“Te vreau în mine”… dorinţă îndeplinită (1)

Am plăcut-o de la început, din momentul în care am interacţionat virtual cu ea. Deşi un pic ruşinoasă la început, este drept eram un străin… şi totuşi a reuşit să treacă peste o barieră peste care nu credea că va reuşi să treacă. Aceea de a-mi scrie despre viaţa ei intimă. Cu emoţie în suflet, aşa îi simţeam fiecare mesaj primit de la ea. Nu aveam cum să nu o plac, îmi plăcea felul cum încerca să nu pară vulgară în exprimare, iar după un timp, încrederea în mine părea mai sigură, cu cât îmi dezvăluia amănunte picante, ce mi-au provocat erecţie. …

Mai târziu şi-a dezvăluit identitatea prin câteva poze decente. O femeie frumoasă, foarte sexy şi misterioasă în acelaşi timp. Deşi cunoşteam suficiente detalii din viaţa ei, trupul îmi era necunoscut, dar îl doream nespus de mult. Să ne apropiem fizic unul de altul, să o cunosc intim, să-i cunosc toate trăirile intime, aşa cum a reuşit ea să mi le transmită în scris.

Poate ar fi trebuit să ţin pentru mine ceea ce simţeam pentru ea, dar instinctul sexual a fost mai puternic. Şi totuşi i-am spus. Speram în sinea mea, să simtă măcar o fărâmă din ceea ce simţeam pentru ea, era un început pentru a dezvolta împreună o prietenie mai îndelungată. Iniţial, scopul discuţiei noastre a fost doar pentru eliberare. Simţea o tensiune, o apăsare, o dorinţă de a împărtăşi cuiva din tensiunea acumulată.

Nu s-a simţit indignată sau iritată când i-am spus ce simt pentru ea. Din nou a fost curajoasă şi mi-a răspuns că şi-ar dori să se întâmple, însă… treaba era mai complicată. Mereu treaba este complicată când două persoane vor să-şi simtă trupurile aproape, pentru o împreunare erotică, sexuală. I-am înţeles imediat motivul pentru care nu poate fizic să meargă mai departe. Conştiinţa îi spunea NU, dar simţurile erau un poate… realizabil.

O vreme ne-am tachinat unul pe altul, vorbind tot mai liber şi mai explicit despre apropierea dintre noi. De multe ori nu atingeam subiectul despre noi, mai mult gândindu-mă să nu par prea insistent, chiar disperat în faţa ei. De fiecare dată mă surprindea când îmi scria… te vreau lângă mine… sau… te vreau în mine… Erecţia îmi era mai prezentă în acele momente, chiar o doream, parcă şi mai mult. Insistenţele mele să ne întâlnim nu dădeau roade, lovindu-mă de fiecare dată cu un refuz.

Dar nu foarte ferm, hotărât. Dorinţa ei… de a fi împreună exista mental, însă fizic, nu credea că ar fi posibil… nu acum, poate într-un viitor mai realizabil. Toate discuţiile dintre noi îmi alimentau dorinţa, dar ea nu se lăsa vrăjită de micile mele cuvinte, atent alese, ce se doreau să o excite şi să mă dorească. De excitat, o excita, dar nu reuşeam să pătrund mai mult în mintea ei, să putem merge mai departe.

Nu credeam că vom reuşi să avem acea întâlnire magică, discuţiile dintre noi erau foarte picante şi incitante. Îmi luasem gândul că vom putea face mai mult decât să vorbim în scris. Ca aproape de fiecare dată, mi-a scris că vrea să fiu lângă ea. Şi eu… ca de fiecare dată… îmi doresc foarte mult să se întâmple asta.

– Ştiu… mâine ar fi posibil, dacă îţi doreşti cu adevărat.

– Vorbeşti serios, nu glumeşti?

– Nu, de data asta nu. Vreau să fii lângă mine… în mine… Am încredere în tine că va rămâne între noi, dar mai am nevoie de confirmarea ta, mă ajută pe mine.

– Cu siguranţă, exact cum am vorbit amândoi. La fel cum tu îţi doreşti discreţie, şi eu am nevoie la fel.

– Mulţumesc. Mâine am un program mai uşor, am putea să organizăm ceva, amândoi…

– Ok… te-ai gândit cum anume, la ce oră?

– Da, mi-am făcut un plan, dar aveam nevoie de confirmarea ta că mai vrei.

– Nu scapi aşa uşor de mine… i-am răspuns eu, plus un emoticon cu pupici.

– Mâine la ora 14 este bine pentru tine?

– Da… dar unde?

– Îţi spun mai târziu, să văd dacă mai este liberă camera de la hotel…

Inima era aproape să-mi sară din piept de fericire. După atâta timp de aşteptare, de-mi venea să renunţ la această fantezie între noi, întâlnirea urma să aibă loc. După câteva minute, a revenit cu răspunsul.

– Este gata, am făcut o rezervare la hotelul…, trebuie să-l ştii. Nu-ţi spun încă numărul camerei. Dacă nu eşti mâine la ora 14 acolo, am plecat. Când ajungi acolo îţi spun numărul camerei, este cel mai bine aşa. Te rog, nu pune întrebări de ce în acest mod. Nu sunt autoritară, dar am foarte mari emoţii, şi vreau să fie totul bine mâine, mă înţelegi?

– Bine, nu te întreb. Mâine voi fi acolo. Dacă aşa vrei să fie, aşa va fi…

Discuţia dintre noi nu s-a încheiat aici. Au urmat încă zeci de minute în care ne-am trimis unul altuia mesaje foarte picante, de-mi venea să mă masturbez pe loc, dar m-am abţinut. Nu mai zic că abia am adormit gândindu-mă la ziua ce urma să vină şi mai ales, îmi făceam scenarii în minte cum să punem în practică, tot ce ne-am scris unul altuia. Ce părea a rămâne doar o fantezie neîmplinită, acum totul prindea contur, iar asta doar cu voia ei.

A doua zi, la muncă, priveam destul de des la ceas, să nu care cumva să fac greşeala să întârzii la ora stabilită. Şi nu am întârziat. În prima fază, am ajuns mult mai devreme în zonă, dar nu m-am dus în faţa hotelului. Aproape de ora 14, mă aflam în faţa lui… aşteptam nerăbdător un mesaj de la ea. Gând la gând cu bucurie, mesajul a venit… camera 112, etajul 3.

Ajuns în faţa camerei, am bătut timid la uşă, de parcă nu voiam să-mi fac simţită prezenţa prin jur, să nu mă vadă careva intrând acolo. Ea a deschis uşa, mi-a făcut semn să intru rapid, apoi a închis imediat uşa, nu înainte de a afişa mesajul pe clanţa uşii… do not disturb. Totul s-a petrecut repede, nici nu am apucat să o privesc prea bine. Acum aveam ocazia să o văd mai de aproape, chiar dacă lumina din interior nu era completă.

Îmbrăcată într-o rochie neagră cu dantelă pe margini, nu foarte lungă, abia dacă îi acopereau coapsele albe, în contrast evident cu rochia închisă. Decolteul lipsea cu desăvârşire, dar proeminenţele destul de mari, mi-au conturat imaginea unui bust generos. Picioarele frumoase, lungi, încălţată cu o pereche de sandale cu toc înalt… gambele uşor încordate, cu genunchiul perfect rotund.

M-am apropiat de ea să facem cunoştinţă, cum se cuvine. Era prima dată când ne vedeam faţă în faţă după o lungă perioadă de discuţii în anonimat. Faţa senină, ochii pătrunzători… şi destul de emoţionată. Ne priveam unul pe altul în timp ce o mică conversaţie, nevinovată, se înfiripa între noi, mai mult spre destindere şi acomodare unul cu altul. S-a aşezat în singurul fotoliu ce se afla în cameră. Aveam varianta să mă aşez pe patul din apropiere, dar eu voiam să fiu mai aproape de ea… exact cum mi-a scris de fiecare dată… te vreau lângă mine.

La puţin timp am venit mai aproape de ea, m-am aşezat pe vine, am privit-o în ochi. Puteam să-i simt inima ce-i bubuia în piept de emoţie. I-am atins genunchiul cu mâna, apoi i-am cerut permisiunea… exact invers de cum ar fi trebuit să fie. Nu mi-a răspuns. Stătea picior peste picior şi mă privea atent în ochi fără să schiţeze vreun gest.

Mâna a urcat un pic pe coapsă. Încerca să mă privească, dar în acelaşi timp îmi urmărea mâna ce îi atingea pielea fină, nu foarte departe de genunchi. După felul în care mă urmărea, aveam senzaţia că în orice clipă va spune… nu, nu pot să fac asta.

Menţinând contactul vizual, m-am aplecat şi am sărutat-o pe genunchi. A vrut să-l mişte… o reacţie necontrolată, dar s-a oprit. Cuvintele nu mai erau necesare, doar limbajul trupului conta cel mai mult. Am sărutat-o încă o dată, de data asta să se audă un mic zgomot, încă unul un pic mai sus. Mi-am aşezat palmele pe partea exterioară a coapselor… făcând o mişcare fină înainte şi înapoi. Mi-am făcut curaj şi am înaintat cu săruturile pe coapse.

Ajuns la marginea rochiei, am dat să-mi fac loc pe sub, împingând cu gura cât mai mult graniţa materialului textil. Eram convins că mă doreşte, însă se abţinea foarte mult să sară în braţele mele. Poate era un joc, să mă joc cu mintea ei… asta ar fi avut vreun sens logic în atitudinea ei, demnă de orice jucător de poker.

Săruturile mele înaintau pe coapse. Ea tot picior peste picior. Poate o vrea să le i le depărtez eu. Aşezat în genunchi în faţa ei, mi-am aşezat mâinile pe genunchi, apoi am tras uşor. Ca un miracol, picioarele i s-au desfăcut, depărtându-se larg. M-am aplecat şi am sărutat-o pe coapse, mâinile îi masau picioarele… înaintam cu fiecare sărut… marginea rochiei ascundea o pereche de chiloţei roşii din dantelă. Depărtându-i şi mai mult picioarele am ajuns cu capul între ele, sărutând-o pe chiloţi, în zona fierbinte.

Abia atunci i-am auzit un scâncet discret, un suspin prin care nu ar fi vrut să se lase descoperită. Am atras-o mai mult spre mine, aşezată cu fundul pe marginea fotoliului… au urmat noi săruturi deasupra chiloţilor… ştiam că o excită. Oricât de mult aş fi vrut să merg cu acest joc, nu am mai putut rezista. Am tras de marginea chiloţilor şi i-am sărutat labiile fine… mi-am lipit gura de ele, limba căuta să intre în interior.

A suspinat ceva mai mult, trupul i se arcuia… o priveam atent la fiecare reacţie avută. Şi-a închis ochii, o mână a aşezat-o pe sâni, palpându-i delicat. Limba intrase în interior, era foarte umedă… iar eu contribuiam la starea ei de excitaţie. Dintr-o dată a sărit ca arsă de pe fotoliu, a venit jos lângă mine, cu mâinile m-a prins de obraji, apoi şi-a lipit gura de mea… ne sărutam puternic… o auzeam şoptit… te vreau în mine…

… citeste partea a doua…

… citeste partea a treia …

Dacă ţi-a plăcut ceea ce ai citit… nu beau cafea… dar cu o prăjitură mă poţi cumpăra… ador “savarina”. 😊 Click pe butonul de donaţie!

 

 

Materialele publicate pe acest blog intră sub incidenţa dreptului de autor. Copierea totală sau parţială, distribuirea şi difuzarea neautorizată reprezintă o încălcare a dreptului de autor şi se pedepseşte conform legii. Pentru contact folosiţi adresa: domnuroz@yahoo.com

Domnu' Roz

Autor: Domnu' Roz

Domnu' Roz +18 – Artă erotică, povestiri, fantezii…

3 comentarii la „“Te vreau în mine”… dorinţă îndeplinită (1)”

Lasă un comentariu

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.