nu ar fi vrut, dar i-a ieşit involuntar.

Hainele cu care era îmbrăcată… părea că a venit pregătită pentru una scurtă. O fustă până la genunchi, nu purta dres şi avea o bluză mulată, prin care se putea observa sfârcurile întărite, mai ales că nu purta sutien. Am prins de marginea fustei şi am ridicat-o până sus, băgându-mi mâna între picioarele ei.

– Dacă vine cineva?… zise ea.

– Cine să vină?… îi răspund eu.

– Ştiu şi eu… poate vreo iubită…

– Nu vine nimeni!… i-am zis hotărât.

Nu cred că întrebările erau la întâmplare. Aveau scopul de a mă testa. Îmi băgasem mâna în chiloţii ei, i-am atins labiile. Le-am frecat încet. A pus capul pe umărul meu, strângându-mă ferm de braţ. Era clar, voia acţiune… multă acţiune şi mai puţin preludiu. Pentru că mă deranja, i-am tras în jos chiloţii… total. O pereche de chiloţi tanga de culoare crem deschis. Cred că i-am ghicit gândurile când am văzut-o cum privea către partea umflată a chiloţilor mei. Abia aştepta să vadă cât de dotat sunt.

Nu am lăsat-o să aştepte prea mult. M-am dezbrăcat de ei. Mi-a văzut penisul erect. A întins mâna şi l-a prins. Poate un pic temătoare sau ruşinoasă, dar a făcut-o. Suspina încet în timp ce îmi ţinea penisul în mâna ei. Am tras-o către masa de la calculator. Am aplecat-o către masă, fundul către mine. Fusta ridicată până în talie. Fesele albe neatinse de multă vreme de o mână bărbătească. Am strâns-o ferm. A icnit imediat. Părea să-mi spună din reacţia ei… Mai vreau, mai vreau!…

Era deja umedă între picioare. Mi-am înfipt penisul brusc, făcând-o să tresară. Nu s-a speriat, nici nu a ţipat, dar cu siguranţă i-a plăcut. A vrut să mă simtă o vreme în interior. S-a împins spre mine, cu mâna apăsa pe fesele mele. Apăsa cu unghiile ei ascuţite, ţinându-mă adânc în interiorul ei. I-am făcut pe plac, am stat nemişcat atât timp cât şi-a dorit. Tot ea a dat tonul la mişcări. Cu degetele îmi imprima mişcările.

La început o ţineam de talie, mişcându-mă tot mai rapid. Apoi, am dus mâna către bluza ei mulată, am tras de ea în sus până i-am eliberat sânii. Nu avea sâni foarte mari, dar în mâinile mele păreau potriviţi. I-am prins ambii sâni cu mâinile, continuând să mă mişc rapid, lovindu-mă într-una de fesele ei. Printre degete se aflau sfârcurile întărite. Păreau mari şi ţuguiate. Nu aveam de gând să o las să plece până când nu îi iau sfârcurile în gură. Să le sug măcar un pic.

Mi-a zis să mă opresc. Am crezut că am făcut ceva nepotrivit. Dar mi-a zis că vrea să se urce în braţele mele. Cel mai potrivit era la marginea patului. Aşezat pe pat, s-a urcat în braţele mele. A ridicat fusta suficient cât să-şi poată introduce singură penisul în vagin. Bluza ridicată, sânii minunaţi, sfârcurile ca două antene. I-am prins sânul stâng şi am început să sug la el, în timp ce îi masam celălalt sân.

– Îmi place!… mmm… Insistă mai mult!… daaa…

Cred că am nimerit din prima sânul care o excită cel mai tare. Pentru că mi-a zis să insist, nici nu l-am mai eliberat. Îl sugeam, trăgeam de el cu buzele şi dinţii de sfârc, în timp ce ea se mişca în diferite direcţii. Vârful penisului atingea peretele vaginal. Se mişca ca şi când căuta să atingă un punct anume din interior care să-i provoace orgasm. Minute bune s-a mişcat doar ea, în toate direcţiile. Când s-a încins destul de tare, s-a răsucit, m-a tras după ea, până când ea a ajuns cu faţa în sus pe pat, iar eu deasupra ei.

M-a prins cu braţele pe după gât, picioarele m-au cuprins de talie. Trăgea tare de tricou, oftând lung, cu gemete tot mai zgomotoase. Chiar dacă nu mi-a zis, cred că ar fi vrut să-mi spună să mă mişc cât de tare pot şi să nu mă opresc. Nu mi-am dat seama că am fereastra de la cameră rabatată. Gemetele ei s-au auzit cu siguranţă în liniştea nopţii. Orgasmul puternic a rupt-o de realitate. Chiar dacă tremura şi părea pe altă lume, mi-a zis să nu mă opresc.

Nu am înţeles de ce, dar m-am conformat. A urmat al doilea orgasm, la câteva minute după primul. Asta aştepta ea. Îşi cunoaşte bine trupul, ştia ce voia. Abia după al doilea mi-a făcut semn să mă opresc. Când şi-a mai revenit un pic, mi-am reluat mişcările. Mai lente, ca apoi să ajung la mişcările rapide. Nu voiam să mă opresc până când nu terminam. Nicio clipă nu mi-am pus problema unde aş putea să finalizez. Dar mi-a spus ea. A înţeles că mai aveam un pic până ejaculam şi mi-a zis că pot termina în interior fără probleme.

Un pic obosit datorită mişcărilor energice, am reuşit să-mi trag sufletul abia după ce am terminat în interiorul ei. În timp ce îmi descărcam sămânţa în valuri, a pus mâna pe fesele mele şi mă apăsa încontinuu. Trecuse câteva minute de când terminasem, încă aşezat deasupra ei. Mă gândeam doar la cum să mă retrag şi cum să fac să-i aduc un prosop. Până la urmă… Asta e!… Dacă se pătează lenjeria, o schimb! …

Gata pregătit să mă ridic. Dintr-o mişcare am aterizat în picioare la marginea patului. Angela a venit imediat lângă mine. Mi-a văzut penisul strălucind de la schimbul nostru de fluide. Întâi mi-a aruncat o privire, apoi s-a dus cu gura către el. L-a prins imediat şi a început să-l sugă. Îmi masa fesele cu grijă, în timp ce buzele alunecau încet până la jumătatea penisului. După cum gemea încet, părea mulţumită de gustul pe care îl simţea.

Era rândul meu să oftez şi să gem încet. Angela avea talente nebănuite. Se preconiza o relaţie lungă şi benefică pentru ambele părţi. Înainte să plece şi-a aranjat bine hainele şi părul. Să fac şi eu ceva util, am spălat farfuria în care mi-a adus mâncarea. Prăjitura am pus-o pe o farfuriuţă, urmând să o încerc mai târziu.

– Ce mâncare vrei să-ţi mai aduc?… mi-a zis când se afla la uşă, gata pregătită să iasă.

– Sunt convins că îmi va place tot ce găteşti. Te las pe tine să alegi pentru data viitoare.

Dacă ţi-a plăcut ceea ce ai citit… nu beau cafea… dar cu o prăjitură mă poţi cumpăra… ador “savarina”.

https://revolut.me/florincerchez

Materialele publicate pe acest blog intră sub incidenţa dreptului de autor. Copierea totală sau parţială, distribuirea şi difuzarea neautorizată reprezintă o încălcare a dreptului de autor şi se pedepseşte conform legii. Pentru contact folosiţi adresa: domnuroz@yahoo.com