O fantezie neîmplinită şi-un Costică mai dezolat

O zi călduroasă de vară, umiditatea parcă mai crescută ca de obicei. O zi obişnuită din săptămână, ce tocmai o începusem. Eram liber, nu tu muncă, nu tu efort fizic… doar eu, patul şi un website pe care-l vizitam frecvent în speranţa că, Costică va adulmeca vânatul şi-şi va satisface pofta nebună de carne roşie. Fără prea multă gargara sau vechiul… asl pls…, descrie-te şi alte asemenea îndemnuri de recunoaştere ca pe vremuri. Ziua a început fierbinte ca şi primul email primit de la o superbă blondă cu pielea catifelată şi zâmbet angelic. …

Spun piele catifelată, la persoana din poza trimisă la sfârşitul emailului în loc de semnătură, dar cu vechea vorba… aici sunt eu şi restul las să mă descoperi tu… Mi-am pus imaginaţia la treabă şi deja… era goală, tremurând sfios în faţa mea cu privirea ruşinată, dar cu mâna întinsă

-Bună, eu sunt Nelly… n-o mai auzeam deja, dar mâna mea dreaptă era pe umărul ei împingând-o în genunchi… şi spunându-i mieros… treci sweety, treci şi joacă-te cu Costel, pupă-l, linge-l, scuipă-l să nu-l deochi… trăgând-o de păr şi împingându-i guriţa suavă adânc în glandul tare ca piatra.

M-a privit în ochi preţ de câteva secunde apoi a început să-l bage adânc în gură şi să-l scoată cu o mişcare profesionistă de expertă în arta oralului. O ţineam cu ambele palme pe creştetul ei cu părul blond şi mătăsos şi-l băgăm pe Costică până la biluţe, aproape înecând-o. Sunetul biluţelor bătând bărbia ei mă încorda şi mai tare şi-am început să-i spun cât mai sacadat… yeah… yeah… suck it!… suck it!…, cu guriţa ta flămândă de mătărânga sculată… suck it baby suck it deeply…

M-aş fi dus până departe cu imaginaţia dacă un sunet sec şi scurt din telefon nu mă anunţa că am o cerere de prietenie pe facebook. Mi-am zis că un prieten nu strică niciodată şi-am hotărât să-i dau accept. Surpriză! Cererea de prietenie venise de la aceeaşi figură angelică cu părul blond şi mătăsos şi pielea catifelată din mail-ul anterior. Aceeaşi figură, altă ipostază, dar aceeaşi bunăciune pe care tocmai o îngenuncheasem cu imaginaţia. Am zis că ori e făcătură, ori mi-a surâs norocul… şi-am acceptat-o ca prietenă.

Câteva poze noi de la profilul ei, poze de-ale ei bineînţeles, mi-au dirijat mâna spre messenger unde i-am şi scris…

– Cerere acceptată, te pup, dar o las baltă!…

– Cum, ai şi fugit deja?… a venit răspunsul ei prompt, urmat de un emoticon de râs cu lacrimi de râs pe burtă.

– Oh nu!… m-am scuzat eu… tocmai m-a anunţat căţeluşa mea că e timpul de-o plimbare, iar dacă ratez, risc să-i strâng resturile de pe covor sau cine ştie pe unde se împrăştie… În fond şi la urma urmei, n-aveam nici-o căţeluşă dar mă luase teama deja că îmi pierdusem cuvintele.

– Aaaa, ce frumos, ai un căţel!… spuse ea… bine te aştept!, a urmat răspunsul ei cu un emoticon însemnând un sărut.

Bă eşti prost!… mă întrebam singur… Dacă te pune să-i arăţi potaia, de unde o scoţi, că n-ai nici de pluş măcar, să-i faci o poză într-un colţ al camerei… şi te mai dai şi mare macho… am urmat eu cu gândurile… Aveam s-o rezolv, deci nu trebuia să las prinţesa să aştepte mult. Au trecut vreo 10 minute timp în care îmi căutam cuvintele de început. Totuşi am intrat, am dat un…

– Pfuuu, în sfârşit, mulţumesc că m-ai aşteptat, sper c-am fost rapid.

Mi-a răspuns la fel de prompt şi de rapid.

– Se pare că da, fie te-a tras căţelul de lesă, fie ai zburat de nerăbdare.

Într-un fel mă nimerise dar nu aşa cum o gândise ea.

– Nelly este numele meu şi mă aflu aici în urma unei provocări, pe care eu şi o prietenă comună, de comun acord am luat-o cu privire la tine. Aş vrea să intri în jocul meu, unul destul de plăcut, fără prea multe întrebări, pe care sigur le vei afla de la mine fără să mă întrebi, dacă rezultatul provocării va fi de bun augur. Sunt aici să te cizelez, a continuat ea… urmat de 8 secunde de mesaj vocal.

Am ascultat vocea şi nu doar penisul, ci şi părul din cizme s-a infoaiat. Ohhh, ce voce senzuală! era perfectă, era senzuală, era tot şi toate era… aoleu… nu ştiu ce era în realitate, dar vocea şi pozele m-au fermecat. Am răspuns la secundă:

– Ok, cizelează-mă!… fără să-i pun obişnuitele întrebări de curiozitate, cine e prietena comună sau despre ce fel de cizelare era vorba. Vai de capul meu!… m-a fermecat o poză şi-un mesaj vocal. S-au scurs câteva săptămâni, timp în care, mereu îmi punea în vedere că limbajul pornografic, imaginaţia deocheată sau sexul în trei nu mă face un bărbat frumos şi nu ar încânta orice femeie… că deh, ea mă întreba de sănătatea căţeluşei şi eu îi răspundeam despre cât de viril e Costel şi cum ştie el să facă sluj (a se ridica în două labe), dacă două buze moi l-ar pupa drept în creştet.

Cert este că din provocarea ei mi-am făcut un ţel şi mi-am jurat, fie s-o dezbrac de inhibiţii pe frumoasa Nelly, fie s-o am la aşternut pe orice cale. Povestea noastră a început aşa cum am scris. Am ajuns la 1 an de zile de corespondenţă, ea nu m-a cizelat, pentru că deja eram uns cu toate alifiile, eram şi vulgar dar şi ordonat, eram şi docil dar alintat… ţelul meu s-a îndeplinit şi dintr-o provocare am ajuns să ne iubim nebuneşte.

Spre fericirea noastră ne-am şi întâlnit o dată, înainte de pandemie şi tot ce vreau să spun e că, deşi poza şi vocea cu realitatea a rămas neschimbată, că este exact ca în poze, că vorbeşte exact ca în mesajul vocal şi că arată exact cum mi-am imaginat-o la început. N-am reuşit încă s-o îngenunchez şi să o domin. Pandemia ne-a tăiat elanul, dar nu şi speranţele. A rămas doar o fantezie şi-un ţel neîmplinit.

Luna octombrie a sosit şi cu gândul la brumărelul din sticla aburindă (ce ne-am propus amândoi s-o golim la prima noastră întâlnire, dar care din nefericire a rămas nedesfăcută şi licoarea lui Bachus neatinsă) a trezit în mine noi încercări şi dorinţe fierbinţi. Trebuia s-o cizelez pe Nelly în felul meu. Fac ce fac şi-i împing o vizită pe neaşteptate, anunţând-o exact în ziua în care aveam s-o domin că (deşi ploua torenţial şi pandemia a impus restricţii majore, Costică al meu nu ştie carte şi lui fie îi dai când trebuie, fie la cât de drăgălaş e, s-ar fi lipit de palma mea, ceea ce nu era nici cazul nici momentul) mă aflu la mai puţin de 500 de metri de casa ei.

Nu ştiu ce m-a împins mai tare s-o reîntâlnesc, dorinţa cizelării live, Costică şi moţul lui sau sticla pe care o adusesem cu mine. Nelly a rămas cu gura deschisă de uimire, n-am văzut-o, dar mi-am imaginat-o aşa. La telefon, după ce i-am trântit textul revederii, a urmat o pauză lungă. Mă uit la numărul pe care tocmai l-am sunat să fiu sigur că am sunat corect şi nu pe altcineva, duc la ureche şi aud un oftat prelung şi-o gâfâială gen filmele sexy anilor 70… hmmm…

Mă întreb… a răspuns din greşeală sau în timp ce călărea vreun taur comunal i-a căzut telefonul… Alooo… am bâiguit eu… dar oftatul continua şi mai sacadat, până a răspuns într-un final, motivând că surprizele îi provoacă palpitaţii şi ca recipientul din care trăgea s-o liniştească tocmai se golise… auww… Am dat de dracu… mă gândeam. Să vezi tu Costică că azi nu numai că rămâi flămând şi nepupat, dar o să rămâi încuiat în centura de castitate a boxerilor în care te-am ferecat cu grijă cu un elastic nu tocmai confortabil.

A fost doar un gând neplăcut, pentru că Nelly după ce şi-a revenit, m-a invitat cu suava-i voce la ea acasă. Am tresărit plăcut, dar i-am spus că ar fi păcat să nu încercăm bunătate de copanele, despre care mi-a vorbit în repetate rânduri că-s de calitate şi locaţia era nonstop deschisă, deşi pandemia pusese multe lacăte pe porţi. A acceptat şi-a venit însoţită de un prichindel simpatic şi deştept foc, un guraliv cu întrebările la el, curios din fire (deh, aşchia nu sare departe de trunchi)… cine-o fi nenea cu care se întâlneşte mămica lui?

Mă trec două calupuri de gânduri supărătoare că… l-a adus să se asigure că nu-l asmut pe Costel, că nu va avea loc nici-o încercare de cizelare live sau că… stai… dar cine-o fi bărzăunul care însoţea bunăciunea blondă şi suavă, m-am întrebat eu şi mai emoţionat. Ne întâlnim… înţeleg că Raducu, e fiul ei, că la prima întâlnire de scurtă durată era la şcoală şi că n-a fost nici momentul, nici timpul necesar să vorbim despre el. Prichindelul era simpatic foc şi destul de vorbăreţ, am mulţumit cerului că era mititel şi nu înţelegea multe lucruri altfel… cine ştie.

Am fi scris amândoi o carte în 24 de ore cât a durat vizita mea şi mi-ar fi făcut capul toacă sau eu pe al lui. Din vorbă în vorbă aflu că tăticul lui, o lichea sadea, tocmai dezertase din armată şi că datoria lui de tată s-a încheiat când a semnat ordinul de încorporare, cu viaţa de familie, dar mai aflu şi că-i plac computerele şi florile. Deşi locaţia în care mă cazasem se afla într-o zonă centrală a oraşului, destul de liniştită zic eu, mi-am propus să le mai fac o surpriză. Le-am zis amândurora:

– Ce-aţi zice dacă am vizita grădina botanică a oraşului şi-am mânca la restaurantul rustic de lângă. Locaţia era la 40 de minute de noi, dar nu distanţa îmi dădea fiori, ci faptul că un refuz ar putea pune capăt scurtei mele vizite. N-a fost aşa pentru că piticul în vârstă de 5 anişori a început să ţopăie fericit strigând… floricele mamy, floricele

-Bravo Raducu!… gând la gând cu bucurie… şi refuzul nespus s-a transformat în aprobare.

Cert este că, am luat un family room la hotelul rustic din cadrul aceleaşi locaţii rustic hotel & restaurant, bineînţeles fără să o anunţ, iar vestea dată în timp ce ne sorbeam ciorba de văcuţa a căzut ca grâul în urma secerii. Boom! …

– Cum? Eşti plin de surprize… a replicat bunăciunea blondă, dar a refuzat discret că Raducu nu poate dormi decât în patul lui şi că nu s-ar cuveni să ne petrecem noaptea în preajma lui. Am asigurat-o că serviciile sunt ireproşabile, că nu are el acasă confortul pe care locaţia o pune la dispoziţie, mai ales copiilor şi familiilor şi am asigurat-o că noi o să petrecem noaptea ca doi prieteni bând din sticla de Sânge de taur pe care o adusesem cu mine, povestind şi stând la palavre fără nici-o altă abordare.

Nu ştiu cât a crezut din spusele mele, dar cu greu a acceptat. I-am promis că va fi o zi şi-o noapte de vis între doi prieteni vechi şi că totul va fi perfect. Ziua a trecut plimbându-ne prin parcurile oraşului în care Nelly locuia, magazine, zone de vizitat, unele închise altele încă deschise… şi când întunericul s-a instalat peste oraşul mult luminat, ne-am întors la locaţia rustică cu grădini de flori, leagăne şi multe amenajări pentru copii. În cameră nu era mare lucru de făcut, televizorul rula ştiri locale despre pandemie şi economie.

Raducu ţopăia pe pat ca pe-o trambulină, iar eu o sorbeam din ochi pe frumoasă blondă ce tocmai vizita jacuzzi-ul inclus în oferta camerei, cadă cu bulbuci cum îmi place mie să-i spun. Orele au trecut rapid, noi am depanat amintiri sorbind din licoarea roşie dulceagă ce îl făcea pe Costică s-o ia razna. Spre surprinderea mea Raducu era tot mai vioi, cânta, chiuia, sărea pe pat şi de pe un pat pe altul… aww… mă gândeam… piticule la somn cu tine, că e miezul nopţii, terminăm sticlă de Sânge de taur, eu şi mămica ta

Dar n-o să mai reuşesc nimic altceva decât să dorm ca taurul pe coadă, semn că ştia mămica lui ceva că un alt pat decât al lui o să-l ţină de veche toată noaptea. De comun acord am stins lumina, televizorul şi orice altă sursă de lumină din cameră şi ne-am băgat la nani. Raducu în patul lui la două palme de al nostru şi ca prin minune, a trecut din starea de fericire la cea de sforăială. Auu… yupii… mi-am zis… a funcţionat… mi-am întins mâna spre Nelly, ce era cu faţa spre Raducu, dar cu spatele la mine şi i-am atins un sfârc discret.

L-am simţit cum se întăreşte şi-am continuat să fac rotocoale în jurul lui cu vârful degetelor. M-am atins de corpul ei perfect mulat pe cămaşa de noapte destul de transparentă, i-am dat drumul lui Costică din strânsoarea elasticului şi l-am lăsat liber. Nelly a început să geamă şi să se împingă frenetic în Costică ca şi cum l-ar fi strivit între mine şi ea, s-a întors spre mine şi ne-am sărutat prelung. I-am scos cămaşa de noapte, mie boxerii şi-am rămas preţ de câteva secunde admirându-i trupul perfect. M-am ridicat în genunchi pe pat, am luat-o de păr încet şi i-am şoptit la ureche suav… ahh, ce sfârcuri ai, vreau să le ţin în gură

Ceea ce s-a şi întâmplat în timp ce mâna ei îl mângâia pe Costică cu icnete scurte de plăcere. Ne-am sărutat, i-am sărutat uşor sfârcurile, am coborât spre buric… i-am desfăcut picioarele şi mi-am împins puternic limba în vulva ei lingându-i labiile în direcţii necontrolate şi sugându-i orice milimetru din păsărica dornică de plăceri senzuale. S-a cabrat puţin, mi-a strâns capul între craci gemând de plăcere şi mângâindu-mi părul. Am întors-o într-un 69 perfect şi îl l-am dat pe Costică la pupat. Îl pupa cu grijă pe toate părţile, după care l-a acoperit cu gura flămândă.

Yeah sweety, suck it deeply!… am început eu, împingându-i capul adânc în Costică până la biluţe. Suck it, baby suck it!… dar semn că vocea mea gâtuită de plăcere l-a trezit pe Raducu care a şi început… Mamy, mamy… aoleu am sărit ca arşi. Dintr-un 69 perfect am ajuns la un 11 în pat, unul lângă celălalt şi îmbrăcaţi şi serioşi.

– Da mamy, a venit răspunsul ei…

– Vreau în blaţe…

Aoleu, am dat de dracul m-am gândit, s-a dus dracului măciucăreala şi cizelarea. Spre surprinderea mea Raducu s-a liniştit instant la auzul vocii mamei lui şi noi ne-am reluat poziţiile anterioare. Gura ei flămândă de măciucă tare ca piară intra şi ieşea din Costică c-o fineţe de invidiat, iar mâna mea o mângâia pe par şi-o mai trăgea adânc din când în când.

-Ia-mă pe la spate… mi-a şoptit.

N-am apucat să-i întorc dosul bombat spre ochii lui Costică, că s-a şi trezit Raducu, s-a ridicat în pat şi a trecut cu un pas de pe patul lui pe patul meu. N-am mai apucat să sărim ca arşi, că deja prichindelul se culcase pe pernele noastre.

– Băii, zic… ce facem?… în pătuţul lui nu ne puteam muta că era prea mic, jos pe pardoseală era rece… hai în duş sau jacuzzi! Zis şi făcut, cu paşi de furnică în linişte deplină, ne-am strecurat în cabină, am aprins lumina şi… booom… a început nenorocitul de radiator să cârâie, semn că baia e ocupată şi că aburi aveau să-şi facă apariţia. Prea târziu… piticul a început iar…

– Mamy, mamy…

Vai de capul meu Costică, cred că se crăpa de răsărit şi pe tine nu te mai văd fericit. Noaptea a continuat în acelaşi mod încă de vreo două ori, după care am renunţat. Pe Costică l-am culcat cu trei ţigări şi-o cafea tare, o plimbare prin curtea locaţiei printre leagăne şi pitici de grădină şi-o stare aiurea care-mi furase şi somnul, dar şi răbdarea, iar restul orelor rămase am dormit toţi trei ca trei prinţişori.

A doua zi m-am întors acasă şi ne-am continuat fanteziile şi cizelarea în scris. A rămas o fantezie neîmplinită şi-un Costică mai dezolat, mai adormit, mai neîmpăcat. Sfârşit!

Poveste scrisa de Robert

Dacă ţi-a plăcut ceea ce ai citit… nu beau cafea… dar cu o prăjitură mă poţi cumpăra… ador “savarina”. 😊 Click pe butonul de donaţie!

 

 

Materialele publicate pe acest blog intră sub incidenţa dreptului de autor. Copierea totală sau parţială, distribuirea şi difuzarea neautorizată reprezintă o încălcare a dreptului de autor şi se pedepseşte conform legii. Pentru contact folosiţi adresa: domnuroz@yahoo.com

Domnu' Roz

Autor: Domnu' Roz

Domnu' Roz +18 – Artă erotică, povestiri, fantezii…

5 comentarii la „O fantezie neîmplinită şi-un Costică mai dezolat”

    1. Spre surprinderea ta, tot ce-am scris am trait. Povestea este in totalitate reala. Funny citind-o si stresant traind-o.😄 Multumesc pentru apreciere 👍🥃

Lasă un comentariu

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.