Lucram de ceva luni la noul loc de muncă, ca secretară la o multinaţională. Colectivul mi se părea ok, încă nu mă acomodasem cu tipologia fiecăruia, dar aveam speranţe că ne vom înţelege bine. Directorul, un tip la vreo 45 de ani, destul de drăguţ, nu foarte încrezut, mai mereu pus pe glume, unele mai deocheate, mai ales când nu mai este nimeni prin preajmă. Unele glume sunt reuşite, iar la altele mă prefac că râd din complezenţă. …
Uneori se apropie de mine mai mult decât ar fi necesar. Parfumul bărbătesc este demenţial, îmi place foarte mult cu miroase, dar sunt conştientă că nu de asta se apropie de mine ca să-i miros parfumul. Are bucurii la mine, este clar, numai că oscilez între a lua o decizie, dacă să-i accept avansurile sau nu. Bărbatul este prezentabil, aranjat, are mereu cuvintele la el. Poate fi o partidă bună pentru multe dintre femei. Singura problemă majoră… este deja luat.
Toată săptămâna a fost ok, nu a ieşit din tiparul zilnic, mai puţin vineri dimineaţa. L-am simţit un pic mai glumeţ decât în alte zile, poate şi un pic mai mult… libidinos. Am trecut cu vederea la fiecare remarcă pe care a făcut-o. De fiecare dată când mă chema la el în birou, mai avea ceva de spus, ca o continuare unde a rămas.
Trecuse ceva vreme peste ora 17. Mulţi dintre colegi plecase cu o oră înainte, că doar era vineri, început de weekend. Îmi terminasem treaba de mult şi mă gândeam că ar fi bine să plec. Mă hotărăsc să intru la d-l director, să-l întreb dacă mai are nevoie de mine, iar dacă nu să pot pleca acasă.
Nu ştiu ce a fost în mintea mea atunci, de obicei bat la uşa înainte să intru, dar de data asta am deschis uşa şi am intrat. Nici nu am închis bine uşa şi l-am văzut pe d-l director cum se agita cu mâinile pe sub birou, roşu la faţă, puţin speriat, apoi şi-a pus mâinile pe birou, ca şi când nu s-a întâmplat nimic.
– Vă rog să mă scuzaţi, am uitat să bat la uşă… cred că am intrat într-un moment nepotrivit…
Mă pregăteam să ies când mi-a spus să rămân să-i spun despre ce este vorba. În timp ce îi spuneam, am observat că făcea ceva cu mâinile pe sub birou, apoi şi-a aranjat cămaşa. Aveam idee ce se întâmplă, dar nu era treaba mea.
S-a ridicat, cu un aer mai destins şi a venit spre uşă arătând cu mâna spre fotoliul de piele, ca să mă aşez. I-am mulţumit pentru invitaţie şi i-am spus că dacă tot nu mai are nevoie de mine, poate este mai bine să plec acasă. Că multe alte dăţi, s-a apropiat de mine, fără să mă atingă, intrase în zona mea de confort.
Am încercat să-l evit, făcând câţiva paşi în spate, dar m-am trezit lipită de uşă, nu mai aveam spaţiu de care să mă folosesc. A pus o mână pe uşă apropiindu-se tot mai mult de mine, spunând diverse glume cu conotaţie sexuală… mai avea puţin şi mă săruta. Nu eram speriată, însă nici nu vroiam să fiu acolo.
– Mi-ai plăcut de când te-am văzut… de ce crezi că te-am angajat?, spuse el
– Pentru abilităţile mele profesionale… i-am răspuns eu că o naivă.
– Da, cu siguranţă. Cv-ul tău era promiţător, dar sânii tăi m-au convins… apoi mi-a pus o mână pe sâni.
– D-l director, vă rog, nu se cade… în timp ce i-am dat mâna într-o parte.
– Eşti fată rea, îmi place asta la tine, apoi mi-a făcut cu ochiul.
Ce-i drept, îmi plăcea şi mie de el, chiar dacă eram măritată, dar nu eram sigură că vroiam să devin amanta lui. Mă îngrămădise în acel colţişor al uşii. Nu ştiu cum, dar într-o fracţiune de secundă i-am văzut penisul erect ce împungea pantalonii. A continuat să mă alinte, să mă atingă prin locuri intime. Se înfierbântase, mai ales că l-am prins masturbându-se sub birou.
Toate încercările lui de a mă pipăi le-am tratat cu zâmbetul pe buze, încercând să mă eschivez cât de mult. Credeam că până la urmă va renunţa dacă eu nu mă aruncam în braţele lui. În schimb, a trecut la atac. S-a lipit de mine şi m-a sărutat pe gât. Încercam să-l resping, dar nu atât de convingător cum ar fi trebuit.
Mi-a desfăcut picioarele şi a băgat o mână sub fustă până a ajuns la chiloţi. Începusem să mă înmoi în faţa lui, săruturile pe gât şi mângâierile la păsărică mi-au deschis şi mie apetitul. Renunţasem să-l mai resping. Cred că şi el şi-a dat seama. Şi-a deschis prohabul şi şi-a scos penisul afară, apoi m-a apucat de braţ şi m-a întors cu spatele la el, lipindu-mă de uşă. Forţa lui m-a dezarmat total.
– D-le director, ce vreţi să faceţi?
El nu mi-a răspuns, mi-a ridicat fusta până în talie, a tras de chiloţi într-o parte, apoi m-a tras de mijloc înspre el.
– D-le director… murmuiam eu, aproape fără sens, din moment ce mă predasem avansurilor lui.
Mi-a băgat penisul adânc în vagin, brusc… m-a făcut să ţip instant.
– D-le director!… aaaa…
Fără să spună ceva şi-a văzut de treabă. M-a prins de mijloc cu ambele mâini şi mă penetra destul de energic, brutal. Urlam cu faţa lipită de uşă, noroc că nu mai era nimeni care să ne audă. Simţeam o oarecare durere, o durere suportabilă… ce se dovedise că-mi place. Era ceva nou pentru mine, interesant, dur, autoritar… sălbatic.
M-a penetrat aşa minute în şir, mi-am băgat mâna între picioare să-mi frec clitorisul. După un timp, a ieşit din mine, m-a prins de braţ şi m-a tras după el aşezându-mă în spatele fotoliului. M-a împins ca să mă aplec peste el. A tras de chiloţi până i-a dat jos, apoi şi-a reluat poziţia. A intrat în mine la fel de energic, că prima dată.
Cu mâinile mă ţineam de braţele fotoliului. Împingea penisul în mine parcă cu ură, dar descoperisem că-mi face plăcere acest stil mai brutal. Şi-a scos penisul din mine. Câteva momente nu am ştiut la ce să mă aştept din partea lui.
Mi-a atins anusul cu un deget. În gândul meu… sper că nu vrea acolo, eram virgină.
– D-le director… acolo nu!
Nu i-a păsat de dorinţa mea, a scos degetul şi şi-a potrivit penisul.
– D-le director… vă rog… nu!
Am vrut să evit situaţia, dar nu puteam să mă feresc, mă ţinea destul de bine. A intrat vârful… aaauu… apoi, a împins tot mai mult până a intrat tot. A început cu mişcări lente, penisul culisa pe toată lungimea. O oarecare durere a fost prezenta minute în şir până când a început să-mi placă puţin. Mişcările au devenit mult mai energice.
Mă ţinea strâns de talie, se lovea puternic de fesele mele. Gâfâia tot mai puternic. Eu parcă nu mai aveam glas, abia dacă reuşeam să emit nişte sunete. Când m-a plesnit peste fese am ţipat speriată. Viteza lui m-a lăsat fără aer. L-am simţit cum s-a încordat, gemete tot mai puternice… aahhh… a împins de câteva ori, din scurt, apoi a rămas nemişcat adânc în mine, eliberandu-se de toată sământa.
Totul se terminase, trebuia să analizez ce s-a întâmplat. Pe de-o parte îmi plăcuse, dar pe de altă parte nu. Trebuia să punem nişte limite, dacă mai dorea să continuăm relaţia.
Dacă ţi-a plăcut ceea ce ai citit… nu beau cafea… dar cu o prăjitură mă poţi cumpăra… ador “savarina”.
https://revolut.me/florincerchez
Materialele publicate pe acest blog intră sub incidenţa dreptului de autor. Copierea totală sau parţială, distribuirea şi difuzarea neautorizată reprezintă o încălcare a dreptului de autor şi se pedepseşte conform legii. Pentru contact folosiţi adresa: domnuroz@yahoo.com
