Ca fiecare, suntem în căutarea unui persoane cu care să convieţuim. Ne dorim o persoană care să ne asculte, să ne înţeleagă, să se susţină atât emoţional cât şi fizic, să ne potrivim, să ne completăm în anumite situaţii, iar sexual nu mai zic. Să fie ceea ce trebuie, o îmbinare armonioasă pentru ambele părţi, prin care amândoi doresc să ofere plăcere celuilalt. Este oare de ajuns doar cele enumerate? …
Dacă ceea ce am enumerat nu este suficient, ce mai trebuie ca acel cuplu să aibă un viitor? Ei bine, aici voi trebuie să vă găsiţi „piticii” pe creier. Este nevoie să vă analizaţi fricile voastre, temerile şi frustrările, prejudecăţile la care nu renunţaţi… nu ştiţi că le aveţi sau nu vreţi să recunoaşteţi că le aveţi. A ştii că le aveţi şi nu faceţi nici un gest de a le îndrepta, este un pic mai grav decât dacă nu conştientizaţi acest fapt. În unele cazuri este nevoie de cineva care să pună doar punctul pe i, să vă arate unde greşiţi.
Şi dacă cineva vă arată unde greşiţi… indiferent că este partenerul de viaţă, cel mai bun prieten, un coleg sau o cunoştinţă, ce faceţi cu acele informaţii? Este suficient să îndreptaţi lucrurile? Pentru cei mai mulţi nu este suficient. Cei mai mulţi vor persista în nemulţumire şi frustrare, chiar dacă schimbarea poate începe de la ei. Să vorbim şi ceva concret, nu doar la modul general!
Ce aţi face voi dacă persoana de lângă voi se încadrează în anumiţi parametri la care ţineţi cu ardoare? Este o persoană cu un simţ al umorului dezvoltat, te susţine moral şi cu prezenţa fizică, vrea să te cunoască mai bine, să-ţi cunoască familia, iar sexual să fie ceea ce trebuie, chiar mai bine decât v-aţi fi aşteptat? Ce părere aveţi, a-ţi continua o astfel de relaţie? Acea persoană deţine atributele necesare pentru a întemeia un cuplu între voi?
Poate că cei mai mulţi dintre voi se vor regăsi în cele enumerate şi vor răspunde pozitiv, vor considera necesare cele enumerate pentru ca un cuplu să aibă viitor. Cei mai mulţi vor spune da. Dacă mai introducem prejudecata în această ecuaţie, acele atribute, acele chestii pe care le descoperi la partenerul tău, pe care le doreşti să le aibă, mai sunt suficiente pentru a păstra relaţia?
Să introducem prima necunoscută în ecuaţie, şi anume diferenţa de vârstă. Se poate depăşi acest prag cu uşurinţă? Voi a-ţi fi dispuşi să mergeţi înainte cu o persoană, pentru formarea unui cuplu, ştiind că diferenţa de vârstă este ceva mai mare, să zicem 10-15 ani? Nici nu mai contează care dintre cei doi protagonişti ar fi mai mare, ci doar să existe această diferenţă de vârstă.
Ştiu că se spune că un bărbat mult mai tânăr, în compania unei femei mult mai mature, face minuni în viaţa de cuplu din punct de vedere sexual, şi poate că aşa este, în cele mai multe cazuri. Voi ce a-ţi face, a-ţi încerca să întemeiaţi o relaţie cu persoana în care diferenţa de vârstă este atât de mare? Mai contează cele enumerate mai sus… umorul, ascultarea, înţelegerea, susţinerea şi sexualitatea? În opinia voastră, diferenţa de vârstă poate anula aceste valori pe care le doriţi?
Şi dacă nici vârsta nu este suficient ca să vă determine să rupeţi o relaţie? Cumva, vă împăcaţi cu ideea. Unul dintre parteneri este mult mai tânăr şi restul nu mai contează. Contează doar ca voi să trăiţi în armonie. Atunci să introducem şi studiile superioare în ecuaţie. Are o importanţă foarte mare pentru voi dacă acea persoană are la fel de multe „hârtii” cu parafă, precum aveţi voi?
Facem abstracţie de persoanele cu probleme serioase de comunicare şi de exprimare. Luăm cazul unei persoane căruia nu i-a plăcut prea mult şcoala, dar a ţinut morţiş să aibă un job prin care să câştige bani cinstit. Vorbim despre o persoană care are principii sănătoase de gândire, ce poate emite cu uşurinţă o judecată argumentată. Această persoană există în viaţa voastră. După căutări şi experienţe negative de-a lungul timpului, aţi găsit această persoană care corespunde din multe puncte de vedere.
A-ţi putea trece cu uşurinţă peste faptul că nu deţine aceleaşi „hârtii” cu studii superioare? V-aţi simţi ruşinaţi? Consideraţi că vă umiliţi ieşind în public cu o astfel de persoană? Din câte ştiu, din experienţa acumulată, nimeni nu opreşte pe stradă un cuplu, indiferent dacă se cunosc sau sunt străini, ca să-i întrebe care le sunt studiile şi dacă ar trebui ca cei doi să formeze un cuplu. Voi aţi păţit aşa ceva? Eu nu.
Revenim la cele enumerate… umorul, ascultarea, înţelegerea, susţinerea şi sexualitatea… mai sunt suficiente ca două persoane să convieţuiască împreună? Este drept că din afara problemei, poate fi uşor să ne pronunţăm, să alegem o tabără sau alta, iar judecata să fie cât mai aproape de zona de confort dorită de fiecare. Dar oare voi a-ţi depăşi cu adevărat aceste bariere pentru a întemeia o relaţie ce îndeplineşte alte criterii?
Veşnica nemulţumire. Deşi pe acest subiect s-ar scrie mai mult, consider ca prejudecata de vârstă şi studii, ţine de voi, de stimă de sine, de felul cum vă vedeţi voi. Persoana perfectă cu care să formăm un cuplu nu există! Atât din punct de vedere estetic, al caracterului, al vârstei, cât şi studiilor. Lista prea lungă de preferinţe la persoana pe care o căutăm, o face extrem de rară, dacă nu cumva imposibil de găsit. Cu cât lista este mai scurtă, la obiect, cu atât sunt mai mari şansele să găsiţi pe cineva cu care să convieţuiţi armonios.
Asta înseamnă să ştiţi exact ce vă interesează din această listă, ce este mai important la persoana de lângă voi. Persoana cu care doriţi să întemeiaţi o relaţie o alegeţi să fie doar pentru voi! Nu pentru familie, nu pentru rude, nu pentru prieteni sau colegi. Prejudecăţile nu-şi au locul între două persoane ce doresc să construiască o relaţie.
Ceea ce se uită de foarte multe ori este că timpul nu iartă pe nimeni, iar regretele sunt tardive. Dragilor, dacă persoana de lângă voi, nu este perfectă, dar acoperă multe din lucrurile pe care le doriţi de la un partener, lăsaţi prejudecăţile şi nu-i mai căutaţi nod în papură! S-ar putea să o pierdeţi şi veţi realiza asta prea târziu, când nu se va mai putea face nimic. Iubiţi mult, cât încă mai puteţi!
Dacă ţi-a plăcut ceea ce ai citit… nu beau cafea… dar cu o prăjitură mă poţi cumpăra… ador “savarina”.
https://revolut.me/florincerchez
Materialele publicate pe acest blog intră sub incidenţa dreptului de autor. Copierea totală sau parţială, distribuirea şi difuzarea neautorizată reprezintă o încălcare a dreptului de autor şi se pedepseşte conform legii. Pentru contact folosiţi adresa: domnuroz@yahoo.com
Foarte fain gândit!Mai ales când vine vorba de studii..eu nu am studii,am bacul,si vreau sa mi câștig existenta destul de ok si fara facultate, dar râvnesc la barbati care au facultate pt ca mi se par mult mai copti,mai liberi în exprimare,nu niște puțoi de aceeași varsta cu mine care habar n au cu ce se mănâncă femeia..
Hmmm
Buna
foarte bine punctat!!! felicitari pentru cuvinte!
Noi suntem puternic condiționați de mediu. Chiar dacă „instinctul” ne spune pe bune că e ok o relație „atipică” din cauze ce țin de mediu, fie el cultural, religios, tradițional, etc, ne trezim că respingem sau că sabotăm o relație care nu se încadrează în limitele stereotipurilor din locul și timpul în care trăim.
Asta poate fi de bine sau de rău. Depinde de mulți factori, dar în cele mai multe situații „tunde” dreptul la fericire al celor doi in favoarea confortului metal al familiei, comunității, colegilor iar de foarte multe ori in favoarea păstrării unor șabloane de gândire nereglate de multă vreme.
Rezumând, este mare nevoie să ne reevaluăm, să privim din unghiuri diferite, să ne mai scoatem ochelarii de la ochi și să decidem „pentru noi” in primul rând. Eu știu relații foarte faine și pe diferențe de vârsta de +20 dar știu și eșecuri de film în această combinație. Oricum daca vorbim doar de pasiune poate diferența e un factor care amplifică fantezia, daca vorbim de relație lungă situația e mai complicată de atât. Contează ce și pe cine căutăm în acea relație. Unele studii arată că cei mai mulți din cei ce se angajează în relații atipice cultural/religios/social de fapt caută acolo mama/tata, profesoara/profesorul, stăpânul/stăpâna etc. Există desigur și excepții, unele încântător de frumoase, fiecare vrea să fie acea excepție 🙂
O persoană ce a trecut prin mai multe experiențe neplăcute, ar trebui sa știe să cântărească mai bine deciziile, iar când apare un partener ce nu se încadrează în acel tipar acceptat de cei din jur, dar are o mulțime de alte calități, ar trebui sa i se ofere o șansă. Nu întâmplător am scris acest material. Cineva tocmai se „împiedică” de diferența de vârstă și de nivelul de educație, deși are multe alte calități.
La orice relație pierdută, când realizezi apoi într-adevăr ce ai pierdut,chiar este prea târziu de a mai recupera ceva ce ai avut chiar!