… Daniel părea încântat de ideea de a face sex cu ambele surori. Nu planificase acest lucru, însă, până la urmă lucrurile luau o conjunctură favorabilă pentru el. Chiar şi-a pus întrebarea despre ce va face în continuare. Va întrerupe relaţia cu Gaby pentru a continua cu sora ei sau se va întâlni pe ascuns cu amândouă? Grea decizie avea de luat şi nu-i era deloc uşor. Gaby îi devenise destul de dragă, o plăcea mai mult decât ar fi trebuit. Sexual îi oferea tot îşi putea dori. Despre Irina nu ştia mare lucru. …
Să le ţină pe amândouă… nu i se părea deloc rea ideea. Oricum, cu Gaby, tot trebuia se vadă pe ascuns, pentru că era măritată. Dacă lucrurile ar evolua, în sensul că se va întâlni cu amândouă, Gaby trebuia să se ferească şi de sora ei. Până să revină Gaby din nou la lucru, Irina a tot presat-o cu telefonul, poate, poate îi poate oferi ceva detalii despre bărbatul misterios din magazin.
– Ţi-am zis că nu am ajuns la muncă. Ai şi tu puţină răbdare.
– Daa… încerc, dar nu reuşesc.
Gaby singură acasă. Soţul ieşise cu copiii în parc, ea a rămas să se relaxeze. Se gândea că îi va prinde bine un mic repaus, ca apoi să revină din nou la magazin. Situaţia cu sora ei o nemulţumea. Nici nu putea să-i spună să-şi vadă de treaba ei, să-l facă uitat pe acest bărbat, pentru că îi era amant şi nu avea de gând să-l uite prea uşor. Întrebarea ce o măcina foarte tare şi la care nu găsea răspunsul era: Oare voi putea să menţin relaţia cu Daniel, în timp ce va avea o relaţie cu Irina?
Profitând de faptul că era singură acasă, s-a gândit că ar putea să-l sune pe Daniel, împotriva principiilor ei. Nu i se părea normal să facă asta, dar nu a putut rezista tentaţiei şi a oportunităţii de a fi singură acasă. Telefonul lui a sunat puţin după ora 17. Când Daniel a scos telefonul din buzunar, a observat apelul cu numărul ascuns. Primul gând ce-i venise prin minte… Este Gaby!…
– Alo… Bună!…
– Hei, bună! Ce faci?
– Tocmai am plecat de la muncă şi mă îndrept spre casă. Eşti la magazin, de mă suni?
– Nu, sunt acasă. Abia mâine este tura mea, dar sunt de dimineaţă.
– Înţeleg. Şi, cum se face că mă suni? Înseamnă că poţi vorbi?
– Da, pot vorbi, altfel nu te sunam.
– Ştii… nu mi se pare corect că tu mă poţi suna când vrei, iar eu nici măcar nu am numărul tău…
– Nu este o chestiune atât de importantă. Dacă te superi, o să-ţi treacă…
– Hmmm… când te-ai făcut aşa de rea?
– De când mă presează soră-mea că vrea să ştie mai multe despre tine. Abia am avut o conversaţie cu ea pe tema asta.
– Şi eu cum să te ajut? Ce aş putea să fac?
– Dacă a-i refuza o întâlnire cu ea, ar fi perfect pentru mine.
– De ce să fac asta?
– Pentru că noi doi… ştii la ce mă refer… sau… a-i uitat?
– Nu, nu am uitat. Vreau doar să înţeleg. Să înţeleg că te-ar deranja dacă m-aş întâlni şi cu ea?
– Cam da… m-ar deranja destul de mult.
– Poate ar trebui să iei în considerare faptul că ţi-ar prinde bine să mă apropii de sora ta. În acest mod, mă ai prin preajmă. Ştii cu cine ies, nu-ţi vei face griji că mă întâlnesc cu altele şi apoi voi uita de tine.
– Zici tu! Crezi că asta ajuta în această situaţie?
– Este doar o gândire din altă perspectivă. Şi mai trebuie să iei în calcul ceva…
– Ce anume?
– Poate peste o săptămână, două, trei… o lună… îmi spui că vrei să punem punct relaţiei. Nu ar fi regretabil ca sora ta să nu aibă un iubit, adică pe mine?
– Mă mai gândesc la asta. Vorbim, trebuie să închid acum. Pa, te pup!
– Te sărut dulce!
După discuţia avută cu Daniel, Gaby reflecta la sugestia primită de la el. Se gândea că poate avea dreptate el, la modul cum a pus problema. Pentru ea nu era o certitudine cât timp urma să mai ţină relaţia secretă dintre ei. Se gândea că oricând ea ar putea să pună capăt relaţiei, iar sora ei, în tot acest timp, s-ar alege cu un bărbat, chiar dacă nu putea pretinde că îl cunoaşte foarte bine.
A doua zi, Daniel s-a dus la magazin, înainte să meargă spre muncă. Ştia că ar trebui să o găsească pe Gaby. Dimineaţa, de obicei, este un pic mai aglomerat, este o continua agitaţie. Unii vor cafea de la aparat, alţii ţigări. Cam greu să găseşti un moment liber în care să poţi vorbi cu vânzătoarea. Ştia şi el asta, dar se mulţumea să o vadă pe vânzătoarea lui preferată… şi cam atât. Alte speranţe nu avea.
De cum intrase în magazin, două persoane se aflau la casă, fiecare având câte ceva de cumpărat în mână. Şi-au aruncat amândoi câte o privire scurtă. Să nu pară o situaţie ciudată, Daniel s-a gândit că ar fi mai bine să-şi cumpere ceva, dacă tot intrase în magazin. S-a decis să-şi cumpere un croissant cu ciocolată şi s-a aşezat la rând. Cu greu s-au abţinut cei doi să nu-şi vorbească de faţă cu ceilalţi clienţi.
Bărbatul şi-a văzut de treabă, s-a dus la muncă. La terminarea programului, venind spre casă, şi-a adus aminte că are nevoie de apă plată. A intrat relaxat în magazin, crezând că este o altă colegă pe tură. Când… a dat cu ochii de Gaby, ce părea afectată de faptul că încă se afla la muncă.
– Să nu te aud!… zice ea supărată… Eu nu sunt acum la magazin, ţi se pare!
– Ce mai faci, străino!
– Uite, continui să muncesc. Colega care trebuia să mă înlocuiască tocmai şi-a dat demisia, şi am fost nevoită să rămân în continuare, până la 22.
– Offf… Îmi pare rău!
Discuţia dintre ei s-a purtat cam în aceeaşi temă. Cu o Gaby iritată de situaţie, şi un Daniel încercând să empatizeze cu ea, cu necazul ei. Când discuţia era mai aprinsă, şi-a făcut apariţia Irina, spre surprinderea amândurora. Sora ei observase de cum a intrat că discuţia dintre ei era mai mult decât relaţia dintre vânzător-client, dar nu a zis nimic. Faptul că amândoi au tăcut brusc de cum au văzut-o, îi oferea mai multe semne de întrebare.
A urmat o scurtă discuţie între ele, timp în care Daniel a ascultat încă o dată relatarea lui Gaby. În timp ce asculta, s-a gândit că ar fi mai potrivit să plece şi să le lase singure. Gaby nu era o oază de linişte, iar să încerce să intre în vorbă cu sora ei, părea că nu este momentul potrivit.
– Eu vă las, este timpul să plec… zise acesta, făcând câţiva paşi spre ieşire.
– Gata, pleci?!… întrebă Gaby.
– Să nu deranjez…
– Dar nu deranjezi. Poţi să mai rămâi… a continuat ea.
– Atunci, mă duc până acasă să-mi las rucsacul de la muncă, iar când mă întorc îmi faci cunoştinţă cu sora ta. E bine?!
Cele două femei au rămas fără reacţie. Bărbatul a ieşit din magazin, s-a dus spre locuinţa lui. Nu şi-a lăsat rucsacul şi s-a întors înapoi rapid. Le-a lăsat pe amândouă să fiarbă puţin. A considerat că nu strică dacă se schimbă de cămaşă şi ia alta. Parfumat şi aranjat, le-a găsit în magazin pe cele două femei vorbind în şoaptă.
– Te-ai schimbat, ce să zic! Ai planuri mari, bag seama!… Ea este sora mea, Irina.
– Daniel… îmi pare bine. Ştii, aici nu este locul cel mai potrivit să vorbim, nu ai vrea să ne plimbăm un pic. Avem şi parcul aproape, la nici 10 minute de mers pe jos. Ce zici?… o întrebă el pe Irina.
Gaby, auzind toată discuţia, simţea ca un junghi în coaste la cele spuse de el. O deranja un pic faptul că urma să se întâlnească cu sora ei, dar încerca să se abţină.
– Da, cum să nu… i-a răspuns Irina.
– Atunci, să mergem!
Irina a mers înaintea lui, el după ea. Înainte să iasă din magazin, Daniel a profitat de ocazie că nu mai erau clienţi şi i-a trimis un sărut lui Gaby. La puţin timp Gaby a ieşit din magazin şi se uita spre ei, urmărindu-i cu privirea cum se duceau către parc. De la distanţă îţi puteai da seama că cei doi nu se aflau într-o relaţie. Irina încerca să evite să se apropie prea mult de acest bărbat. Îl plăcea, dar încă nu era pregătită să se apropie fizic de el. Să se ţină de mână sau să se îmbrăţişeze. Considera că pentru moment este suficient să se afle în aceeaşi linie cu el la mers, dar cu o oarecare distanţă între ei.
Ajunşi în parc, au luat la rând aleile, mergând agale. În anumite momente au făcut şi ceva repaus, aşezându-se pe bancă. Irina descoperea, încet, încet, că Daniel era destul de haios pentru gustul ei. O amuza cele relatate de el. Asta îi oferea o oarecare încredere spre noi întâlniri ulterioare. Părea atât de fermecată de acest bărbat că îl privea constant, zâmbind uşor.
Se aflau de mai bine de două ceasuri în parc. Distanţa dintre ei a devenit mai mică. Irina tot mai încrezătoare şi mai relaxată în prezenţa lui. Daniel a înţeles că această femeie era mai mare cu doi ani faţă de Gaby, dar în acelaşi timp, mult mai inhibată în prezenţa bărbaţilor. Realizase că până să ajungă să-i bage mâna în chiloţi… era cale lungă.
Şi-a propus să o sărute scurt pe buze. Avea anumite aşteptări, la modul cum va reacţiona ea. Voia să-şi confirme teoria prin acest mod. Amândoi aşezaţi pe o bancă, destul de aproape unul de altul, trupurile îndreptate înspre celălalt. El căuta momentul potrivit să o sărute. Irina povestea frumos o întâmplare şi nu voia să o întrerupă brusc. Când ea a terminat ce avea de spus, acesta i-a zis:
– Eşti o femeie interesantă. Mi-ar place să ne mai întâlnim şi altă dată.
Cu o uşoară roşeaţă în obraji, Irina lăsă privirea în jos, întorcând puţin capul. Daniel a prins-o cu degetele de bărbie, a întors-o cu capul spre el… s-a apropiat de ea şi a sărutat-o scurt. Apoi s-a oprit.
– Vrei să mai facem ceva paşi?
– Ne-am plimbat destul. Să mai lăsăm loc şi pentru alte întâlniri… spuse ea.
– Bine.
S-au îndreptat încet către una din ieşirile din parc. O porţiune de pământ destul de abruptă. Irina s-a dezechilibrat puţin încercând să urce pe acele trepte, formate cu piatră cubică, şi era să cadă. Ar fi putut să fie o tehnică din arsenalul feminin. O femeie neajutorată, se lasă ajutată de bărbatul ce o însoţeşte. Dar nu a fost chiar aşa. Dezechilibrarea ei nu a avut nicio legătură cu vreun tertip pentru a ajunge în braţele bărbatului.
Daniel a prins-o de mijloc destul de rapid cu braţul de mijloc şi a lipit-o de el. Îi bătea inima destul de tare. Îl privea emoţionată şi nu ştia cum să reacţioneze. El s-a aplecat încet spre ea şi a sărutat-o pe buze, cu o atingere fină, dar de data aceasta nu s-a retras imediat. A continuat să-i atingă buzele cu buzele lui. Ei îi bătea inima, emoţiile o copleşise. Nu avea nicio reacţie, nici un răspuns la sărutul lui. Bărbatul a insistat până când ea nu s-a mai putut abţine şi şi-a lipit gura de a lui.
Îmbrăţişaţi, buzele apăsau cu putere unele peste altele, ignorând cele câteva persoane care au ales să intre şi să iasă din parc. Lui Daniel îi trecea prin minte să o invite să vină la el acasă, dar tot el îşi spunea că este prea devreme şi că ar fi o greşeală să facă asta.
După mai multe minute cu săruturi şi îmbrăţişări, au decis să continue în direcţia pe care au ales-o, ţinându-se de mână. Înainte să ajungă la magazin, s-au sărutat din nou, apăsat şi foarte pasional. Irina a dorit să-şi ia la revedere de la Daniel în acel moment. Îi era ruşine să fie văzută sărutându-se cu un bărbat de faţă cu sora ei. Au intrat amândoi în magazin, dar Irina trebuia să plece.
– Ne-am întors… zise ea către Gaby.
– A fost plăcută plimbarea voastră?… a întrebat ea, văzându-i cum se ţineau de mână.
– Da, chiar interesantă… a răspuns Daniel.
– Am trecut să-mi iau la revedere, acum trebuie să plec, vorbim la telefon… a zis Irina.
Cei doi s-au sărutat discret pe obraz în prezenţa lui Gaby, apoi a ieşit pe uşă. Gaby nu s-a putut abţine să nu-l întrebe. Voia să ştie tot.
– Cum a fost?…
Când să răspundă, tocmai intrase un nou client ce voia un pachet de ţigări. După el un altul…
– Vorbim mai târziu, nu putem vorbi aici… Te aştept la mine!… i-a făcut el semn.
Bărbatul se aştepta ca în apropierea orei 22 să fie vizitat de către Gaby. Nu a uitat să-i lase aprins becul de la intrare. Între timp, Gaby a primit o veste bună de la şeful ei că poate să închidă mai devreme de ora 22. La ora 21 a închis magazinul şi s-a dus direct către locuinţa lui Daniel. Şi el a fost mirat de ora la care ea ajuns.
Nici nu a deschis bine uşa, ea să sărit imediat în braţele lui sărutându-se apăsat. Cu greu a reuşit bărbatul să închidă uşa în urma ei. Îi era şi lui dor de ea, de trupul ei, ardea de nerăbdare să o dezbrace complet. În prima fază a lipit-o cu spatele de zidul din apropiere. Mâinile la spatele ei, trăgând-o de fese. Penisul i se sculase. Se împingea în ea, încercând să o convingă să facă sex. O ridicase în aer şi a pornit cu ea înspre pat.
– Unde mă duci? …
Dacă ţi-a plăcut ceea ce ai citit… nu beau cafea… dar cu o prăjitură mă poţi cumpăra… ador “savarina”.
https://revolut.me/florincerchez
Materialele publicate pe acest blog intră sub incidenţa dreptului de autor. Copierea totală sau parţială, distribuirea şi difuzarea neautorizată reprezintă o încălcare a dreptului de autor şi se pedepseşte conform legii. Pentru contact folosiţi adresa: domnuroz@yahoo.com
hmmm… frumoasa continuare!!!