Idilă în familie (10)

… – Este timpul să plec, am stat mai mult de cinci minute. Îmi fac duş când ajung acasă… spuse ea, după care a coborât din pat să-şi caute hainele prin întuneric.

Daniel a aprins lumina şi se uita la ea cum se îmbracă, îi studia trupul. Gaby continua să spună, dar Daniel nu era atent la cuvintele ei. …

– Mâine, tot eu sunt de dimineaţă, dar nu ştiu cât voi sta. Nu ştiu dacă stau toată ziua sau doar tura mea.

Daniel, se trezi vorbind.

– Şi, mâine eşti tot tu? Eşti toată ziua?

– Tocmai ţi-am zis mai devreme. Offf… Voi, bărbaţii! Cuvintele par să treacă printre voi şi nu rămâne nimic. Unde te gândeai?

– Nu mă gândeam la nimic. Doar te priveam cum te îmbraci. Mă uitam la trupul tău.

– Da… ce să zici şi tu ca să te scoţi!

– Eşti frumoasă! Te admiram!

– Tu vorbeşti serios?

– Cum altfel? Nu mai aveam nevoie să te vrăjesc, deja am făcut sex. Vrăjeală se face înainte, nu după! Şi, da, am vorbit serios. Te admiram pentru că eşti frumoasă!

Ea s-a oprit pentru un moment. Abia se îmbrăcase cu pantalonii. S-a uitat către Daniel. Încerca să-şi dea seama dacă el glumeşte. Bărbatul a venit lângă ea, a prins-o cu braţele şi a tras-o la pieptul său, sărutând-o pe frunte. Gaby şi-a lipit capul de umărul lui, cuprinzându-l cu braţele. Se făcuse comod, lipit de el. Aproape că nu-i venea să mai plece. I-ar fi plăcut să rămână peste noapte în compania lui.

– Aş vrea să mai rămân la tine, dar trebuie să plec… zise ea cu o urmă de regret.

– Şi eu aş vrea. Înţeleg că nu poţi să rămâi. Nici nu aş putea să-ţi cer asta. Trebuie să mă mulţumesc cu cât primesc de la tine.

Gaby a ridicat privirea spre el, s-a ridicat pe vârfuri şi l-a sărutat pe gură. A fost doar scânteia care i-a aprins iar. Se sărutau, îşi mângâiau trupurile. Penisul lui Daniel se trezise din nou la viaţă, gata pregătit… să intre undeva. Ea s-a oprit brusc, a realizat că în acest fel ea nu mai reuşeşte să plece acasă, aflat în compania lui.

– Scuze, dar trebuie să plec… s-a dezlipit de trupul lui şi continua să se îmbrace cu restul hainelor.

– Daaa… de ieri zici că pleci! … spuse el amuzat.

– Cu tine, nu mai reuşeşte omul să ajungă acasă…

– Ai dreptate!

– Ce planuri ai cu sora mea?… întrebă ea curioasă.

– Depinde şi de ce-şi doreşte ea, nu doar eu. Nu îmi fac anumite planuri în această direcţie. Las lucrurile să meargă de la sine, şi apoi, rămâne de văzut cum vor evolua lucrurile.

– Orice ai de gând, nu-mi răni sora, bine!

– Nici nu am de gând!

– Bun… hai că plec. Sunt gata. Mai repet o dată, în caz că ai uitat. Mâine sunt dimineaţă, dar nu ştiu dacă voi rămâne toată ziua.

– Trec dimineaţă, apoi mai vedem…

– Vino să te pup!

S-au luat din nou în braţe, s-au sărutat din nou, apăsat şi pasional. Doar pentru câteva momente. Gaby s-a eliberat din braţele lui şi s-a dus către uşă. Rămas singur, Daniel s-a gândit că ar fi indicat să facă un duş. Nu s-a grăbit deloc cât a stat la baie. Nu avea barbă mare, dar s-a gândit că ar fi bine să se bărbierească. La fel şi la subraţ. Câteva fire de mărar, pe care le-a dovedit imediat. La fel şi în zona inghinală. A revenit în cameră, a dat drumul la televizor.

Continua să se şteargă cu prosopul în timp ce se uita spre televizor. Telefonul aflat lângă calculator a scos un bip scurt. O notificare care indica un apel sau un mesaj nepreluat. Când a luat telefonul, avea un apel nepreluat, dar şi un mesaj… de la Irina… Oare este târziu dacă îi scriu acum?… se gândea el. Era trecut de 22.30. Poate că nu dormea la acea oră. S-a gândit să-i răspundă la mesaj.

… Hei, bună… Nu am fost lângă telefon când ai sunat. Tocmai am ieşit din baie.

Daniel aştepta un răspuns de la ea. Din când în când se uita la telefon. Nu era ferm convins că telefonul îl va atenţiona în momentul în care ea îl va contacta. Trecuse mai mult de o oră, iar mesajul de la Irina întârzia să apară. În apropiere de ora 12 a răspuns şi ea.

… Scuze. Am vorbit până acum la telefon cu sora mea…

… Ştiu că este târziu, dar pot să te sun? Vorbim mai simplu, decât prin mesaje…

… Da, sigur că da…

Daniel şi-a pus căştile pe urechi, mufa în telefon şi a apelat-o imediat.

– Bună, din nou… zise Daniel.

– Bună seara. Cam greu dă omul de tine…

– Tu vorbeşti?!… zise el amuzat de replica ei… Eram la baie când ai sunat. În schimb tu ai vorbit de toţi banii la telefon…

– Am vorbit cu Gaby o grămadă…

– Despre ce aţi vorbit?… a întrebat el curios. Îşi imagina că o parte din discuţie a fost şi despre el.

– Despre diverse lucruri. Ştii cum sunt femeile… au surse inepuizabile de subiecte.

– Cumva şi despre mine?… a întrebat el, apoi a tăcut imediat, aşteptând răspunsul ei.

Pentru că Irina se fâstâcea în a răspunde. Lui Daniel îi era clar că era vorba şi despre el.

– Hai, zi-mi! Ce aţi vorbit despre mine?

– De unde ştii că am vorbit despre tine?

– Nu te mai ascunde. Spune tot! Nu este greu să-ţi dai seama.

– Da, am vorbit un pic şi despre tine. Dar este târziu să dezvolt acum. Dacă vrei, putem să vorbim mâine? Ce zici de o întâlnire la cafea?

– Până la urma recunoşti… Da, ne putem întâlni. Rămâne pe mâine atunci. Pe la ce oră ajungi? Bănuiesc că locul de întâlnire este tot la magazin la Gaby, nu-i aşa?

– Da. Este în regulă, ne putem vedea acolo. Cred că ajung pe la ora 18. Este bine pentru tine?

– Foarte bine. Atunci… ne vedem mâine. Noapte bună! Dacă ai fi fost lângă mine te-aş fi sărutat de noapte bună… zise el încrezător.

– Noapte bună… a fost răspunsul ei scurt.

I-a plăcut cele spuse de Daniel, dar nu a vrut să lase această impresie. Mai târziu, Daniel, nu reuşea să adoarmă. Cumva, îl apăsa faptul că nu ştia ce anume au vorbit cele două femei… Oare Gaby i-a povestit despre ce s-a întâmplat între noi?Poate că nu, altfel Irina ar fi fost nervoasă la telefon şi nici nu ar mai fi făcut invitaţia la cafea

Somnul l-a luat cu greu. A doua zi de dimineaţă, a trecut pe la magazin. Spera să aibă o mică conversaţie cu Gaby. Spera să scoată de la ea vreo informaţie care să-l liniştească un pic. Se simţea agitat, dar nu reuşea să înţeleagă de ce. Încă nu avea sentimente pentru Irina, ca să-şi facă griji să nu o piardă, iar pentru Gaby, lucrurile erau clare.

Oricât de mult şi-ar fi dorit să continue relaţia cu ea, se obişnuise cu ideea că ea deţine controlul. Cât timp ea va dori, ei se vor întâlni pe ascuns.

Gaby l-a văzut pe Daniel, imediat ce a deschis uşa. Avea câţiva clienţi în magazin. El s-a dus la raft să-şi aleagă un croasant. Aştepta să plece şi ultimul client pentru a putea avea o conversaţie cu ea. După ultimul client s-a dus şi el la casa de marcat.

– Hei, bună!… zise el… Mi-a zis Irina aseară… am vorbit la telefon cu ea târziu în noapte… că aţi vorbit despre mine. Despre ce anume?

– Curios mai eşti şi tu! Nu trebuie să ştii tot. Tot ce trebuie să ştii este că te-am vorbit de bine…

– I-ai spus de relaţia noastră?

– Eşti nebun?! Cum să fac asta?! Nu-ţi bate capul. Îţi consumi energia degeaba. Dacă vrea să vă vedeţi iar, înseamnă că… este de bine!

– Da. Ne vedem azi la 18. Aici ne întâlnim.

– Asta este bine. În rest… aşa cum ţi-am zis aseară, nu îi răni sentimentele! Dacă vrei o relaţie de lungă durată cu ea, trebuie să ai răbdare cu ea. Ca să închei subiectul despre noi… iar au intrat clienţi în magazin, şi nu pot vorbi mult… Deci, despre noi, asta rămâne între mine şi tine. Asta în cazul în care cuvintele tale vor să iasă pe gură.

– Din partea mea nu va fi vreo problemă. Am promis şi am de gând să mă ţin de promisiune.

– Perfect!… zise ea… Dacă sunt toată ziua, ne vedem mai târziu. Fugi la muncă!

– Spor şi ţie!

– Mulţumesc.

Daniel s-a întors de la muncă. Întâi a trecut pe la magazin. Era tare curios să afle dacă Gaby era tot ea pe tură. De data asta era altcineva. A cumpărat ceva pentru acasă şi a plecat. Afară părea puţin înnorat. Despre o posibile precipitaţii Daniel nu ştia nimic. A ajuns acasă, s-a schimbat de haine. A aşteptat până în ultima clipă, apoi s-a dus către magazin. Afară ploua încet. Irina se afla deja în faţa magazinului, cu cinci minute înainte de ora 18.

– Bună!… Ai ajuns de mult?… a întrebat Daniel.

– Bună… de câteva minute.

După ce s-au sărutat, Irina s-a oprit, uitându-se spre nori.

– Cred că va ploua mult! Ce facem acum?

– Crezi? Poate că este doar o alarmă falsă şi nu va dura mult.

De parcă cineva ar fi vrut să-i arate contrariul, stropii de ploaie au devenit mai mari, revărsându-se mai rapid, iar asta urma să le strice lor planul de întâlnire.

– Uite, vezi! Am avut dreptate. Ce facem acum?

– Am putea să mergem la mine. Locuiesc aproape, ştii asta.

– Să merg la tine?… a întrebat ea uşor mirată. Nu se aştepta ca de la a doua întâlnire Daniel să-i facă o astfel de propunere.

– Ce este?

– Nu ştiu. Încă nu sunt pregătită să merg la tine… zise ea.

– Ce aş putea să-ţi fac? În cel mai rău caz să te violez… spuse el zâmbind.

– Ceeee?!

– Nu mai ştii de glumă. Haide… promit că sunt cuminte!

Daniel nu şi-a propus să facă sex cu Irina. A simţit-o nesigură şi se gândea că ar fi mai bine să-i arate că poate să aibă încredere în el. Îl mulţumea faptul că vor petrece ceva timp împreună, iar asta era mult mai important.

Irina a acceptat până la urmă să vină în locuinţa acestuia. Cu inima strânsă, uşor încordată, a intrat la el în casă. Daniel încerca să fie o gazdă primitoare, să-i ofere confortul necesar ce o ajuta să elimine din stresul acumulat în ea.

– Unde stăm?… a întrebat ea.

– Stai unde vrei. Ai de ales între cele două scaune sau pe pat. … Aici, lipit de pat, m-am gândit să cumpăr o canapea cu două locuri. Ar fi mai comod să stai, va fi mai aproape pentru a privi către televizor, decât să stai pe pat, la distanţă aşa de mare… plus… şi pentru astfel de situaţii, cum este cea de faţă.

Daniel a dat drumul la televizor pe un post de muzică, volumul nu foarte tare. Doar să mai fie ceva, să nu pară o linişte mormântală.

– Ce vrei de băut? O băutură de la frigider sau un ceai, o ciocolată caldă… nu am cafea?

– O ciocolată caldă ar fi minunat… spuse ea.

Discuţia între ei s-a legat destul de repede. Irina părea să se simtă în largul ei în locuinţa lui Daniel. …

… citeste partea a unsprezecea  …

… citeste prima parte …

… citeste partea a doua …

… citeste partea a treia …

… citeste partea a patra …

… citeste partea a cincea …

… citeste partea a sasea …

… citeste partea a saptea …

… citeste partea a opta …

… citeste partea a noua …

Dacă ţi-a plăcut ceea ce ai citit… nu beau cafea… dar cu o prăjitură mă poţi cumpăra… ador “savarina”.

https://revolut.me/florincerchez

Materialele publicate pe acest blog intră sub incidenţa dreptului de autor. Copierea totală sau parţială, distribuirea şi difuzarea neautorizată reprezintă o încălcare a dreptului de autor şi se pedepseşte conform legii. Pentru contact folosiţi adresa: domnuroz@yahoo.com

Autor: Domnu' Roz

Domnu' Roz +18 – Artă erotică, povestiri, fantezii…

3 comentarii la „Idilă în familie (10)”

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

error: Content is protected !!

Descoperă mai multe la Domnu' Roz

Abonează-te acum ca să citești în continuare și să ai acces la întreaga arhivă.

Continuă lectura